Rondelul lui Saadi

Drapate-n purpură regească
Sau înfoiate-n rochi de-argint,
Saadi-n frunzosul labirint
Făcut-a roze să-nflorească.

De-atunci nu pot să veştejească,
Şi viaţa noastră o tot mint,
Drapate-n purpură regească
Sau înfoiate-n rochi de-argint.

Natura lor nu şi-o dezmint... --
Ştiu tot aşa să amăgească,
S-adoarmă şi să liniştească
Şi să ne spună că nu mint, --
Drapate-n purpură regească.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regească e viaţa tihnită şi fără grijă.

aforism de Publilius Syrus din Sentinţe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Valuri de aur, mărgăritare,
Purpură, roze şi diamant
Din carul zilei de amarant
Revarsă Febus fără-ncetare.
Soarele dulce şi luminos
Întotdauna o să-ncălzească,
Şi câmpul verde o să-nflorească,
Şi o să fie cerul frumos.
Iar eu ca frunza ce-ngălbeneşte,
Din zi într-alta fruntea înclin,
Şi al meu suflet rece, străin,
Vai! nu mai simte, nu mai iubeşte!

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Valuri de aur, mărgăritare,
Purpură, roze şi diamant
Din carul zilei de amarant
Revarsă Febus fără-ncetare.

Soarele dulce şi luminos
Întotdauna o să-ncălzească,
Şi câmpul verde o să-nflorească,
Şi o să fie cerul frumos.

Iar eu ca frunza ce-ngălbeneşte,
Din zi într-alta fruntea înclin,
Şi al meu suflet rece, străin,
Vai! nu mai simte, nu mai iubeşte.

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Nereuşind să fiu ambiţios,
Invidiez, deşi nu e frumos;
Apoi nu-s sincer. Vorba-mi nu-i de-argint,
Că mint şi-n clipa-n care-afirm că... mint.

epigramă de Jules Renard din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie creolă

Astfel, cu purpură se-nveşmântă roza verandă
În volute-alungite de mandolină,
Cu parfumuri de roze, în seara sângerată,
Astfel, cu purpură se-nveşmântă roza verandă.

Printre ape-aurite din vase d-Egipet,
În sineală sfârşesc, sub tristul zefir,
Plante-nmiresmate cu mormânt ca un sipet
Printre ape-aurite din vase d-Egipet.

Muzica răspândeşte balsam şi pasărea-ncântă;
Cerurile poartă valsuri astrale;
Tandreţea se plimbă la braţ cu briza-nserândă;
Muzica răspândeşte balsam şi sufletu-ncântă.

Şi purpura înveşmântă roza verandă,
Şi-n paradisul său din Louisiana
În parfumuri de roze, prin tăcerea-nserată,
Doarme creola în hamac, pe verandă.

poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o însuşire regească să faci bine şi să rămâi surd la insulte.

citat din Antistene
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea

E-o virtute creştinească
Şi-o virtute chiar regească.
De-i vreo urmă de-ndreptare,
Tu fii bun şi dă iertare!

De insistă în păcat,
Cel pe care l-ai iertat,
Vai, iertarea-i fără rost
Şi vei fi luat de prost!

poezie de George Budoi din Iertarea şi pedeapsa în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privighetoarei între roze

A nopţii sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, şi cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveşmântă.

O vrajă şi albă ş-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă.
A nopţii sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, şi cântă.

Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopţii sublimă măiastră.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niponul

Fantasmagoric de colori,
Cu coperişuri lucitoare,
Sub largă purpură de flori
Niponul magic râde-n soare.

Idolatrat de călători
Pe marea lui străvăzătoare
Scamatorie de colori
Şi jucărie răpitoare,
Niponul magic râde-n soare.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Bercea Mondialu'

Este unul cam burtos,
Când l-a pus să iscălească
A vărsat cerneala jos,
Căutând pe cea... regească!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academia de aur şi purpură

Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fântâni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire-n adânc.
Fiece pas sporind augustul preţ
Al sublimei arte cu care ştie frunza
Toamna să moară.

Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur şi purpură
Din superbia căreia-nvăţăm
Cu câtă frumuseţe eşti dator
Să-ţi cucereşti apusul ca pe-o nuntă.

poezie de Lucia Olaru Nenati din Nord. Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roza a sufletului meu

Templu de vis şi viaţă-nsetată de fericire
Nebunie de roze, de culori şi frumuseţi
E inima tinerei la fragezi ani.. e inima lui la optsprezece ani!...
Cascade de vorbe si vise-nălţate-n al 9-lea cer
Jurăminte si promisiuni fără număr
El vede-n ochii iubitei un cer de stele de-argint
Şi crede că nici măcar o dată nu-l mint..
Inimi naive rătăcesc în basme cu zâne şi zmei
Roze de marmură si clinchet de flori frumoase de tei
Le e sufletul muiat în iubire
Şi visele... nopţi albe în strălucire!

poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintam încet sub o mare de stele care pâlpâiau şi tăceau. În drepta noastră, o culme crenelată şi-a pus coroană firavă de lumină. Deodată, pe neaşteptate, fără penumbre, soarele a făcut explozie, toată faţa lui regească a izbucnit într-un ocean de lumină...

citat din Aurel Neron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiunea lui

Promisiuni de fericire
Îmi faci cu glasul tău de-argint,
Da-n beciul plin de elixire,
Promisiunile nu mint!

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr

Te mint că eşti frumoasă
Ai corpul mlădios
Ai ochii de măslină
Şi păr de abanos.

Te mint că eşti ca mierea
Te mint că te-am iubit
Te mint că eşti speranţa
Te mint că te-am minţit.

poezie de Alina Joca
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regulile sunt simple: ei ne mint, noi ştim că mint, ei ştiu că ştim că ne mint, dar continuă să ne mintă, iar noi ne facem că îi credem.

citat din Elena Gorokhova
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El s-a înfăşurat în citate aşa cum un cerşetor s-ar înfăşura în purpură imperială.

citat din Rudyard Kipling
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului şi caricaturistului Al Clenciu când a împlinit 60 de ani

Cinstindu-i pletele de-argint
'Nalţ cupa şi rostesc mişcat:
- Mă iartă, Doamne, c-o să mint,
Dar tare este talentat!

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă de purpură

Într-o întindere de ierburi
pe poteci cu dorurile inimii de foc
alergi spre pădurile de smarald
unde păsările îşi caută cu veselie norocul,
cântecul lor înghiţind cu totul tăcerea,

din arbori verdele se vărsa-n lumină.

Tu pluteşti prin gânduri la zmei
pe când nu se zăreşte niciun prinţ
şi magic salcâmii şi teii se îmbrătişează
în cuvintele pe care le nasc.

Visând la sfârşitul singurătăţii,
împreună să-i măcinăm calcarul
şi să respirăm verdele poeziei,

în fiecare dimineaţă de purpură.

Se ridică aburii pământului,
norii îşi lasă ploaia la timpul dorit
cum iubirea îţi cade pe ochi cu foame
încât te ucide aşteptarea, iubind,

Limba te seacă-n cuvinte nespuse
şi absoarbe lumina din ele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!