Roza a sufletului meu
Templu de vis și viață-nsetată de fericire
Nebunie de roze, de culori și frumuseți
E inima tinerei la fragezi ani.. e inima lui la optsprezece ani!...
Cascade de vorbe si vise-nălțate-n al 9-lea cer
Jurăminte si promisiuni fără număr
El vede-n ochii iubitei un cer de stele de-argint
Și crede că nici măcar o dată nu-l mint..
Inimi naive rătăcesc în basme cu zâne și zmei
Roze de marmură si clinchet de flori frumoase de tei
Le e sufletul muiat în iubire
Și visele... nopți albe în strălucire!
poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.