Cum să definim regula asociațiilor libere? Este vorba de un procedeu care constă în a exprima fără discriminare toate gândurile care îți trec prin cap. Există diferite moduri de a utiliza asociațiile libere: aceea pusă la punct de Freud și cele dezvoltate de alți psihologi.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Al treilea mod de a utiliza asociațiile libere constă în a se servi de ele în permanență, într-un timp dat. Psihanaliștii vorbesc atunci de "regula fundamentală".
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul care a folosit asociațiile libere a fost Wilhelm Wundt. El nu le utiliza în scopuri terapeutice, ci le cerea subiecților săi să asocieze idei pornind de la cuvinte inductoare, cu titlu de metodă experimentală, în vederea măsurării timpului de reacție.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Utilizarea metodei asociațiilor libere este modificarea care a consacrat cu adevărat debutul metodei psihanalitice, diferențiind psihanaliza de orice altă formă de psihoterapie.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Freud a atacat lucrările lui Ferenzi, care a încercat să scurteze psihanalizarea, prin tehnica zisă "activă". Aceasta constă, pentru psihanalist, în a răspunde emoțional și riguros la emoțiile analizatului.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Freud a încercat să înfrângă forța rezistenței, spre a-i permite subiectului să-și regăsească amintirile uitate. La timpul său, utiliza persuasiunea, sugestia și toate mijloacele active pentru a o învinge. Mai târziu el va sesiza obstacolul rezistenței ca să facă din el un instrument prețios al psihanalizării.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihanaliștii vorbesc despre o "regulă fundamentală". Această regulă constă în a-l invita pe pacient să spună tot ceea ce gândește și/sau simte, fără alegere, fără a privilegia sau a omite ceva din cele ce-i vin în minte. Psihanalistul trebuie să insiste asupra faptului că tot ceea ce este gândit sau simțit trebuie exprimat, fără a neglija emoțiile.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar dacă visul rămâne după formula lui Freud "magistrala care duce la cunoașterea inconștientului", rateurile vieții cotidiene vor fi locul obișnuit în care se revelează sensul ascuns al conduitelor noastre.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl numim spirit liber pe acela care gândește altfel decât ne așteptăm de la el pe baza originii, a mediului său, a clasei și a funcției sale ori pe baza opiniilor dominante în epocă. El este excepția, spiritele legate sunt regula; acestea îi reproșează că principiile lui libere fie își au originea în dorința de a frapa, fie te duc cu gândul la acte libere, adică la acelea care sunt incompatibile cu morala impusă.
Friedrich Nietzsche în Omenesc, prea omenesc
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem cât mai multe ore libere pe zi, cât mai multe zile libere pe săptămână, cât mai multe săptămâni libere pe lună, cât mai multe luni libere pe an!
aforism de Mihail Mataringa (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Instrumentele și procedeele pe care le utilizează psihanalistul, nu pot fi apreciate și folosite decât în dinamica a ceea ce Freud a numit "transfer" și "contratransfer", concepte care, mai mult ca oricând, rămân forțele motrice ale oricărui tratament psihanalitic.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuantumul de afect neexprimat va fi refulat. El va sta la originea unor eventuale simptome isterice, care se vor dezvolta ulterior. Descoperirea făcută de Freud și Breuer privind refularea și rezistența, ca factori care determină abreacția, marchează nașterea psihanalizei.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest concept implică o analiză, deci o descompunere. Analiza gramaticală nu constă și ea în decuparea frazei în diferite elemente lexicale, iar analiza chimică în fragmentarea unui corp complex în componentele sale moleculare? În psihologie, unii practicieni preferau să vorbească de psihosinteză. Oricum, s-a impus termenul de psihanaliză.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mecanismele care intervin în fabricarea visului sunt aceleași care fabrică simptomele psihopatologice. Există totuși o mare diferență între vis, delir și un mecanism nevrotic.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- abreacție
- Abreacția (abreagieren) este o descărcare emoțională prin care un subiect se eliberează de afectul atașat amintirii unui eveniment traumatic.
definiție de Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezistența cea mai evidentă este aceea în care pacientul nu spune nimic, rămânând cu totul tăcut. Este și cea pe care o întâlnim cel mai adesea. Dacă pacientul nu spune nimic, este evident că psihanalistul nu poate lucra.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât în vorbirea curentă, cât și într-o operă literară, orice idee poate fi exprimată prin diferite procedee, dar există numai un singur procedeu ideal, adică un astfel de procedeu încât, dacă ne vom exprima ideea prin el, să devină cu neputință o altă expresie mai bună, mai puternică, mai pe înțeles și mai frumoasă... O idee este bine exprimată într-o operă artistică numai atunci când nu poate fi adăugat, înlăturat sau schimbat niciun cuvânt fără ca opera să sufere. Către aceasta trebuie să tindă scriitorul.
Lev Tolstoi în discuție cu scriitorul F. Tișcenko
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea-ecran este descoperită de Freud înainte ca el să fi întreprins propria-i autoanaliză. Ca orice revelație insuportabilă, ea va fi apoi refulată. Nu conține ea "în mod potențial" secretul complexului Oedip al viitorului inventator al psihanalizei?
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există nici nemurirea sufletului, nici imaginarele răsplăți eterne în viața de apoi; prin urmare, toate afirmațiile celor care cred în Cristos nu sunt decât deșertăciune, minciună, rătăcire, autoînșelare, șarlatanie și născociri ale minții omenești, bazate doar pe regula unor politicieni potrivit căreia este necesar ca masele populare să nu știe multe din cele ce există într-adevăr, ci, dimpotrivă, să creadă în multe din cele ce nu există.
Jean Meslier în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea-ecran permite astfel accesul la fantasmele infantile, cruciale pentru subiect, anume la fantasmele-cheie pe care el le-a elaborat în copilărie și care continuă să guverneze mai mult sau mai puțin comportamentul său de-a lungul vieții. Recurgând la analiza amintirilor-ecran, în maniera lui Freud, putem găsi fantasmele originare.
Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritica este cea care l-a împiedicat pe bolnav să-și exteriorizeze imaginile sau chiar să le conștientizeze. Dacă poate fi convis ca, renunțând la criticarea ideilor sale, să continue pur și simplu să enunțe toate asociațiile, pe care un efort susținut al atenției le face să-i vină în minte, se obține un material psihic care se află în legătură directă cu ideea morbidă inițială și permite descoperirea asociațiilor existente între această idee și viața psihică a bolnavului, grație cărora medicul va sfârși prin a înlocui ideea morbidă cu o idee nouă, adaptată exact cerințelor psihologice ale pacientului său.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!