Scirocco

S-alungă clocotul de ape,
Şi-n goană braţul unui val,
Ca un stăpân fără de milă,
Azvârle-o scândură la mal.

Biruitoare urlă marea
Şi mi te lasă pe pământ,
Solie jalnică şi mută
A aşteptării ce s-a frânt.

Ce tainică apropiere
Şi ce îndemn ascuns din cer
Mi te-a trimis să-mi spui povestea
Pierdutului corăbier?

Ori poate ştie uraganul...
Şi vrea să-i vadă la un loc
Pe bieţii călători pe valuri
Bătuţi de-acelaşi nenoroc?...

poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

Spun corăbierii că în Marea Moartă
Văduvă-i de viaţă apa, din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poartă.
Şi pe Marea Moartă nu vâsleşte nime.

Ceriul Palestinei, spun corăbierii,
Baldachin de ceaţă flutură pe maluri,
Neştiind nisipul rostul primăverii,
Doarme apa mută în tăcute valuri.

Ocolind-o pururi paseri călătoare,
N-o ating în cale pribegiri nomade,
Peste Marea Moartă dac-a prins să zboare,
Sugrumat de neguri, albatrosul cade.

Cântec nu răsună, nu s-aud nici şoapte,
Ţintirim de apă-i unda ei sălcie,
Să fi plîns vreodată, ori să strige-n noapte,
Despre Marea Moartă nimenea nu ştie.

Ce poveste tristă spun corăbierii,
Nici n-aş crede, poate, vorbele acestea,
Dar, cu biata minte-n patima durerii,
Mă gândesc la tine şi-nţeleg povestea...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris

Parisul, magică făclie,
Cum n-a mai luminat pe cer,
Parisu-n mintea mea învie
Şi frigurile lui mă cer.

Parisul chiote şi arde,
Cuprins de-al patimilor stol,
Cu clocotul din bulevarde,
Imensa harf-a lui Eol.

Parisul din povestea noastră,
Prinzând misteriosul val
O să ne cânte la fereastră
Măreţu-i cântec nupţial...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Octavian Goga

Ca toate spiritele tari
Ai luminat necontenit
Căci raza ta a răsărit
Din scump pământ, la Răşinari.

madrigal de Gabriela Genţiana Groza din Cenaclul O. Goga Cluj-Napoca (2005)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la rugăciune

Îndemn la rugăciune
din volumul Nostalgii de toamnă
de Vasile Şerban

Eu sunt stăpân peste nimic,
Un veşnic rob fără sărsam,
Un călător în astă lume,
Un biet creştin fără să ştiu.

Văd cimitirul plin de viaţă
Orânduind coloanele de morţi,
Un amalgam ciudat de oase,
Un dans macabru în decor.

Mă văd epavă într-un vid,
O umbră falsă pe pământ,
Sunt un orgoliu fad al unui slut,
Un bâlbâit timid al unui mut.

Văd moartea ca perfecţiune,
E ispăşirea noastră-n absolut,
O veşnicie fără formă,
O zdreanţă aruncată-n vânt.

Spre drumul judecăţii mele,
În fiecare zi cu nume
Îmi lepăd gândurile lumii
Şi mă îndemn la rugăciune.

poezie de Vasile Şerban din Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maghiarii urlă de dureri închipuite.

citat clasic din Octavian Goga
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocul nebunului

Aş vrea să-mi sparg vitrina cu minciuni
Şi-nchis apoi în rafturile goale,
Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuni
Să-mi fac bilanţul boalei ancestrale.

Falit, timid, umil şi resemnat,
Aş vrea să mă cunosc întâi pe mine,
Şi vechiul sfat al bunului Socrat
Să-l scriu pe geamul noilor vitrine.

Şi-aşa, stăpân pe tot ce este-al meu,
Aş vrea să mă desfac de orice vină,
Să-mi pot expune-n For şi-n Coliseu
Întreaga mea origine divină...

Aş vrea să ies din geometria-n spaţiu
A zâmbetelor binevoitoare
Şi-n "mediocritatea" lui Horaţiu
Să intru-nvingător pe poarta mare.

Femeii ce-mi va spune "te iubesc"
Aş vrea să-i smulg cuvintele din gură
Şi buzele cărnoase să-i strivesc
Cu dinţii mei de plug prin arătură...

Iar paşilor ce-mi plictisesc timpanul
Aş vrea să nu le mai aud cadenţa
Decât în clipa-n care căpitanul
Va comanda matrozilor Partenza.

Cu gândul şi cu ochii-nfipţi în largul
Poemei ce-şi întârzie sfârşitul
Aş vrea să fiu totuna cu catargul,
Ce sfâşie în două infinitul,

Şi-n timp ce pentru semenii din turmă
Va-ncepe să lucreze-adânc lopata,
Aş vrea - plecat din ţară fără urmă -
Să putrezesc pe Rio de la Plata!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Letopiseţi, nr. 8 (1 martie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vadă...

Ingerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Si de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea...
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger

La fereastră ca să vadă...
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i siret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de la malul mării

Aştept să-mi scrii la marea cea albastră,
Acelaşi loc pe unde am umblat,
Nisipul ne frigea şi fuga noastră
Ne cuprindea în veşnicul păcat.

Aş vrea să-mi scrii dacă mai eşti pe-acolo,
Nisipul umed a rămas la fel,
E verde şi albastră marea noastră
Ca şi destinul, unul paralel.

Şi de mi-ai scrie voi citi finalul,
Ca un pastel necolorat pe mal
Şi voi deschide cartea dintre valuri
Să-ţi spun povestea... visul ilegal.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă moartea

Cântă moartea
Îmi cântă moartea la fereastră
Ca o vecernie-n surdină,
Îmi cântă-ncet povestea noastră:
Un joc de umbre şi lumină.
Eu o ascult în noaptea mută,
Din adâncimi îmi creşte mare;
Întreaga viaţă petrecută
La căpătâiul meu răsare.
Şi cum, sub tâmpla mea fierbinte,
O lume veche-mi reînvie,
Nu câte-au fost îmi vin în minte,
Ci câte-ar fi putut să fie.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine te-a trimis Domnul cel Sfânt

Pe tine te-a trimis
Domnul cel Sfânt
să-i dai sens vieţii mele
pe pământ.
Eram singură
şi neajutorată
când tu ai apărut
odată-n viaţă.
Mi-aduc ş-acum aminte,
ce fericiţi eram
când braţ la braţ prin parc
noi ne plimbam,
pluteam de fericire amândoi,
nici nu simţeam
de viscole,
ori ploi.
S-au scurs ani,
de parcă e o veşnicie,
dar pot şi alţii mulţi
ca să mai vie
şi să ne-aducă-n viaţă
numai bine.
Să-i aşteptăm,
cu suflete senine..

poezie de Eugenia Calancea (14 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.

catren de Octavian Goga din Fără ţară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din taine

O altă taină, limba, nu ştie cum răsare
Şi cum se zămisleşte după ţinut şi soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gândul, ascuns în el, să tacă?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Şi are, ca porumbul şi volvora, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea şi trup şi căpătâi.
Într-adevăr pribeagă, ce-a fost întâi şi-ntâi.
El, omul? el, cuvântul? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minţii, din cărţi, şi fără glas.
Făptură de cuvinte, din grai sunat şi mută,
Nu are, cercetată, plămada cunoscută.
E înger, e mireasma atât de uşoară
Că fără vânt nici aripi, de cum se iscă zboară?
Sileşte-te mai tare, iubite gramatic,
Să-mi spui, că, până astăzi, tu nu mi-ai spus nimic.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor să-mi fie braţul tău

de îţi doreşti să atingi zidul
din spatele unui măcel
prinde-ţi custura în păr
în gamba stângă mi se pune un cârcel
şi cocori în bucla părului, linsă
numai din tine a fost aprinsă
pânza umbră, fructul pară
ţine-mi degetul în lapte de cireaşă amară
şi rana deasupra ochiului drept
undeva, unde să-mi îndrept
ceasul către un timp asmuţit
în prăseaua unui cuţit
tăcerea ta suferă din durerea mea
iar subţioara adie la întâmplare crini
umbre veştede printre mălini
atât de uşor să-mi fie braţul tău.

poezie de Octavian Anuţa din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Departe-aş vrea de-aici să vii,
În alte lumi senine,
În dimineaţa de Florii
Să mă cunun cu tine.

Să ne-aşezăm în sat la noi,
S-avem în deal o casă,
Să fiu cel mai cuminte-n sat,
Şi tu, cea mai frumoasă.

Să vie şi mama la noi,
Că-i necăjită tare,
Să aibă tihn-un an ori doi,
Ori cât pământ mai are.

Acolo să trăim în munţi
De cât trai avem parte,
Sătenii seara să-i adun
Şi să le spun din carte:

Că sunt de neam împărătesc,
Din ţara-ndepărtată,
Că tot pământul rotogol
Era al lor odată...

Şi că azi oamenii-nvăţaţi
Aşteaptă să se nască
Un tânăr crai coborâtor
Din legea românească.

Copiii noştri să-i înveţi
Tu: Crezul... Născătoarea...
S-ajung să-i văd cântând pe toţi
În strană, sărbătoarea.

Atunce, împăcat cu rostul
Acestei lumi deşerte,
Să mor, să-mi zică satu-ntreg
Un: "Dumnezeu să-l ierte!"

Iar popii nostru-ntâmplător
Vreun oaspe-atunci să-i vie;
"Pe cine-ngropi, părinte, azi?"
"Pe-un om de omenie!..."

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Ioan Has
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transhumanţă

Cad fulgi din cer, plutind în vânt
Se mută cerul pe pământ
Şi sufletul din mine vrea
Să fie ca un fulg de nea

Şi-n locul fulgilor din cer
Să mă transfere, dacă-i cer.
Dar nu-i pot cere, cât mai sunt
Legat de tine pe pământ

Şi-aştept să cadă primii doi
Fulgi peste ochii noştri goi,
Să fim pereche şi-n mormânt,
Precum-n cer şi pe pământ.

poezie de Marius Robu din Degeaba (25 februarie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă seara

Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprinţar îţi răvăşeşte părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.

Se lasă seara.
Dunărea se târăşte molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârşit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.

Se lasă seara.
E pace şi linişte pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranţă,
Şi se pregăteşte de odihna cea sfântă şi binemeritată.

Se lasă seara.
Inima ta începe să bată dintr-o dată mai tare,
Poate de teamă, poate de uimire, poate de încântare,
Iar eu stau şi o ascult împietrit de emoţie,
Temându-mă ca nu cumva să îţi iasă din piept.

Acum e noapte.
Noi am rămas în acelaşi loc, unul lângă altul,
Ţintuiţi de pământ ca nişte copaci cu rădăcini adânci,
Dar sufletele noastre pure şi pline de fericire
Se îmbrăţişează năvalnic şi se înalţă grăbite spre stele.

poezie de Octavian Cocoş (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie:
- Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi rupe pagini din cartea trupului meu fără să-mi spui povestea. Nu poţi să-mi rupi file din destin, fără să-mi plăteşti răscumpărare. Carnea doare cât este vie.

Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare scrie, nu pentru că vrea, ci pentru că nu poate altfel.

citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!