La iarmarocul de vorbe

"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
îşi ţine de cald şi te-ajută la minte!"

"Vând vorbe pestriţe, orice măsură,
se potriveşte la orişice gură!"

"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."

"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."

"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz şi auz!"

"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"

"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuţite."

"Poftiţi vorbe fragede pentru salată!"
"Poftiţi cu piper, vorbărie tocată!"

"Marele parc neologic. Real:
hiperbola care mănâncă mangal."

"Must natural de cuvinte! Conţine
cele mai noi şi mai mari vitamine.

"Aicea se vine cuvântul cel mare,
doi bani kilogramul, să ia fiecare!"

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La târgul de trăncăneli

(Din tripticul termenilor sau
încercare asupra cuvintelor)

Mahalagiii beau rachiu
la bomba "La Sicriul Negru"
iară trompeţii sună viu
interpretând un "Marş funebru"

"Hai la neica, ia cuvântu' dând în clocot,
te-nfierbântă şi-o să ai limbă de clopot!"

"Ofer cuvinte deocheate plus înjurătură,
îţi vin ca turnate – orice măsură!"

"Dau în leasing, avantajos, barbarisme cu anul"
"Preţioase vocabule, Concern «Amalgamul»".

"Cuvântul mieros sabia nu-l retează"
"Împodobesc cu metafore şefi ce bravează".

"Vorbe cu miez, vorbe cărnoase,
Vindec de celulită prostia fiinţelor grase!"

"Duduie, serveşte cuvânt ameţitor de iubire,
de pus sub cămaşa de noapte subţire!"

"Forjă de aprins declaraţii în creuzet".
"Tocilă de ascuţit cuvinte-stilet".

"Luaţi cuvinte proaspete pentru antreu!"
"Serviţi, frăgezită, trăncăneala-saleu!"

"Festin ce te-atrage perfid cu neologisme:
se poate trăi mestecând la truisme".

"Vinuri ameţitoare de cuvinte! Ideale;
nicicum, vă jur, nu conţin chimicale".

"Cuvântul-minune, pentru copii şi nepoţi,
preţ modic, redus, s-ajungă la toţi!"

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Ursache
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe

spulberate vise fumul
evadări pe unde nu-s
altceva decât un cumul
de cuvinte la apus

lacrimi false, jurăminte
la-ndemâna orişicui
veşnic cearta pe cuvinte
spre folosul nimănui

vorbe nasc şi mor din colburi
sub hlamida nopţii strânse
apele crescând din volburi
şi pe mal, mirese plânse.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

Şi de unde până unde să uităm ce mai înseamnă,
Să rămânem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfârşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins,
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte,
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu şi munţii să înveţe de la noi
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere",
Să uităm cuvântul "dacă", să uităm cuvântul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucişate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
şi cuvinte de prietenie...

Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.

Citim mereu cuvinte
în cărţi...
pe drumul vieţii.

De-a lungul timpului,
Creştem şi cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.

poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu furie şi mânie

Cu furie şi mânie acuz demagogul
Şi capitalismul lui de vorbe

El ar fi trebuit să ştie că pretudindeni cuvântul este sacru
Că a fost adus de foarte foarte departe de un popor
Şi că pe el s-a sprijinit sufletul acestuia

De foarte departe şi de la începuturi
Omul s-a descoperit pe sine prin cuvinte
Şi a dat nume pietrei florii apei
Şi toate au ieşit la lumină pentru ca el le-a numit

Cu furie şi mânie acuz demagogul
Care se umflă pe sine prin vorbe
Şi care-şi face din cuvinte puterea şi jocurile
Şi transformă cuvintele în bani
Aşa cum a făcut cu grânele şi cu pământul

poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu alte cuvinte

la robinet
curge ură
(inflaţia de vorbe
deflaţia semnificatului)
respirăm aerul interior
ca şi cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfeţe presetate)

şi vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual şi chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăşi uns cu alte cuvinte
funcţionează
de data asta curge
patriotismul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vorbe?

Veneau cele două vorbe ascuţite de gură
planau şi se rupeau de-a limbii geamandură
ce vorbe dulci se-mpreunau sudate
ce mai dansau de guler spânzurate
Ce vorbe? Trăncănea prin sobă
a frigului înflăcărată robă!
Ce vorbe? Nesărate nuci scăldate
în sare se spărgeau în miez mirate
Ce vorbe? Sfârâia pe plită
o oală nespălată şi golită!
Ce vorbe? Întrebam la poartă
vecina ce de mult s-a dus... şi-i moartă!
Ce vorbe? Întreba în zare
poetul pe un înger... la plecare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne facem, Doamne?

Întinăm cuvinte,
Spunem la intamplare
Fără să ne pese,
Vorbe care dor.

Întinăm iubiri,
Nu contează care:
De iubit, de frate, de parinţi, copii;
Întinăm mai grav.... dragostea de ţară.

Ne întinăm credinţa,
Pentru care moşii şi strămoşii noştri
Şi-au dat a lor viaţă,
Pe altarul ei.

Întinăm pe Domnul
Prin purtarea noastră,
Prin nesăbuinţă, vorbe, fapte rele;
Intinăm cuvinte, iubiri si credinţă
Dragostea de ţară.

poezie de Angelina Nădejde (17 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "nu"
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "însă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "hai"
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plănsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "pleacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul"taci"
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cănd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cănd vor susura izvoare află c-a murit mînia.

Şi de unde pănă unde să uităm ce mai înseamnă
Să rămînem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfărşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt răuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tărziu şi munţii să înveţe de la noi,
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întrega fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere"
Să uităm cuvăntul "dacă", să uităm cuvăntul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcînd iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei - Editura Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe întunecate

Cuvinte nerostite,
Cuvinte scrise-n piatră,
Vorbe de insultă,
Suflete, ascultă:

-Vino pe cărare,
La o poartă mare,
În maini cu o floare,
Mie să te-nchini.

Poarta dintre lumi,
Pe Pământ creată
Poarta ce desparte,
Lumina de noapte.

Zarul... Zarul ce-l arunc,
În foc ca pe-un prunc,
Suflete ajung,
Târziu să îl scape.

Cu el voi decide,
Dacă vei trăi,
Tu şi alţii şapte,
În cumplita noapte.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cea mică se greşi într-o zi şi spuse surorilor cum argatul care le da flori se roşeşte ca o sfeclă când vine înaintea lor şi cum este de curăţel. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte că iese din gura surorei sale celei mai mici, unde începu să o dojenească cu nişte vorbe cam luătoare în râs, cum de numai să se gândească ea a scoate aşa vorbe blânde pentru un argat, căci asta ar semăna că inima ei este pornită a se planisi cuiva.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe...

Zicea că-n veci n-o să mai bea,
Că-i hotărât a fi cuminte;
Ea vorbele i le sorbea
Şi-a fost... beţie de cuvinte.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu XXXV

Mai vorbeşte-mi încă... Aceste cuvinte
le-am dorit de tânăr... Le-am dorit fierbinte
cald fior trezeşte vraja lor adâncă
Mai vorbeşte-mi încă...

Mai vorbeşte-mi încă... Lumea nu se-arată
ale tale vorbe leagănă şi-mbată,
vorba ta - o floare alintând o stâncă -
mai vorbeşte-mi încă...

poezie celebră de Kazimierz Przerwa-Tetmajer din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce prizonierat

Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Eşti prizonieră, ţi s-a dat de ştire
Mai mult decât orice închipuire
Condiţii nu pui tu, deci ia aminte!

În luptă nu intrai de aveai minte,
Zadarnic priveşti jaful cu uimire,
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Eşti prizonieră, ţi s-a dat de ştire.

Pe sânul tău stă mâna lui fierbinte,
În zale-i îmbrăcat, în strălucire
Un cavaler cu inimă fierbinte,
Sărmană inimă, de fericire

Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Fără el, lumea mi-ar părea mai goală,
poate nici eu nu aş fi existat,
e comunicarea de zi cu zi,
miracolul pe care şi tu îl grăieşti.
Cuvinte fulgi,
cuvinte metal,
cuvinte aer,
cuvinte ce apun,
cuvinte ce răsar,
ca o zână din poveste.
E simbolul ce-l rostim
şi crează lumea.

poezie de Daniel Lăcătuş
Adăugat de Daniel Lăcătuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

CUVINTELE...

Mai întâi a fost cuvântul,
Rostit de însuşi Creatorul,
Astfel s-a născut Pământul,
Lumea noastră, viitorul…

Printre lucrurile sfinte,
Şi credinţa-n Dumnezeu,
Am şi lucrul cu cuvinte,
Folosite-n scrisul meu.

Te întrebi puţin contrariat
Ca un aer cam fierbinte
Cine? Ce s-a mai schimbat
Doar folosul de cuvinte.

Mulţi se-mbată de cuvinte
Spuse la un oarecare semn,
Folosite mai-nainte
Elegii al limbilor de lemn.

Cuvinte, cuvinte
Nişte simple elemente
Puse sigur înainte
Întâmplări, evenimente.

Reşiţa 16 februarie 2001

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvinte pierdute-n eter
cer azi tributul de ieri
eu caut un sens
şi mai sper
că nu sunt doar
vorbe rostite prin ger
topite de soare
când stelele pier.

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se înţeleg în profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se susţin, se iubesc, adică. Dacă nu comunică dincolo de cuvinte, nu pot comunica nici prin cuvinte.

citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!