viaţă

Viaţa

Teoria mea-i uşoară:
Toată viaţa e o scară
Pe care, ca şi la moară,
Toţi o urcă şi-o coboară.

definiţie epigramatică de Constantin Tănase (1945)
Adăugat de Grig M Dobreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca o scară: unii urcă, alţii coboară.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa mea m-am ferit de onoruri.

citat clasic din Constantin Tănase
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocei de primăvară

Vise vechi, cu fin parfum,
Peste gânduri îmi coboară,
Într-un început de drum-
Ghiocei de primăvară!

Peste câmpuri cu zăpezi
Un parfum mă înfioară,
Ca şi muzici de aezi-
Ghiocei de primăvară!

Urcă gândul înapoi
Pe a vieţii mele scară
Şi mă văd copil vioi –
Ghiocel de primăvară!

Îi culegeam de pe deal
Şi-aveam inima uşoară,
Viaţa fără nici un val-
Ghiocel de primăvară!

Chiar de anii au trecut
Şi s-au dus pe-a vieţii scară,
Încă mai culeg în gând-
Ghiocei de primăvară!

Ieri, plimbându-mă-n grădină,
Am zărit doi ghiocei,
Două raze de lumină-
Parcă sunt copiii mei!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul frumos în ziua de azi e cel ce urcă invers pe scară, înfruntând nu numai turma care coboară, dar şi insultele ei!

Dan Puric în Omul frumos
Adăugat de nanashu_ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e o scară: unii urcă, alţii coboară.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorului Constantin Tănase, vestit pentru umorul lui irezistibil şi pentru interminabilul său apendice nazal, care a prezis, într-un cuplet, eşecul final al hitlerismului

Când a ajuns la împlinire
Cam tot ce el pronosticase,
Am exclamat toţi - cu uimire:
Măi, ce mai nas avu Tănase!

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din e (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remarcabilă se dovedise teoria hrănirii ştiinţifice a populaţiei pe vremea lui Ceaşcă. Teoria ca teoria, dar practica te omora de-a binelea.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cerc

Singurătatea
face
valuri-valuri

Inima
urcă
şi
coboară

Urcă şi coboară

Sisif
blocat
pe
ultrascurte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel karmic

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers
speranţa e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.

tulburările mă ţin în stare de alarmă
dar revine liniştea cu fiecare vers
credinţa mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.

rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanţa din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut mare şansă când am urcat pe scenă la Tănase. Pentru că am urcat alături de titanii care lucraseră cu Tănase: Cărăbuş, Tomazian şi mulţii alţii. Aşa am început.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de azi, toată lumea joacă teatru de Constantin Tănase.

aforism de Viorel Mitea (27 octombrie 2011)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf lui Constantin Tănase

Spre mormântul lui Tănase
Călător îndreaptă-ţi pasul!
L-a-ngropat la şase metri
Să nu-i iasă-afară nasul!

epitaf epigramatic de Gabriel Teodorescu din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are sens şi nu are sens. Depinde cine eşti. Dacă-ţi trăieşti cu adevărat viaţa, atunci viaţa are sens. Toţi avem viaţă (suntem vii), dar nu toată lumea şi-o trăieşte.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu ca să regreţi

E prea târziu ca să regreţi
că n-ai făcut tot ce ai vrut.
În zadar vrei să repeţi
timpul care a trecut.
Viaţa-i grea, e şi uşoară,
te urcă şi te coboară,
de doborât nu te doboară.
Moartea este-aceea care
îţi ia ultima suflare,
şi tot ce-ai trăit, dispare.

poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei Maria Tănase

Întrebarea-i la tot pasul:
Cine-i azi în ţară asul?
El - Tănase - ăl cu nasul,
Ori Tănase - a cu glasul?

epigramă de Octav Mihăileanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui artist comic Constantin Tănase - In memoriam

Un adevăr a La Palisse
Nu-i practicat doar la Paris:
La noi, poporu-l botezase
Un adevăr a la Tănase.

epigramă de George Corbu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam grijă în fiecare seară să-mi pun în ghete nişte cartoane, care-mi ţineau în loc de talpă. Seara le schimbam, şi aşa în fiecare zi aveam pingele noi. Am dus cea mai neagră mizerie pe care şi-o poate închipui cineva.

citat celebru din Constantin Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sacrificiu

Cunosc o fată, ce o ştii şi tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
şi alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
şi-o port în flori şi-o ţin pe braţe, praguri s-o trec, că-mi e şi după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o ştiu că numai ea mă poate creşte, cu tot ce-am, pe mine şi pe toţi ai mei,
curaţi în simţuri, falnic dedicaţi, toţi curajoşi să-i ţină flacară aprinsă, nişte Prometei,
şi-o oblojesc, că-mi este mamă şi visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi şi mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei şi n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Ţară!
Îţi jur în veci, podoaba mea... să-ţi port demn nume... să nu moară!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie-mi spui de iubire?

Iubirea mea-i o carte pe care o citesc
Ce mă amuză tare atunci când o privesc.
Ea strigă şi şopteşte, vuieşte şi-apoi cântă
Mă ia de pe pământ şi către cer se avântă.
Ea e un vrăjitor, un zmeu ce scoate fum
Şi-acele artificii ce numele-mi compun.
Iubirea e ca saltul făcut de un gigant
E înaltă ca un munte şi-adâncă ca un neant
Năvalnică ca marea şi calmă ca un ceai
Ea este geografia pe care o citeai.
Iubirea străluceşte ca focul care arde
Ca flacăra nestinsă când e furtună-n noapte.
Este a mea s-o dau şi-a ta ca s-o păstrezi
Uşoară ca un zâmbet şi-adâncă de n-o vezi.
Pentru profani iubirea se-aseamănă cu zborul,
Cu o friptură bună ce-ncântă privitorul
C-un ambalaj de plastic cu stele luminoase
Cu-ajunul de Crăciun şi cu maşini frumoase.
Iubirea mea-i ca drumul bătătorit de boi
Te lasă ca să pleci, dar vrea să vii-napoi.
Puternică-i ca leul, tăcută ca omătul
Te ţine strâns aproape, da-ţi dă drumul cu totul.
Aceasta e iubirea ce mie-mi aparţine
Şi toată viaţa mea te voi iubi pe tine.

poezie de Jennifer Watson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a făcut la mine scară

Un paianjen trage sfori
După el, sub subsuori
Şi-mpletind din ele plasă,
Din saliva lui cleioasă,
Când se urcă, când coboară
Şi-a făcut la mine scară.
Între tavan şi perdele,
A săltat câteva schele.
Şi deşi avea bucate,-
Două muşte fezandate,
S-a gândit că-i chilipir
Să îmi fie musafir.
Aşa că ce-i pot eu face,
De la mine-n casă-i place?!
Cum lui nici prin cap nu-i trece
De la mine ca să plece,
Iar eu nu pot să decid
Musafiru-mi să-l ucid,
Mai pun un tacâm la masă,
Să se simtă ca acasă!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!