Tu, Sfinte Laurenţiu

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu ai aceleaşi vine
Ca ale mele braţe ce-au îndurat mânia,
N-ai cunoscut Carpaţii, câmpiile Rovine
Sau Marea mea cea Neagră ce scaldă România.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu eşti un cheag de sânge
La margini de imperii şi năvăliri barbare,
N-ai cunoscut durerea românului ce plânge,
Lovit de patru vânturi cuprinse de turbare.

Tu, Sfinte Laurenţiu, nu vei afla vreodată
De sora ta bătrână ce curge-n răsărituri,
Dar vei cunoaşte dacul, cu faţa sa brăzdată
Şi ochii săi albaştri, lipsiţi de licărituri.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă de dragoste

Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Eu nu ridic vânt
De la pământ,
Ci cerul tău
În capul meu,
Şi razele tale
În genele mele.
Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Şi patruzeci şi patru de răzişoare,
Patru ţine-le ţie,
Patru dă-mi-le mie,
Două să mi le pun la sprâncene
Şi două la umerii obrajilor,
La toţi feciorii să par,
Cireş de munte înflorit,
Cu mărgăritare îngrădit.

folclor românesc
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dan Laurenţiu

Dan Laurenţiu, bard de gust
(Steaua lui pe cer se suie),
In Iaşi o să aibă bust
Şi în Bucureşti... statuie.

epigramă de George Lesnea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpa noastră mare!

După unşpe luni de trudă,
Pe acei cu dor de ducă,
Marea Neagră nu-i mai udă,
Ci, de-a dreptul, îi usucă!

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din Zâmbetoniera (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Doamne, eşti totul

Tu, Doamne, eşti totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credinţă
Din tot ce am astăzi nimic n-aş avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruinţă.
Şi viaţa din mine şi sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea eşti Tu, Dumnezeu
În toate acestea eşti Tu, Doamne Sfinte.

Şi-atât eşti de mare şi-atunci când mă cerţi
Când stau cu durerea şi vina în pleoape
Şi-atâta mă mângâi şi-atâta mă ierţi
Şi-atâta-n necazuri Te simt de aproape.

Şi-atâta eşti Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce eşti Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă şi du-mă la Tine!...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai cunoscut nimic, dacă n-ai cunoscut iubirea...

citat din Aurelian Silvestru
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eufonie paradoxală

Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe
gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, ţara care exportă grâu şi importă făină.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul bun de plăcinte întotdeauna vine de la vecini.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Gheorghe Zarafu, autorul cărţii "Lumea prin care am trecut"

Fiindcă nu mă ţin de glume,
Îţi zic, Maestre, cu temei:
- Mai bine c-ai trecut prin lume
Şi n-ai rămas în gura ei!

calambur epigramatic de Laurenţiu Ghiţă din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate-acestea

Dacă n-ai auzit
cum creşte iarba,
şi nici nu ai văzut,
trăieşti pe pământ degeaba.
Eşti umbră fără azimut.

Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
şi nici cum creşte frunza,
în viaţa ta e numai vid,
pe ochii tăi se-aşterne pânza.

Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfaţă,
nu vei cunoaşte valoarea,
acelora care te-învaţă.

Dacă n-ai simţit
cum vântul
îţi mângâie faţa,
în zadar ţi-e gândul,
cum să trăieşti viaţa.

Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineaţa,
n-ai să cunoşti şansa
ce-ţi oferă viaţa.

Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineaţa,
nu vei afla misterul,
cum apare viaţa.

Dacă toate-acestea,
tu le stăpâneşti,
mai uşor copile,
viaţa o trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi... iartă-mă că nu am cu ce daruri să-ţi răsplătesc numai şi faptul că exişti, că stai cu faţa către mine, că te laşi pierdută în ţesătura aceasta de umbre şi amăgiri, că vindeci cu aleanul tău toate nevindecatele mele dureri.

citat din Laurenţiu Fulga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinzeaca la raport...

Deodată s-a făcut că plouă
Şi că norii sunt veniţi cu pluta
Eu plângeam cu mâinile-amândouă
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată s-a făcut că ninge
Şi desigur că-mi pierdusem ruta
Sufletul din mine mi se stinge
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată sa făcut că-i soare
Ce frumoasă mi se pare sluta...
Inima aflată la strâmtoare
Doamne sfinte ce înseamnă suta...

Deodată s-a făcut că-i noapte
La terasă a venit şi tuta
Eu cu capul doldora de şoapte
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată s-a făcut că-i ziuă
Cu cinzeaca cucerim reduta
Noi ne-am pus să batem apa-n piuă
Doamne sfinte ce înseamnă suta...

Deodată s-a făcut că-i seară
Sticla de pe masă... ne-nceputa
Ni se confesează,-a câta oară?
Doamne sfinte unde duce suta...

Deodată... n-a fost niciodată
A-început cu mesele bătuta
Ne-am trezit în strada desfundată
Doamne sfinte ce înseamnă suta...

Deodată... în local paltonul
L-am uitat, căciula dispărut-a
Vorbele de-ocară îmi dau tonul
Doamne sfinte unde duce suta!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai îndurat, ţi-ai scris povestea

Mamă, tristeţea ţi-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca şi atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
şi astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viaţa ta,
eşti tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează faţa ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta şi-au pus pecetea
mulţi ani de griji şi de nevoi.
Ai îndurat, ţi-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieţii tu ai dat.
Sfârşitul drumului parcurs,
sufletul ţi-a luminat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Paştele!

Când văd preţul pentru-un miel,
Stau şi mă gândesc mai bine
Dacă-l cumpăr eu pe el,
Sau mă vinde el pe mine.

epigramă de Laurenţiu Ghiţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (îşi pune mâinile în cap): Vai de mine, bărbate! Ridici braţul împotriva celor sfinte?... (Aleargă la icoană şi se închină.)
Baciul (de sus): Cele sfinte sunt la mansardă! Nu urc atât de sus. Eu cu eşalonul doi am treabă...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între teamă şi mânie

nu joc periculos, nu sunt actor
la spectacolul vieţii particip şi eu
în rândul patru ca un spectator
strâng mirări în retină mereu.

mă îngrozesc de politici murdare
zeii jonglează cu sufletele noastre
pe valea suspinelor podul e-n erodare
şi nu am aripi pentru zboruri măiastre.

mă încearcă teama, mă încearcă mânia
vulturii negri s-au strâns într-o oaste
cu disciplină dură veghează România
dar nu o pot scăpa de sărăcii nefaste.

pământul e vândut de "euromania"
biserica e mută împărţită-n caste
plâng Carpaţii plânge toata glia
Marea Neagră vuieşte între două coaste.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unei cochete

La poarta raiului bătu:
Dar Sfântul Petru, nu şi nu!
Îi spuse ea cu ton ştrengar
- Ce pierzi, Prea Sfinte, n-ai habar!

epitaf epigramatic de Minodora Tătulescu din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simone

Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tâmple mir nu mi-ai pus.
În casa ta am intrat ca oricare.
Un gând frumos nu mi-ai spus.
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plâns ca fiul pierdut.

Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atâta drum cât am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai şters.

Aş vrea să-ţi pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pământ?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai şti acum cine sunt!

Tu, cel umil, care-mi plângi la picioare,
Cu suflet ars de văpăi,
În casa Mea îţi voi da sărutare,
Cu ochii plânşi ca ai tăi...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din brazdele sfinte

Când timpul păşeşte domol prin vara mănoasă,
Iar codrul momeşte cu floare şi păsări cântând,
Mi-e inima piatră de moară, ce plânge de casă,
Au brazdele sfinte prescura de dorul flămând...

Când, oarbă de vise, mă prinde în laţ întomnarea,
Ca firul de iarbă mă ţin de pământul smolit,
Fac pana toiag, luminii să-i sprijin cărarea,
Au brazdele sfinte cuvântul de timpul grăbit...

Potop de picioare, când trece prin mine în ropot,
Vânzându-şi sudoarea pe-o hrincă de pâine străină,
Gem doine-a-pustiu, îmi flutur chemarea de clopot,
Au brazdele sfinte balsamul de rana română.

Când umărul stâng mi-l surpă-a durerii desagă,
De-a mea Basarabie, ruptă-n bucăţi de străini,
Duc talpa acasă, izvoare s-o-mpline cu vlagă,
Au brazdele sfinte, din sângele dac, rădăcini...

Bucată de brazdă, cu suflet de spic zămislită,
Mă-ntorc spre eternul, ce viselor mugurii naşte,
Cuminte, ca iarba, prin verdele copt împlinită,
Sărut fruntea humei, ce sufletul meu îl renaşte...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Vă las, când se-mplini-vor anii,
Poemele sublimei arte,
Aceste dragi şi sfinte danii
Ce-au fost cu sânge scrise-n carte.

epigramă de Cezarina Adamescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!