Fără stăvilar...

Inima spre tine mă îndeamnă
Există stăvilar să o oprească?
Dar cine ar putea să îndrăznească
Să mă întrebe dragostea ce-nseamnă?

Ar fi o întrebare nefirească
Ca tunetul în zi de toamnă,
Rămânând aproape ne luată-n seamă
De orice inimă, desigur omenească.

Dar tu cea care crezi în mine
Într-un cuvânt mai arzător
Îi dai o înţelegere-n sine.

Într-un sens să-i zic înălţător
În serile de farmec pline
Mă faci să devin mai visător.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie...

Stau ore-ntregi şi mă gândesc
La tine, la chipul tău fermecător,
De la gânduri mereu mă hrănesc,
Hrana necesară unui visător.

Aş vrea să fiu pictor, compozitor, poet
Să te pot prinde în diverse ipostaze
Într-un stil cât de concret
Aureolată de mii şi mii de raze.

Nu găsesc declaraţii, cuvinte potrivite
Pentru ca tu să fi mai fericită,
Am lăsat în urmă multe flori strivite
Şi am venit spre tine cu inima topită.

Nu găsesc în univers, pe pământ,
Cu cine să te-asemăn mai bine,
Nu găsesc cel mai frumos cuvânt
Care să-l rostesc pentru tine.

Caut versul cel mai frumos
Să-l aştern pe acest caiet,
Caut ritmul cel mai melodios
Să ţi-l transmit în mod direct.

Nu ştiu ce aş putea să-ţi dăruiesc...
Să simt că tu eşti tot ce-i mai înalt,
Că într-adevăr în suflet te iubesc
Da, nu sunt cuvinte spuse în neant.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Cu tine aş vrea să mă avânt
Spre înălţimi ameţitoare,
Spre abisuri!
Din inimă să-mi zboare un cânt,
Inegalabil de frumos
Şi plin de visuri . . .

Cu tine aş vrea să mă avânt
În rotirea lentă a unui vals,
Să-mi înflorească-n inimă un gând,
Iubirii mele să-i dau glas.

Cu tine aproape lângă mine
Mă simt atât de fericit,
Văd toate lucrurile sublime.
Când nu eşti tu,
Mă simt tot necăjit.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur...

Desigur, am să mor odată
Într-un anotimp, poate la toamnă,
Însă voi fi cu inima împăcată
Că am iubit cândva o Doamnă.

După un timp, mulţi vor uita de mine
Nici tu pe lume nu vei mai fi
Dar viaţa n-o să se termine
Alţii vor veni din urmă pentru a trăi.

Nu plângeţi, căci nu e momentul,
Avem un trecut, plecăm în viitor
Dar nu uitaţi, acum este prezentul
Deci nu mai plângeţi, eu tot mor.

Şi ce dacă am să mor
La vremea sorocită?
Poate voi fi nemuritor
În gândul tău, iubită?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, aş fugi de tine!

Aş fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
Mi-aş zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.

Aş fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ţi răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.

Aş fugi de tine, toamnă,
Oricând, ştiu, a ta surată
Va putea, aşa, deodată,
Grele-omături să aştearnă.

Toamnă, aş fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea nopţilor de toamnă

Pe umbrele bătrânilor copaci,
mergând cu grija celui ce se-ascunde,
din ce în ce mai în adânc pătrunde
prin codrul căutat de cei dibaci.

Lumina Lunii-i este de ajuns,
căci razele-argintii se-aştern pe urme
pe care le-a făcut când a străpuns
desişul ce cărare-a vrut să curme.

E drumul nopţilor de-ndrăgostit
pe care calul său de-acum le ştie,
căci le parcurge,-n toamna ruginie
ca într-un ritual îndrituit.

Iubirea îl îndeamnă la un drept
ce-i doar al lui, căci şi ea îl iubeşte,
iar noaptea, pe cărarea ce-i uneşte,
îşi simte inima crescând în piept.

Îndeamnă calul, e nerăbdător
să îi audă vocea, să o simtă
la pieptul lui cu capul, să consimtă
şi să-i alunge dorul arzător.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PREVIZIUNE

Zbuciumul meu sufletesc, interior
Îmi strânge inima ca într-un cleşte
Durerea mea pe zi ce trece creşte
Că gândul tău acum e nepăsător.

Tot idealul meu la tine se sfârşeşte
Şi nu mai sunt acelaşi visător
Pentru tine sunt un oarecare trecător
La care privirea nu se mai opreşte.

De ce s-ar mai opri asupra unui punct
Cu dimensiuni atât de minuscule
Nu mă asculţi, căci tu te-ai rupt.

Mă contrazici? Argumente sunt destule
Însă e veridic că tu mi-ai întrerupt
Mersul meu de idealist, prin lume.

11 octombrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine crezi?

Pe cine crezi că pui în lanţuri,
Pe cine crezi că mergi să vinzi,
Pe cine-l ameninţi cu moartea
Şi casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credinţă sau iubire
Sau curăţie pângăreşti?
Pe cine-nşeli, pe cine judeci
Pe cine furi şi chinuieşti?

Cui faci tu răul, cui crezi tu oare
Că poţi cum vrei să-i faci un rău?
—O, ţie, numai ţie singur
Căci tot ce faci e doar al tău!

Asupra ta v-antoarce Mâine
Tot răul care-l săvârşeşti
vai, vei vedea cu groază-aceasta
Mult mai curând de cum gândeşti!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un moment critic din orice relaţie umană există o singură întrebare: Ce ar face dragostea acum?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci, Destinule?

Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiţi la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine
Să mă ridic atât de sus, la ele!

Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.

Am fost mereu un visător,
Şi un romantic Incurabil,
Prin Universul veşnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.

Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar imnuri am să-i cânt!

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine... (Soţiei mele, Ana Leonte)

Cu tine am plecat,
Spre visatele mări
Departe,
Am mers împreună
Spre stele,
Veneam pe pământ,
Găseam noi prilejuri,
Pe tine să te cânt.
Mă pierd uneori
În căutarea eternului,
Din tine,
Tu care îmi oferi
Clipe sublime.
Sufletul se odihneşte
După îndelungi căutări,
Ne simţim minunat,
Doar cu tine
Mă simt bărbat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sens, iluminarea este să îţi dai seama că nu există niciun sine separat. Am putea auzi asta de o sută de mii de ori: "Nu există niciun sine separat." Dar ce se întâmplă atunci când luăm asta în interior şi căutăm în mod serios ce ar putea să însemne? Am afla că înseamnă că tot ceea ce eu ca sine separat care se susţine ca fiind adevărat nu este. Gustul niciunul sine separat este total eliberator. "Niciun sine separat" nu înseamnă că este o experienţă spirituală care e ceva de genul: "M-am extins la infinit peste tot, şi am fuzionat cu totul." Asta e o experienţă frumoasă, minunată pe care să o aibă un sine separat, dar nu asta este Unimea. Unimea nu fuzionează. Fuzionarea are loc între doi şi deoarece nu există decât Unul, atunci orice experienţă de fuziune este o iluzie care fuzionează cu alta, oricât de frumoasă şi minunată ar putea fi această experienţă. Chiar şi atunci când am experienţa că am fuzionat cu absolutul, cu infinitul, cu Dumnezeu, aceasta înseamnă pur şi simplu că sinele meu fictiv a fuzionat cu o altă ficţiune. Experienţele mistice nu sunt iluminarea."

citat din Adyashanti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu există nicăieri

Dragostea nu există nicăieri
câtă vreme nu cazi nepregătit într-însa
ca într-un black-hall cosmic
care te absoarbe puternic pentru a te expulza
în alte dimensiuni spirituale
pe care le confunzi cu paradisul
deseori nefolositor ţie întru totul,
dar un bun salvator pe moment,
lăsându-ţi impresia că eşti acolo un biet cobai rătăcit
în capcanele mirajelor
ce zboară ameţitoare în jurul tău
spre a te convinge că ai fost un intrus atemporal
tolerat într-un spaţiu
care nu te aştepta neapărat pe tine...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată pe zi, aşează-te într-un loc liniştit şi pune-ţi mâinile pe inimă. Transmite-i acesteia iubirea ta şi percepe iubirea ei pentru tine. Inima ta a bătut pentru tine de când te-ai născut şi până în prezent şi va continua să bată până în ultima ta zi pe acest pământ. Priveşte în inima ta şi sesizează orice urmă de amărăciune şi orice resentiment. Spală-ţi cu blândeţe inima în apa iertării şi a înţelegerii! Dacă ai putea vedea imaginea de ansamblu, ai înţelege lecţiile prin care a trebuit să treci. Transmite-le iubire tuturor membrilor familiei tale şi iartă-i! Inima ta este iubire, iar sângele din venele tale este bucurie!

citat din Louise L. Hay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

Un vis, un farmec m-a cuprins
Şi doar de Ea îmi aminteşte,
În inima un foc mi s-a aprins,
E dragostea ce ma încalzeşte.

De dorul tău acum iubire
Spre tine vin, spre tine zbor
De parcă-i prima întilnire,
Eu simt acum acel fior.

Şi iata Tu îmi eşti aproape,
Ochii tăi dulci mă ademenesc...
Te privesc şi-ţi spun în şoaptă
Micuţo, scumpo, te iubesc!

poezie de Viktor Cernomorcenco (2011)
Adăugat de Viktor Cernomorcenco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectura-n mişcare

Cine şi ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mişcare
Mereu renăscând şi murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, şi creşte, şi iată,
Cu bolţi şi cupole de spumă
Ca nişte scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăştie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, şi alge, şi crabi
Şi se scurge-n pământ?

Cine-ar putea să încremenească odată
Mişcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Şi pentru a nu mai renaşte prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor “Staţi!”
Şi apelor să nu mai fie mare,
Şi-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăşi ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificaţi
În aerul făcut în juru-i ou?

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut...

Cunoscându-te pe tine
Am avut mare noroc
Zilele îmi sunt mai pline
De singurătate nu e loc

Cum să te înţeleg iubire
Eşti mult prea cuprinzătoare
Depăşind orice închipuire
Te-am transpus în Carul Mare.

Cum aş putea să definesc
Ceea ce simt eu pentru tine
Sintagma veche "TE IUBESC"
Are cuvinte prea puţine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

FANTEZIE?

Din îndepărtate ţinuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământeşti
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu pluteşti.

Şi nu ştiu care din amândoi
Dorinţa vrea să-şi scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
Să nu fie cuprins de îndoială.

Spre mine te poţi îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îţi voi fi aproape.

N-aş vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaştini să mă scufund
Vreau să merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie înseamnă leşin, abandonare, nonrezistenţă la farmec... şi cum orice farmec este dispariţie, cine ar putea găsi o singură poezie înălţătoare? Ea ne scoboară spre suprem...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă oferisem Pruncului Isus, să-i fiu o mică jucărie, Îi spusesem să nu se folosească de mine ca de o jucărie de preţ, pe care copiii se mulţumesc să o privească fără să-ndrăznească s-o atingă, ci ca de o minge mică fără valoare, pe care poate s-o bată de pământ, s-o lovească cu piciorul, s-o lase într-un colţ sau chiar s-o strângă la inimă dacă i-ar fi pe plac; într-un cuvânt, vroiam să-l distrez pe micul Isus, să-i fac plăcere, vroiam să mă las în voia capriciilor lui copilăreşti... Îmi îndeplinise rugăciunea...

Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!