Plecări spre nicăieri
lacrimi sfărmate în batistă
o privire
spre asfințit
un drum cu sens unic
și nicio barieră
plouă mărunt
un tren șuieră prelung
de parcă lumea
nu ar ști
încotro e gara
pe geamul înghețat doar
o atingere de deget
și ultima promisiune...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre trenuri, poezii despre promisiuni, poezii despre ploaie, poezii despre gări, poezii despre gheață sau poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.