Sonetul votantului veşnic păcălit (în amfibrah)

Nu-i tobă de carte, dar bun e de plisc
Şi fără ca lumea să-i simtă hoţia
Profită că-n ţară e mare prostia
Şi-ajunge alesul pe-naltul său pisc.

Votantul credul, stimulat şi de fisc
Îşi pune ştampila, făcând nebunia
Să-i dea iar puterea, şi-astfel România
Devine o ţară cu-nalt grad de risc.

Apoi cu belciugul ce-l are în nas,
Dar mândru de faptul că e suveran
Zadarnic încearcă să prindă iar glas

Strigându-i că ţara o duce-n Infern:
Doar el l-a votat să devină etern
Pe omul politic mereu mitoman.

sonet de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţeapă electorală repetată (amfibrah)

Votanţii creduli, stimulaţi prin cadouri
Au pus toţi ştampila, făcând nebunia
S-ofere puterea şi-astfel România
Ajunsă-i o ţară, "jucată"-n tripouri.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S., România!

S-a vrut, mai mereu, să se piardă
O ţară, la margini de lume,
Istoria-i toată să ardă,
Să nu-şi mai găsească un nume!

S-a vrut să-i dispară eroii
Otravă sub brazde să fie,
S-o sfâşie-n taină vulpoii,
S-o-nghită pământul de vie.

S-a vrut sărăcie şi ură,
Un plâns înnodat în batiste,
Căluşul ce strânge în gură
Cuvinte rănite şi triste.

S-a vrut, mai mereu, cu durerea
S-adoarmă românul sub pleoape,
Gustând întru totul căderea,
Să nu-i fie nimeni aproape.

S-a vrut să se fure o ţară
Cu tot ce primise de veacuri,
Să-i ducă tot auru-afară,
S-o lase cu răni, fără leacuri.

S-a vrut ca pământul în care
Copacii au prins rădăcina,
Să-l vândă la prima strigare
Să-şi plângă o ţară ruina.

S-a vrut şi se vrea nebunia,
Cu legea în mână să moară
Ţăranul, privind ironia
Politic ce-n tihnă măsoară

Un rest nemilos ce-l jucară
Mai marii ce nu gustă greul,
S-a vrut şi se vrea dat afară
De-aici, de la noi, Dumnezeul!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri printre rânduri ...

poporul meu a ars preşedinţia
vin turcii. O repară
ca nu cumva să fim cu România
şi stat şi ţară

se dă în Basarabia hoţia
drept o virtute. Rară
ca nu cumva să fim cu România
şi stat şi ţară

din toate hoţii fac eponimie
minciună. Cadenţară
ca nu cumva să fim cu România
şi stat şi ţară

oricum în noi v-a triumfa mândria
străbună. Milenară
şi iar va fi măreaţă România
ca stat şi ţară...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România nu mai este...

Mă doare sufletul când văd
că-n România e prăpăd.
Că-n frumoasa noastră ţară
viaţa e tot mai amară.
Că România nu mai este
Fata Morgana din poveste.
Nu mai este,
"ţara mea de glorii"
şi nici "ţara mea de vis".
Ducem bătălii fără victorii
şi crunta sărăcie ne-a învins.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se moare de prostie

În România prea uşor se moare
În România se moare în spitale
E aşa de trist şi totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane şi tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia şi hoţia
E un tandem ce poţi să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare

Români veniţi cu toţi în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaşte doar prin noi
 
Veniţi să strigăm într-un glas
Chiar dacă ţara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis

Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a ţării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire

În România se moare...
Vă mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certaţi, se ştie
Păcat, în România se moare de prostie

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara numită România

Oameni buni şi lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.
România legendară
cu români de viţă rară.
România dodoloaţă
unde toţi am primit viaţă.
Am stat de strajă la hotară
şi-am apărat această ţară.
Aici ne e ţara şi neamul.
Aici ne e râul şi ramul.
Aici viaţa nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleşi să cârmuiască
închină ţara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu naţie română!
Să readucem în ţară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost şi vom rămâne
stăpâni pe ape şi pe grâne.
Vom trăi şi vom lucra moşia
aici, în ţara numită ROMÂNIA

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecundaţia şi puterea politică

Alesul SPERMATOZOID
E-mpins, prin COLUL cel politic,
De-acest flagel UMANOID:
Partidul propriu... momolitic!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o frunză cât o ţară

Pe o frunză cât o ţară
Creşte mare o omidă,
Ronţăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară ţanţoş pe sub nori,
Peste zări, în altă ţară
Uitând fraţi, uitând surori.

Şi cum frunza-i cât o ţară
Şi ţara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronţăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjeşti în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sperat

I. Am tot sperat c-o să ne fie bine,
Am tot votat, ca proştii, doar limbrici
Şi-acum ne mai mirăm că n-are cine
Să facă rânduiala pe aici!
Dar... se mai poate, nu e plin paharul,
Năduful ni-l vărsăm la colţ de stradă,
Mai e puţin şi-n cap le dăm cu parul,
Că au făcut din ţară o corvoadă!

II. Cât să-i mai rabde poporul
pe aceşti bezmetici hoţi?
Luaţi furca şi toporul
şi daţi-le-n cap la toţi!
Pentru ei legi speciale
îşi croiesc în Şparlament,
pe noi, cu două parale,
ne trimit la colţ urgent!
Stăm cuminţi, cu mâna-ntinsă,
poate ne-o "pica" ceva,
lumea încă nu-i convinsă
că au chip de mucava.
Sătui de-atâta urât,
de tâlhari şi de mişei,
Haideţi să-i strângem de gât,
să scăpăm Ţara de ei!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-ţi ţara

Române! oriunde te-ai afla,
Nu uita de ţara ta,
Iubeşte-o cât poţi de tare,
Fă-i mereu o prezentare.
Lucruri bune despre ea,
Spune-i lumii, n-o blama,
Aicea, tu te-ai născut,
Cu grija ai fost crescut.
În România noastră dragă,
Dulce ca şi o fragă,
Tu aici ai fost format,
Lucruri multe ai învăţat.
Niciodată şi niciunde,
Nu spune vorbe urâte,
La adresa ţării tale,
Fii român!, cu înverşunare.
Ţara-ţi este ca o mamă,
Fa ceva şi o proclamă,
Vorbeşte frumos de ea,
Cum vorbeşti de mama ta.
În ţara ta, te-ai educat,
Aici ai fost remarcat,
Ca un bun român creştin,
Nu încerca sa fii meschin.
Ţara noastră, aşa cum este,
Este o ţară de poveste,
Mulţi ne-au mai cotropit,
Din ea, părţi au dezlipit.
Hai! Români, sa fim uniţi,
România o sprijiniţi,
Veniţi cu toţii în ţară,
Să fim cu ea, seară, de seară.
Să-i facem un nume-n lume,
Să mergem numai pe culme,
Lăsa-ţi ura între fraţi,
Nu vă lăsa-ţi supăraţi.
Ţara noastră să-nflorească,
Peste tot sa se vorbească,
Despre a ei frumuseţe,
Lumea în ea să se răsfeţe.

poezie de Angelin Leru (10 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua României

Ziua României

Întâi Decembrie zi măreaţă
Sărbătorim cum se cuvine
Să-i acordăm destulă importanţă
Eu şi tu dragă române.

Ziua cea mai importantă
Este astăzi la români
Zi istorică vibrantă
Săvârşită de străbuni.

Străbunicii şi-au dat viata
Ţară întreagă, să avem
Dar şi noi avem dorinţă
S-o întregim dacă putem.

Sentimentul de iubire
Toţi românii îl avem
Te cinstim cu dăruire
Şi-ţi dedic acest poem.

Românie ţara mea
Te iubesc şi te ador
Astăzi este ziua ta
Eşti iubită de popor.

Sunt mândru că m-am născut
Într-o ţară aşa frumoasă
Cu drag în ea am crescut
Că-i bogată, valoroasă.

Sunt român şi-mi pare bine.
Şi aşa voi fi mereu
Eu mă simt legat de glie
Şi la bine şi la greu.

Jur credinţă scumpă ţară
Noi cu toţi te-om apăra
Gândul meu la tine zboară
Întreagă te vom păstra.

Mulţi ar vrea să te dezbine
Să te împartă după plac
România aici rămâne!
Neclintită veac de veac.

Veniţi români la Arcul de Triumf!
Aplaudaţi parada militară
Urale să răsune din plămâni
Cu ropote de aplauze, cinstim această ţară.

Veniţi români la Alba! Aveţi chemare
Având acelaşi gând comun
Să facem România Mare
Aceste vremuri se impun.

La mulţi ani! Eu îţi doresc
Să ai pace îndelungată
Aici vreau ca să trăiesc
În ţara cea mai bogată.

01.12.2021
Angelin Leru

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (1 decembrie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un român plecat afară

Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în ţară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădeşte bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, ţara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în ţară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!

poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui rege

Eu, Mihai întâiul, am trăit în dragoste de ţară
Elena Mama mi-a vorbit de voi întâia oară
Un singur vis eu am avut întru eternitate
Să-mi port poporul în drumul lui spre libertate

Eram tânăr şi România era într-o răscruce
Cu toată fiinţa mea eu am jurat pe cruce
Că ţara am să pot să o salvez la greu
Doar cu credinţă în bunul Dumnezeu

Am fost forţat de comunişti să plec din ţară
De refuzam îi ucideau pe tinerii de-afară
Am îndurat exilul, amarul şi singurătatea
Departe de Voi şi ţara mea, am căutat dreptatea

N-am contenit de fel să vă iubesc
Doar pentru ţară am putut să trăiesc
În fiecare clipă am stat şi m-am gândit
Ce viitor avem de făurit

Credinţa-n Dumnezeu şi fapta ce-a urmat
Mi-au dat putere prin viaţă să străbat
Să sper că am să văd o ţară fericită
Să mai conduc o Românie întregită

Acum când mă întâlnesc cu Ana Regina mea
Să vă mai spun doar un cuvânt aş vrea
Întru credinţă şi demnitate să fiţi cu România
Să nu uitaţi istoria ce-a făurit-o Monarhia.
 
Vă mulţumesc la toţi ce mă-nsoţiţi cu gândul
Voi cei pe care v-am iubit ani de-a rândul
Să nu vă pierdeţi credinţa, cinstea, omenia
Şi să iubiţi în fiecare clipă România

Lăsaţi-vă purtaţi de gândurile mele
Noi mai avem de-ndeplinit o vrere
Să scoatem ţara noastră din durere
Întru credinţă şi moralitate să-i dăm putere.

Tot ce vă scriu, în aste rânduri, e testamentul meu
Îl am aici ca martor, pe bunul Dumnezeu
Cu demnitate, cinste, speranţă şi mândrie
Vă las în grijă vouă, această Românie.

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Pitorească

România-i ţara noastră
A celor, ce sunt Români
Şi în veci va fi a voastră
Dragii noşti', Dacoromâni.

Astăzi, este ziua ta
Slavă ţie! ţară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să ştie o lumea întreagă.

Eşti ţara cea mai bogată
De aceea eşti râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.

O ţară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, ţara mea de dor
Arată-ne, că eşti,, unionistă,,
Să fim cu toţi românii, un singur popor.

Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată ţară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.

Parveniţi făr' de origini
Aciuaţi, pe-aici vremelnic
Hrăpereţi far'de ruşine
Ne-au furat în mod sistemic.

Ţara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai staţi duşmani la pândă!

Bate vântul de unire
Dinspre Bucureşti spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toţi românii, acum cerut.

Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniţi şi patrioţi
Din cele două ţări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poţi.

Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideţi acum! Să ne urmăm acest traseu.

Români!, prin noi acelaşi sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniţi, putem rămâne veşnici.

Din Chişinău şi Bucureşti
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te uneşti
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.

Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să ştii că toţi românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.

La mulţi ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venerat fii pe vecie!

Mare-i Dumnezeu şi tare,
Mare e din veşnicii!
Să-i cânte orişice suflare:
Stele, astre, galaxii...

Suveran Etern şi Sfânt,
Suveran din veşnicii!
Creator prin Sfânt Cuvânt:
Ai zis, înfăptuit şi ţii!

Ce ochiul vede - e miracol,
Creat de-o Mână Ziditoare.
Nimic n-a fost şi nu-i obstacol,
În calea Veşnicului Soare!

Să-înalţe slavă universul!
Orice genunchi să i se-nchine!
De-a pururi ne veghează mersul,
Cuvântul Său, etern rămâne!

Din neant - minunăţie...
Din neant - un vis şi-o lume!
Mare-Ţi este vrednicia
Şi-o milă mare ai de hume!

-------------------------------
Tu, podoaba creaturii,
Suflare, duh din Dumnezeu,
N-ai fost decât "nimic" al zgurii,
Prin El respiri! - E-Olarul tău!

El ţi-a dat suflare vieţii!
Pe Sine Însuşi, Dar s-a dat,
Ca tu, cununa frumuseţii,
Să-i spui: "În veci fii venerat!"

poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, comoara noastră

Rămânem uniţi mereu, avem o ţară de apărat,
O ţară primită moştenire de la străbuni.
Avem şi noi o ţară frumoasă de lăsat,
O Românie în care urmaşii vor fi stăpâni.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Şi meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Şi de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Ţara cea română.

Maramureşul suspină
Şi Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Ţară sfărâmată.

Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.

Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herţa, Cernăuţi
În graiul nostru cel latin
Îşi plânge fraţii părăsiţi.

Bucovina e prea tristă
Şi-n Muntenia e jale
Cât Ţara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.

Şi Oltenia, şi-Ardealul
Au un suflet sfâşiat
Mureşul, Oltul şi Jiul
De dor toate au secat.

Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Ţară-Mamă!

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca ţară bogată

Săraca ţară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogaţi,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munţii Carpaţi.
După legea strămoşească.

Domnilor, conduceţi ţara,
Ori vă bateţi joc de ea?
Nu cumva aţi luat-o rara?
Sau aveţi o boală rea.

Voi ne distrugeţi acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinţii ni-i daţi afară.
Asta faceţi voi din ţară.

Dinozaurii din lume
Devorează astăzi ţara.
Vor să şteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.

Vino iarăşi, Ţepeş-Doamne!
Să pui ţepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mişei.

Ridică-te, popor român!
Şi reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.

poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca românul nu-i niciunul (pamflet)

Ca românul nu-i niciunul,
Vanitos precum păunul;
Cică n-are-asemănare
Cât e Pământul de mare.

Ca românul nu-i niciunul
De certat rău cu săpunul
Şi, ca Iuda, jur pe sfinţi,
Să te vândă pe arginţi.

Ca românul nu-i niciunul
Se se-ndoaie ca alunul,
Să suporte tirania,
Să trădeze România.

Ca românul nu-i niciunul
Ca să facă pe nebunul,
Să-şi dea multă importanţă
Şi să-arate aroganţă.

Ca românul nu-i niciunul,
Fac doar mulţi ce poate unul;
E cu nasul tot pe sus,
Cică-i ca toţi mai presus.

Cu pamfletul şi-al meu glas,
Eu vreau să-i mai tai din nas,
Să înveţe modestia,
Să iubească România.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!