a scrie

A scrie înseamnă să descinzi spre origini, să faci săpături, să cobori în subteran; eu caut esenţa vieţii, drama profundă.

definiţie celebră de Anais Nin în Incest/Jurnal (1933)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul vieţii

purtam o rochie ivoire.
spre seară, mi-am pierdut esenţa fiinţei
în bătălia din deşertul cărnii.
căutam cu înfrigurare chintesenţa vieţii
şi nu o găseam nicăieri,
te vedeam doar pe tine,
un tip imatur, cu ochi de noapte
şi drama conştientizării neantului...

apoi, în acea dimineaţă de joi,
după ce mi-am înecat inima
în fluvii de lacrimi,
am descoperit arborele alb,
jumătate înfipt adânc în pământul din mine
şi jumătate înălţându-se spre cerul speranţei...

cireşii japonezi mă priveau
cu ochi de flori roz
şi fără să vreau, fără să caut,
mi-am regăsit zâmbetul
într-un mesaj ultramarin:
,, mi-e tare dor de tine,
femeia mea cu trup de vânt!"

întinerită, m-am trezit învăluită în parfumul primăverii;

ascult universul.
iarba-mi şopteste un adevăr
care nu-mi aparţine:
femeie, opreşte-te, ascultă-ţi viaţa!

mă aşez.
e duminică şi mă îndrăgostesc pe îndelete.

copacul vieţii îşi regăseşte rolul într-un târziu.
infinitul albastru scrie pe cer
o întreagă istorie, cu litere de-o şchiopă:
tu, fericire, sărută sufletul femeii!

şi-atunci te văd şi te strig -
auzi cum plânge austrul?

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii un roman înseamnă să te eliberezi, să te opui existenţei, uneori fade, alteori chinuitoare. Înseamnă să trăieşti şi altceva, în afara celor rezervate de soartă. Să scrii înseamnă o provocare, un duel, un fel de mănuşă de cavaler medieval aruncată vieţii. Înseamnă să lupţi cu convenţionalul, cu teama şi cu propriile emoţii. Înseamnă să lupţi, mai ales, cu tine însuţi. Au dreptate cei care consideră că a scrie este un act de curaj. Iar eu, iată, după foarte mulţi ani, sunt o curajoasă!

citat din Ana Vida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O privire spre origini vegetale

savurez o fericire pe tăviţa de argint
dulce ca fraga coaptă în câmpie
cu dărnicia vieţii zilnic mă alint
îmi trăiesc soarta cum îmi place mie.

bucurii mai cumpăr de la second hend
îmbrăcată-n galben ca arborii toamna
îmi pun fardul auriu să fiu în trend
şi fredonez un cântec precum Amna.

visez la primăvara cu zefire pe tâmple
multicolor gătită din cap până-n picioare
miracolul renascent şi-n mine să se-ntâmple
în origini vegetale şi eu sunt o floare.

să înfloresc ca o lalea cu petale crestate
vântul să-mi împrăştie parfumul prin cetate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmurile de bază ale vieţii sunt: ritmul păcii, al sănătăţii, al frumuseţii, al fericirii, al acţiunii creatoare, al abundenţei. Când modelul tău de viaţă se suprapune peste aceste ritmuri universale, tu faci ca esenţa fiinţei tale şi influenţa pe care o exerciţi să depăşească limitele unei simple vieţi terestre. Devii unul dintre acei oameni despre care se spune că au fost mai mari decât vieţile lor, care au schimbat cursul istoriei, au îmbunătăţit starea omenirii, au adus pace, adevăr, înţelepciune şi o mai profundă înţelegere lumii în care au trăit.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ziua mea onomastică

Mă caut şi nu mă găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoşesc-
În grâu, în porumb şi-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Şi-n focul din vatră,
În golul din casă
Şi-n gloata de-afară,
Şi-n toţi răposaţii ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Şi drumul trosneşte sub paşii greoi,
Mă caut şi-n larma vieţii de-acum,
şi-n pacea vieţii de apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Şi-n ghioc...
Mă caut şi-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele şterse...
Dar nu mă găsesc.

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc...

Părinte!...
Ce vină mă face s-alerg
Cu gândul şi fapta spre morţii de ieri,
Că urmele mele din lume se şterg
Şi nu mă găsec nicăieri?...

Ce vină mă face să nu mă găsesc
Când tot mai trăiesc?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faza 1. Normalitatea înseamnă somn şi drama. Faza 2. Doare până când deschizi ochii. Telenovela continuă şi se amplifică. Faza 3. Cauţi soluţii, găseşti dezvoltarea personală. "Eu" puternic, care vrea să schimbe lumea. Fugi de negativ, ascunzând drama sub rânjete. Faza 4. Durerea creşte, oboseşti şi renunţi la dezvoltarea personală. Posibila depresie, drama încă este prezentă, "eu" este încă solid. Faza 5. Vezi negativul, încă nu îţi place, dar alegi pozitivul în mod conştient. "Eu" se diluează, începe să intervină acceptarea. Faza 6. Nu mai e nimeni care să aleagă, pozitiv şi negativ sunt acelaşi lucru. No more drama. Faza 7. Normalitatea este linişte.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de iubire

În esenţa dorului firesc
Fiecare pândeşte la drama sa
Îi e dor de iubire de ceresc
Dintrânsul tot încearcă a evada

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţia creştină şi concepţia curentă a suferinţei sunt fundamental false. După ele, suferinţa este un drum spre iubire, când nu este calea esenţială a iubirii. Dar oare creştinismul numai în această problemă ar trebui corectat? A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei. Suferinţa este o cale de separare, de disociere, este o forţă centrifugală ce te detaşează de sâmburele vieţii, de centrul de atracţie al lumii, de unde totul tinde să se unifice în iubire şi intimitate. Dacă principiul divin se caracterizează printr-un efort de sinteză cosmică şi de participare metafizică la esenţa totului, atunci suferinţa este la antipodul acestui principiu.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Alo, Da, domnule... Aveţi un anunţ matrimonial?... Da, da... E gratuit... Vă costă exact zece lei... Zece lei nu înseamnă nimic în ziua de azi! Zece lei înseamnă gratuit, stimabile... Spuneţi, vă rog... Sigur că notez!... (Scrie.)... Domn căsătorit, pensionar, cu maşină, caut... doamnă căsătorită, serioasă, tânără, cu benzină... Scopul: călătorii de studiu... (Pauză.) Am înţeles... (Scrie.) Aştept provincia!... (Trânteşte receptorul.)
Nina (îngrijorată): Eşti epuizat! Vrei să-ţi fac o frecţie?
Mişu (tare): Am nevoie de ştiri, nu de frecţii! Te implor, Nina! Dă-mi o ştire serioasă, măcar! Dau un regat şi un cal pentru o ştire!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu comentaţi. Psihanaliza înseamnă moarte.

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursivitate

Să pendulezi în lume între alb şi negru,
să te găseşti neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi
şi muntele de a fi,
între cămila ce ascunde tot deşertul în cocoaşă
sau vulturul ce poartă,
neştiut, pe aripi, toată zarea,
aceasta este drama eternei sfâşieri.

Să laşi în urmă, zi de zi,
clipe în agonie,
chipuri ce nu mai sunt în pas cu vremurile,
să vezi oglinda vieţii tale
în lucruri străine de esenţa ta,
aceasta este drama eternei fragmentări
şi a eternei înstrăinări.

S-arunci de-a valma
în suflet şi în poezie
obiecte, gesturi,
mimetisme goale,
forme greoaie şi alambicate,
pentru că îţi repugnă
cursivitatea, simplitatea,
iubirea, zborul,
creîndu-ţi astfel iluzia sincronicităţii,
aceasta este drama eternei rătăciri.

Prefer să fiu cursivă ca apa,
să oglindesc în valurile mele
norii,
şi aurorele trandafirii,
cerul cu stele,
şi luna cu doruri şi iubiri înălţătoare.
Mi-e dor să pot plana cu-aripi de vultur
şi ochi pătrunzători
deasupra lumii şi a timpului,
să pot să reînviu şi să unesc în poezie
clipele şi oamenii ce-au existat,
fragmentele de timp ale-omenirii
care-au agonizat şi au murit în pustiul
pe care,
în mod atât de eronat,
toţi îl numesc trecut,
să pot reface cursul firesc
al vieţii
de la esenţe până în prezent.

Aceasta este
simplitatea şi cursivitatea mea.

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-i face lui Henry? Îl umileşte, îl înfometează, îi distruge sănătatea, îl chinuie – şi el înfloreşte; el îşi scrie cartea.

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice relaţie de dragoste profundă înseamnă prezenţa artisticului în existenţa noastră, fără de care trăirile devin reci, instrumentale, formalizate.... este ceea ce întalnim cotidian, spre nefericirea lor!

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au murit astăzi bărbaţii pentru că au corupt izvoarele vieţii sau au corupt izvoarele vieţii pentru că erau morţi şi căpătau din controlul asupra vieţii iluzia că trăiesc?

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visurile sunt necesare vieţii.

citat clasic din Anais Nin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să murim, să re-nviem şi iarăşi...

E-n esenţa noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem —
Cine nu se minte când îl doare?!

E-n esenţa noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinţei.
Aparenţei, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoştinţei.

E-n esenţa noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.

E-n esenţa noastră egoismul,
Fără să-nţelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul —
Fericirii-accelerându-i pulsul.

E-n esenţa noastră lipsa vieţii,
Să murim, să re-nviem şi iarăşi
Să cădem în mrejele tristeţii,
Morţii, oferindu-ne, tovarăşi.

E-n esenţa noastră decăderea,
Tot ce ne orbeşte, fără milă.
Renunţăm la miere şi bem fierea,
Cum să-i fie lumii de ea silă?!

E-n esenţa noastră neştiinţa,
Rar când ne trezim din adormire,
Fără să ne-apese conştiinţa —
Când ne-mpiedicăm de răstignire.

E-n esenţa noastră ofilirea,
Da'-n esenţa noastră-i şi minunea
Ce ne poate-aduce mântuirea,
Chiar şi-atunci când ne-a-nghiţit genunea.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să poţi să-ţi vezi drama realist, înseamnă să te eliberezi de ea.

citat din Ken Keyes Jr.
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!