În umbra Micului Nimic
Am stat cât să clipesc un pic
A fost de-ajuns ca întâmplare
Să fiu Nimic acum... dar Mare!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu ascundeau faptul că nu-i deranja cu nimic prezența lor, ci că, dimpotrivă, le făcea bine. Totul, numai și numai ca să se afle acolo sus că ei nu au nimic împotriva statului, a micului, pricăjitului stat albanez.
Ismail Kadare în Spiritus (1996), traducere de Marius Dobrescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "General of the Dead Army" de Ismail Kadare este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Micului cititor
N-o citi, copile, zic
Dacă nu pricepi nimic,
Iar când mintea ți-e blocată
Mai citește-o încă-o dată!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
baby_00: Nimic plus Nimic... egal Nimic. Dar... Nimic minus Nimic? Ca să nu mai vorbim de... Nimic ori Nimic. Sau... Nimic împărțit la Nimic! Niciodată n-am fost bună la Aritmetică... cu atât mai puțin la aritmetica Nimicului! Kirillov avea dreptate: nu sunt decât o babă proastă...
replici din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truță (2010)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Post prin concurs
Efortul vrând să-i fie mic
S-ar angaja pe-un post în care
Să n-aibă de făcut nimic
Dar concurența-i foarte mare!
epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele ce nu apune
La inceput n-a fost nimic,
O bezna nedescrisa
La inceput n-a fost nimic,
Poate doar suferinta.
Si totusi din nimic a aparut o stea
Soarele etern ce nu apunea
Eu il rugam tot timpul
El nu ma asculta
Si ma simteam nebun,
Orbit de umbra sa.
Si poate mai tarziu
Cand tu ma vei vedea
Voi avea puterea de a te saruta.
poezie de Andreas Dorobanțu
Adăugat de Andreas Dorobanțu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conspirație în cer
Astfel că până la urmă acolo era nimicul.
El a fost pus înăuntrul nimicului.
Nimic nu i-a mai fost adăugat
Iar pentru a dovedi că n-a existat
Nimicul fost zdrobit de nimic
Ciopârțit cu un nimic
Amestecat într-un nimic
Întors cu înăuntrul în afară
Și împrăștiat deasupra nimicului
Astfel încât toată lumea a văzut că n-a fost nimic
Și că nu mai era nimic de făcut
Așa că toate a fost lăsate baltă. Aplauze prelungi în cer.
A lovit pământul și s-a spart deschizându-se
Acolo zace Cioara, cataleptică.
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.Lumea în derivă
Incertitudinile zac
Ca-ntr-o scrisoare-nchisă-n plic
Căci astăzi știu precis ce fac
Doar cei care... nu fac nimic!
epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui mare Nimic
A fost om rău - și chiar de mic,
În viață-a fost mare Nimic;
În groapa lui de veți săpa,
Nu cred că veți găsi ceva!
epitaf epigramatic de George Budoi din În Țara lui Invers, capitolul "Recunoașteți personajul?" (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eu, om, un biet nimic...
A fost, a fost cândva, dar nu acum...
Acum nu e nici ură, nici iubire!
Și amintirea noastră e un fum...
Fum e și calea către fericire...
Lumescul s-a topit în ne-lumesc...
Cu ce-am plătit, cine mai poate ști?!
Nici eu, în mine, nu te regăsesc,
Căci te-am pierdut cândva,-ntr-o bună zi.
Ce caut?! Oh, nimic! Doar pașii mei
Ce-au scormonit, stăpâni pe ne-crezare,
Alese urme... Ce caut eu?!
Eu, om, un biet nimic, stea căzătoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prospețimea cuvintelor
Niciun cuvânt
nu mai are prospetimea de-atunci,
anotimpurile s-au strecurat calme
printre șoaptele lumii,
s-au învăluit încercuind roata
ce le poartă pe toate
într-o singură întâmplare,
ce poate apăsa greu pe propria-ti viață -
Nimic din ce a fost nu mai regăsesc
doar pădurile si întinderile-s la fel
în rest, mirosul de ars e pretutindeni,
licuriciul de serviciu
ce salva lumea din noi
stă prins între grinzile casei
în care-am stat cândva,
ne iluminează pe dinăuntru
cu vorbele de-atunci,
Dar nimic, absolut niciun cuvânt
nu mai păstrează prospetimea lor.
poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ochii mei
Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!
Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naște un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se așază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!
Chiar și lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
și o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul tău
Când nu mai ai nimic
dar absolut nimic
culege o întâmplare de frunză
și te urcă cu ea în copac
să te pună la loc!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să-ți explic?
Cum să-ți explic să înțelegi,
Că nu mai e nimic de spus?
Că inimii i-a fost de-ajuns
Tăcerea ta de ani întregi?
Nu trebuie să mai alergi
Spre mine; totul s-a fost dus
Cum să-ți explic să înțelegi
Că nu mai e nimic de spus?
Cu palma lacrimile-ți ștergi,
Eu pe-ale mele le-am ascuns,
Ce șoapte vrei să mai culegi
Când aripile mi le-ai smuls,
Cum să-ți explic să mă-nțelegi?
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă
Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
și prin zăpadă fluturi zboară-n roi.
Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheață-și sapă drum
un peștișor cu solzii argintii.
Nu e nimic o lacrimă acum,
a înghețat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.
Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punți
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munți.
poezie de Adina Velcea (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cariera asta nu a început întâmplător. Sau să fi fost o întamplare...? Deși se spune că nimic nu este întâmplător în viață. Dar dacă ar fi, în orice caz, a fost o întâmplare fericită.
citat din Mircea Baniciu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiuni
În baza celor ce promit
Ajungi de griji să fii lipsit
Ajungi să n-ai probleme pic
Ce mai ajungi... să n-ai nimic!
citat din Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am oferit
și inima și capul
(!?) nimic nu am păstrat
pentru timpurile care stau
să vină
totul e la ti
ne mai vedem (!?) acum
nu mai am nimic
chiar nimic
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din întâmplare
te blochez iubita mea prietenă îți doresc
o seară frumoasă ziua de mâine este o altă
noapte (?!) își urmează dis
de dimineață dis
cursul ca și cum nimic nu ar fi întâmplare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!