Nu ştiu de unde poate veni o asemenea încăpăţânare la o fiinţă atât de indecisă ca mine. Puţinul pe care am reuşit să-l realizez în viaţă, îl datorez acestei înverşunări care nu încetează să mă uimească şi pe care o atribui antecedentelor mele transilvane.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins pe covorul balcanez şi plin de amintiri exacte, m-am lăsat pradă unor gânduri nebuneşti din care nici cvartetul lui Schumann n-a reuşit să mă smulgă. Doar vocea Dumneavoastră a putut să facă această minune. Iată, am şi devenit un alt om - cel care a râs atât de mult împreună cu Dumneavoastră în timpul acestei întâmplări unice. Niciodată nu am prevăzut că în acest moment al existenţei mele cineva ar fi putut să joace un asemenea rol. Oboseala părea a-mi fi singura camaradă. Ea chiar şi este, dar, din fericire, îi faceţi o concurenţă periculoasă.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul pe care-l ştiu, îl datorez ignoranţei mele.

citat din Sacha Guitry
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţinul pe care-l ştiu îl datorez ignoranţei mele.

citat din Sacha Guitry
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântate fie eşecurile. Le datorez tot ce ştiu.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ocupă un spaţiu mult prea strâmt

poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai ştiu cum de încape
şi puţinul acela de beatitudine
timidă
poate cumva supărată
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca şi cum minunea acesta de viaţă
ar sta la murat

mă cert uşor şi apoi râd descătuşat
ca un saltimbanc care a reuşit saltul mortal
din prima naştere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât animalele, cât şi plantele sunt triste, dar ele n-au descoperit tristeţea ca un procedeu de cunoaştere. Numai în măsura în care omul îl foloseşte încetează a fi natură.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poate singurul care a priceput dimensiunea shakespeare-ană a fiinţei tale, precum îmi place să cred că eşti singurul care ai pătruns incurabilul trecerii mele printre dobitoace. Îţi scriu din oraşul în care toate îndoelile sunt permise, şi care adaugă umbrelor mele un parfum de cangrenă. Sunt fericit că pot să stau aici singur, neînchipuit de singur, şi că sunt departe de Balcanii în care numai tu justifici apariţia soarelui. Cu vechea dragoste, a lui E. Cioran.

Emil Cioran în scrisoare către Petre Ţuţea (25 noiembrie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scepticismul este aproape punctul central al interogaţiilor mele retorice. Cel care ar vrea să scrie ceva corect despre mine ar trebui să analizeze funcţia pe care a îndeplinit-o în ansamblul preocupărilor şi obsesiilor mele.

Emil Cioran în Caiete III, 1969 – 1972, traducere de Emanoil Marcu şi Vlad Russo
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumit de suferinţele reale, anxiosul îşi impune altele închipuite; e o fiinţă pentru care irealitatea există, trebuie să existe, căci, de n-ar fi aşa, de unde ar putea găsi raţia de chinuri pe care o cere natura lui?

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sibiu, acel rai pe care nu încetez să-l regret şi unde, totuşi, mă plictiseam de moarte.

Emil Cioran în Scrisori către cei de-acasă (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciprian Porumbescu

Din Stupca a pornit arcuşul fermecat,
Să uimească o Românie pitorească,
Cu genul muzicii atât l-a prelucrat,
Pe Giuseppe Verdi a reuşit să-l cucerească.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu iubirea

M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceaţă,
Şi-am vrut să-l iau de mână şi să-l conduc în viaţă.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există aşa ceva în realitate
Şi dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea fiinţă, i-am răspuns, există şi are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertăţii sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei paşi ţin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu ştiu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceaţa s-a risipit,
Îngerul însoţit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a şoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Şi-a dispărut...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioul babei care locuieşte dedesubt mergea atât de tare, încât am coborât şi am început să urlu ca un nebun, cu o voce care mă îngrozea pe mine însumi.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate iubi decât o fiinţă care amestecă o delicateţe bolnăvicioasă cu impulsul spre crimă. Să te rănească o rază şi să te răsfeţi în abator!

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud în mine toate lucrurile care nu vreau să moară. Mă asurzeşte tot ceea ce în mine strigă după viaţă.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea din mine o durere fără moarte

nu datorez nimănui nimic şi
nici nu ştiu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni şi că
ar fi existat fără Dumnezeu
ştiu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una şi
se hrăneşte din sfârcuri de curcubeie
şi câteodată cu resturi de durere

în tot acest timp
mă eliberez de puţinul din mine
şi alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...

mi-e frică de-atâta linişte

în speranţa că o voi revedea pe mama
şi pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot

să nu vă îngrijoraţi
din mine va porni o altă zi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran este un fragment din povestea celor care au contribuit la dezvoltarea imaginii naţionale a României. Înţeles greşit sau corect printre oamenii care l-au cunoscut, Emil Cioran este nuanţa cu caracter religios şi istoric din perioada interbelică, atunci când România avea nevoie de împrospătarea imaginii sale naţionale cât şi de solidificarea speranţei acestei naţiuni pentru continuitate.

aforism de Camelia Opriţa (13 iunie 2013)
Adăugat de MariaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorie

Ce-ţi datorez eu ţie, ce datorez
Acelui care m-a iubit nespus, mereu?
Tu nu mi-ai înălţat spiritul în slavă
N-ai dăruit un cântec sufletului meu.

Dar, eu, o, celui pe care l-am iubit
Şi care nu m-a iubit deloc, da, lui
Îi datorez uşa deschisă
Spre grădina cea de vis a raiului!

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o fiinţă rămasă de la începutul lumii, în care elementele nu s-au cristalizat şi în care haosul iniţial îşi joacă încă nebunia şi învolburarea lui.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos l-a numit pe Satan: "Prinţul lumii acesteia"; Sfântul Pavel, vrând să-i întărească spusa, avea să pună punctul pe i: "dumnezeu al acestei lumi". Când asemenea autorităţi în materie îi spun pe nume celui care ne cârmuieşte, mai avem oare voie să facem pe dezmoşteniţii?

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!