Instantaneu
Îmi plac fotografiile - la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
își ține-n gură halca ei de timp.
Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind,
mai facem gesturi mari și luminoase
sub cerul înflorit...
Dar dedesubt,
Însângerată, apă fără umbră
ne-a și vărsat într-o bulboană sumbră
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Într-o noapte în timp ce vuia codrul din creștete, Dumnezeu mă soma c-o nuia moale: rostește-te!
Ștefan Augustin Doinaș în poemul: Urletul limbii la nașterea poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu se uite că, începând din 1943 când "manifestul" nostru a declanșat "scandalul" cunoscut pe noi ne-a omogenizat sentimentul unei solidarități morale, intelectuale, artistice (mai târziu, chiar politice).
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între 1955 și 1989 noi am trăit în România într-o "Siberie a spiritului" cine ar putea să nege acest fapt?
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deziluzie
Lumea mea de ieri,
Nu mă mai cuprinde,
Lumea mea de azi,
Neplăcut surprinde.
Lumea e un bluf,
E o paranteză,
Cacealma de puf,
Fără antiteză.
Clipa în neant,
Trece ca o umbră,
Cal fără valtrap,
La caleașcă sumbră.
Și mă bate-un gând,
Să dau tot la spate,
Versul să-l ascund,
Să nu-mi mai dea coate.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine un ceas
Vine un ceas, când ridicând privirea
descoperi în azurul beat ivirea
unor cumplite păsări: nu pot fi
decât acvile de la miazăzi,
reflexul la zenit al faptei tale.
Adormi sub zborul lor. Ca să te scoale,
un zeu la pândă a tocmit pigmei.
Și te trezești în zori, te uiți la ei,
Și "parc-au mai crescut..." îți spui deodată.
Te uiți în sus, în zarea fără pată:
și păsările au crescut. Le sorbi
cu ochii mari, înspăimântați: sunt corbi.
Ai vrea să-ntrebi, apoi renunți. Mai bine:
pigmeii sunt de două ori cât tine...
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ceas
Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi
Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:
Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
Să exist și să iubesc
Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?
Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut
Zori de zi... nu sună ceasul,
Mă trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini de vânt
Ceasul s-a scurs
și te-ai dus departe frumoaso!
Ai curs pe lângă noi
floare de liliac cu parfum de vară
uitat într-o vază pe pervazul iubirii!
Toamna te-ai făcut mireasă
și-ai înflorit din nou
împrăștiind petale de crini albi
de pe vârful secundelor polare!
Ce frig e în lume fără tine
iubita mea cu aripi de eter
și ochii de cărbune.
M-a cuprins lacrima ceasului
și alunec
pe cărarea amintirii,
sărut început și pierdut
într-o lacrimă din alte lumi,
îngropat într-o stea pe cerul noapții...
Noapte bună iubito,
ai grije de tine,
lasă-mi singurătatea
să crească în rădăcini de vânt
și cuprinde-mă când ți-o fi dor.
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucerirea spațiului
Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.
La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Și gata.
Dacă mai continuăm așa,
Doamne ferește,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Și-n alte zile sfinte,
Programatic.
Va exista o clădire de biserici,
Așa cum există clădiri de birouri.
Biserica noastră, să zicem,
Dacă nu va fi doar a mea,
Se va găsi la etajul cutare
Al complexului cutare.
Cred că bisericile vor fi
Din ce în ce mai multe,
Numărul figurilor care le conduc
Progresând geometric.
Vor fi nu doar multe, ci și mari
Aceste figuri.
Dacă, privind în jur,
Voi spune cuiva
Că nu văd nicio biserică,
Mi se va răspunde, zâmbind,
Că lipsa de spațiu chiar e o problemă,
Pământul e tot mai puțin!
Bă, le voi răspunde, poate,
Cerul e tot mai puțin
Când pământurile toate
Omului îi aparțin!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înflorit...
A înflorit speranța
Din spinii din cunună,
A înflorit credința
Din țepii ascuțiți,
A înflorit iubirea
Din flamura creștină,
A înflorit și moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit și lacrima
Simbol al suferinței,
A înflorit și soarele
Vâslaș neobosit,
A înflorit și cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tușe de creion,
A înflorit căința
Pe muchii de amvon,
A înflorit virtutea
Sub al iubirii blazon,
A înflorit nemurirea
La al sorții ponton.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este interesant că la Jurnalul Literar am trimis pentru că Alecu Constantinescu, care era și diriginte, ne-a abonat la câteva reviste literare, vorbindu-ne ne despre noua generație de critici, critici care erau mai tineri decât el la facultate, Călinescu și apoi generația și mai tânără un pic: Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu. El ne-a vorbit despre acești critici, ne-a abonat la Jurnalul Literar, Viața Românească și alte reviste.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul vremii
Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.
Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înțelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.
A fost un drum și drumul drept
Nu-ți lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.
Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.
sonet de Nicolae Dragoș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronos
La marginile distilate
Unde stă bătrânul timp
Cu minute însetate
Se ucide cu un ghimp
Cu momente ne hrănește
Și momentele ne fură
El urăște și iubește
Ne grăiește fără gură
Ne-a născut și ne-a ucis
Ne-a crescut, ne-a aruncat
În falsul nostru vis
Ce chip nevăzut... ce chip spurcat...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul:
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
mă soma și-am urlat ca din teasc:
fiara luminii mă
cotropește și – iată: îmi nasc
propria inimă!
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În funcție de felul cum fiecare dintre noi s-a situat pe baricade (fie, acestea, chiar imaginare...), fiecare ne-am definit ca membri ai grupării. Cei ce s-au simțit întâi de toate, ei înșiși ca elemente constitutive ale Cercului, aceia au fost receptați de către ceilalți ca atare; lor li s-a acordat, în mod tacit, rolul și funcția respectivă.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- nălucă
- O arătare ștearsă, sumbră,
O umbră vagă, fără umbră.
Năluca
distih de David Boia (19 aprilie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ne-am turcit
De la un timp ne-am tot turcit
Și țara noastr-a sărăcit,
Au secat fântâni, urcioare,
Cristalinele izvoare
Vântul tot mereu ne bate
Viața-n noi mereu se zbate
Între traumă și vis
Tot trecând pe interzis.
Visele decapitate
Între doruri și dreptate
Ard în cerc uitat deschis
Într-un veșnic paraclis.
Trecerea e grea-n divan
Ne tot fură an de an
Precum iepurii si cerbii
Primăvara firul ierbii.
Vara noastră pe la umbră
E din ce în ce mai sumbră
Toamnele mai tuciurii
Primăveri fără florii
Iernile mai viscoloase
Ne bagă gerul în oase.
Am zugrăvit vechiul rai
Cu făină si mălai
Și am spus mereu la glume
Tot făcând la gură spume.
O ținem într-o dârvală
Fără nicio socoteală,
Ba că-i neagră, ba că-i albă
Ba că baba n-are salbă,
Tot alergând ca orbeții
Ne-a roșit obrazul feții.
Și-am rămas la vorba ceea
Că suntem în lume-a treia.
Mereu ne-am înghitit ura
Tot strigând aiurea la uraaa!
Și-uite așa fără noroc
Am cam pus țara pe foc.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul
așa ai fost, așa vei fi.
si nu spera
că vei schimba ceva
în viața ta.
un ceas interior
măsoară timpul
în pas ușor,
dar sigur.....
măsoară și privirea ta,
si vocea ce va spune
da sau ba.
măsoară tot ce tu gândești.
el va dicta.
ești efemer....
și tot ce faci
măsoară ceasul ucigaș.
cu el te naști,
si într-o zi se va opri
fără să vrei,
fără să știi...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un critic trebuie să fie foarte selectiv, să fie partizan, el trebuie să descopere într-o poezie ceea ce nu au mai spus alții și să lumineze în așa fel un profil poetic, încât să fie or surpriză chiar și pentru autor.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosițele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinți cad în palma mea
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.
Ochii limpezesc din profunzime și marea, și cerul,
În ei își ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viață
Pun pecete de flori peste îndrăgostiții din piață.
Dinții tăi ar mușca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îți lasă gâtul și umerii rumeni și goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.
Între cosițele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Scormonea cu coarnele prin astre.
Ștefan Augustin Doinaș în T de la Trezor (18 august 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.