Urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul:
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
mă soma și-am urlat ca din teasc:
fiara luminii mă
cotropește și – iată: îmi nasc
propria inimă!
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.