Cultul impersonalității

Mă joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunselea
în travestiul snob și reguli nu respect,
tot mulțumit de mine; un prospect
într-una, chiar de-s circumspect,
ce nicidecum nu mă simt,... un hai-hui pe ici, pe colea.

E jocul cel mai practicat, la mare vogă,
de-a fi tot mai puțin reali; ascunzători
creându-ne-n "by self", cu nimb de impostori,
spărgând oglinzile din jur, nevăzători
cu ochii larg deschiși... luând des tupeu de togă.

Tot ne privim, pierduți ca translucizii,
ne strângem mâna alene asenzorial,
paralizați în propriul gând, atemporal
la moartea, suferinț-aproapelui... cu gând de bal,
fără să-i spunem adevărul... indiferent, perfizii.

Ce-i drept, prețuim timp mai mult, suntem avizi
de narcisism; vrem ode zilnice cu jind de înălțare
în orice, ne vrem tribuna de pe Strada Mare,
cu salve-n pas de marș și capu-ntors, sublima adulare...
țelul suprem ce ne-am creat, indestructibili... in divi, zi!

Și suntem trepte bine definite-n scara vieții;
chiar de mărunți în vanitate, vrem discipoli
oricât de mici ar fi, îi vrem așa ridicoli...
doar spate să-nconvoaie, să ne-nălțăm pomicoli,
să le luăm roadele... doar noi, descurcăreții.

De când cuvântul ni s-a dat, i-am uitat sensul;
e doar o muzică - de e și asta- un refren
cu ticluiri de înțeles alambicat, doar un antren
de formă, un balsam de adormit, oligofren,
căci scopul este unic, de un timp... pur personal... progresul.

Și fiind așa de-nalt, că nu-i nimic mai important
decât "înșine", nu mai e nicio barieră, nici macaz,
se taie-n sânge-n linii drepte, în viitor, fără obraz;
că nu se poartă, de nu-i gros, pleznește la necaz
și riști să fii un "looser", mult prea personal... un diletant.

De aceea moda-i cultu' impersonalității;
nevinovat să nu cunoști pe nimeni, toți egali, străini,
doar de avantage putători, pornind de la găini,
trecând prin trăgători de sfori, judecători haini...
c-așa se reușește-n viața dinainte, de apoi... a potentalității,
magnific ridicată-n rang de tagma... iresponsabilității!!!

poezie de (10 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sex free...

Mi-aș dori un harem,
E-un păcat monogam!
Cel puțin un bigam
De ocazie... barem.

Viața-i un val-vârtej,
Ziua-i una... odată;
La băiat și la fată,
Totul trece prin vrej.

Să te înfrupți cu nesaț,
Să ai măcar amintiri
De nebune porniri;
Nu doar trasul pe maț.

Reciproc e extazul,
Totul nu-i neuron.
Creștem om, din hormon...
Să schimbăm des macazul!

Ce-i plimbatul de mână?
Nu e timp de pierdut!
Tot ce-i zis... și făcut,
Lăsați soare și lună!

Suntem plini de dorinți,
Ne ferim să le spunem...
Pierdem timp... "să ne-o punem"!...
Suntem mult prea cuminți.

Omenirea-i bolnavă
De snobismul ascuns...
Își dorește "pătruns",
Dragoste!... Vrea otravă!

Suntem, așa cum suntem,
Avem tot la vedere,
Ne ferim, de se cere...
Și când vrem, nu putem.

Ne mințim stând în pat,
Nu-i curaj să ne-o spunem...
Cu alții vrem "să ne-o punem"...
Sau pe alta "s-o fac"...!

Ne mințim sentimente
De perverși sexuali...
Ne gândim "liberali"
Trăim "regula... mente".

Suntem handicapați
Din rețineri stupide.
Indivizi, individe...
Vă conjur... totul dați!

Recunoașteți natura,
Dogme, naibii lăsați.
Obiceiuri schimbați...
Și trăiți... AVENTURA!

poezie de (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Împletiți doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață

curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciun㠗 ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos să ne fie țel

în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți

harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaț㠗 pace
Domnul vieții — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfințenie — lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne țină

cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt

împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
să ne lumineze fața

pe Hristos îl vrem drept lege
și aici să-mpărățească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuși
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume

în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos

poezie de (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez... laic

Am crezuri proprii, al meu intim,
Clădit din tatonări un cert;
Că discul nu-i nicicum concert
Și propriul viitor nu-l știm!

Nu cred în măști de carnaval,
Sau nu comunic, de nu-i chip.
N-am dialog stereotip...
Pretind un ochi în ochi, verbal.

Nu cumpăr lucru nevăzut,
Căci am orori de ascunzători;
Privirea-mi dă miros de flori
Și evitări sunt semn de furt!

Nu cred în false controverse
-Și, mai puțin, de n-am dat ghes-
Ce-s doar isteric înțeles
De-a face "da"-urile inverse.

Mă simt profund debusolat
Când fără a cere, îs debitor
Și hăituit apărător,
Devin perpetuul vinovat...

Se pare, am dreptul meu suprem
Să-mi aleg fel de-a fi, unic,
Iar dragoste, sau inamic,
Mă iau cum sunt... al lor totem!

N-aștept și, nu dau recompense,
Convins că datul nu se cere
Și-i doar infimul, din avere...
Alesul, din prea mult, cu pense.

Nu dau năvală, stoic stau
Pe malul vieții, un pescar,
Să prind doar ce mi-e dat de dar...
Și nu-l țin, returnez ce iau...

E-un pic din crezul meu, ce vreau!...

poezie de (7 iulie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea

Mai mult, mult, suntem morți decât vii, că-n fond viața-i o mică parte a morții
atotstăpânitoare, sigură de-al său statut de veșnicie fără nicio intervenție a sorții,
căci inerția-i o scutește de ambiții; nu i se pretinde vreun sfârșit că n-are început,
nu naște din ceva, e doar un recâștig de liniște din zbuciumul de-un viitor trecut!

E demografic "pan", în preponderență, moartea, că este mult mai populată, multă
și nici nu-i complicată cum e viața ce-o-ntrerupe cu un strigăt de izbândă; o insultă
ce-și va primi pedeapsa, niciodată prea târziu, căci oricum n-are nicio vârstă
neviețuitoarea și nici cu firea nu se pierde, căci singura în echitatea ei e justă!...

... Pentru că moartea e egală, o necunoscută fără fală, ascunsă, rece
și-oricât este de nedorită, este universul acceptabil; la oricine trece...
doar o amintire-i de exist, infinitezimal de scurtă, fără vreo convingere,
într-o beție a amânării gândului de-orice reflecție îl amăgind până la stingere.

De ne-am muri trăirea, să nu fim, oh cât ne-am prelungi din moarte
și-am fi un punct neînceput, de negru ce nicio viață n-ar desparte,
doar s-adunând în linii, în carouri; ar fi-n sfârșit eterna netrăire
cum spațiul dintre stele, ce-s puține! Am fi și noi în fine un minus univers, o nimicire...

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul golanilor

A fost odata ca-n povești, a fost în România
O gașcă mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicând cu "oamenii de bine"
Numiți și neocomuniști și fără de rușine.

Refren:
Mai bine haimana, decât trădător
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort, decât comunist.

Vrem libertate, nu comunism și nici schimbări de formă
Și de aceea securiști, să nu ne puneți normă.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
"Democrații" originale și nici minciuni sfruntate.

(Refren)

Ne-ați întrebat ce vrem aici, dar știe toată țara
Noi susținem punctul 8 de la Timișoara.
A căzut 473, ce ținea TVR
Legată-n lanțurile ei, dar tot degeaba e.

(Refren)

Alegeri fără comuniști, fără nomenclatură
Și nu vă temeți de golani fără coloratură.
Din cei care-au murit aici, ne-am reîntors năluci
Să nu mai fie cum a fost, măcelul de atunci.

(Refren)

cântec interpretat de Valeriu Sterian, muzica de Cristian Pațurcă, versuri de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mihai Marica

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relațiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puțin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu știm ce vrem!
Cât de nehotărâți suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu știm să iubim!
Cât și de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecți suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar și cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" și chiar,, goi"!
Cât și mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, și mai cât ne vom pierde!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Uzura

Ce ciudată e ființa umană...
Se aruncă nebună-n tumult,
Se iubește și cade în capcană;
Ce-i puțin, ea dorește mai mult.

Dragostea îi e mereu sacrificiu;
Cel avut, e ades renegat.
Nu-i valoare, e numai deliciu,
Iar fidelu-i monoton, expirat.

Tot ce-a fost altădată iubire,
De năvalnică, oarbă dorință,
Nepăsare-i, de nu-i "ne" simțire;
E rutină, nimic, neputință.

Explicație sumară ar fi;
Timpul trece și sapă rigole,
Întâlnitu-i banal, zi de zi,
Riduri, scurgeri de ani, zile, ore.

Jocul dragostei tale dispare;
Te sărută pe frunte din milă.
Libidoul etern, nu-l mai are;
Sexu-îl face arar și din silă.

Fulgerarea de piept nu mai e;
Stai la masă, în pat, e totuna.
Gândul zboară, la cine, sau ce;
Te ferești de atingeri... cu luna.

Copiezi, "anormal", din natură;
Neleal, fără griji, doar cuplarea...
Scopul e doar instinct, aventură;
Viața-i schimb, adulter, încercarea.

Poate fi doar exces de-analiză.
Cuplul vrea libertate... oftează.
Nu frumos, ci defectul e miză;
Nu ce ai, ce-are altul, contează.

Sau e doar o statistică, calcul.
Poligami, din demult am luat lecții.
Preferăm animalic, tot altul;
Cu efect... de progres în selecții.

Ce e mult, ni se pare puțin.
De iubiri, ne vrem veșnic capcane.
Vrem carnaj de plăcere, din plin...
Ce ciudați suntem... ființe umane.

poezie de (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Furtul căciulii

Nu cred, nu știu de-alte popoare tot se plâng la fel, într-una,
Cum e poporul meu ajuns, într-un cerșit știut, proverbial,
Ca și cum n-ar fi singur; el și mintea-i și-a lui mâna
Să-și aibă singur țara-n grijă... Să-nvețe ce-i cinstit, moral.

Tot vrem să fim ca alții, într-o deplină bunăstare,
Dar prea făloși, bornați "specifici", noi... nu imităm;
Facem altfel noi totul, în extaz ne prăduim care pe care,
Crezând că păcălitu-n cerc e avuția, sursa... ce singuri ne-o furăm.

E cultul blestemat, cutume moștenite-n zeci de mii proverbe
Ajunse până azi intacte, luate-n râs în mare vogă;
Că bine-i când căciula ne-o furăm și munca-i multe vorbe...
Căci toți vrem să fim șefi cu "multa" (multe școli) și salopeta... togă.

E-un bocet fals, sinistru, țara e-o rușine-n văzul lumii;
"Că n-avem ce și cum, alții-s de vină, lumea-i strâmbă din născare"!?...
Și orbi nu mai vedem de-un hâd gunoi ascuns cu ochii-nchiși minciunii...
Ne ducem singuri steaua ce-a pierit pe cer... e veșnic căzătoare!

E totul scump, doar pare; pâine, gazul, brânză, stambă,
Dar medicii, notarii, avocați într-un delir ne jupuiesc, clienți...
Și casele la noi din bălegi, lut, cu garduri câte-o țambră
Și slutele chilii de garsoniere, ca-n Paris le vindem... decojiți pereți!?!

Patronii nu plătesc, iar munca-i tot un stat la umbră,
Sudura-i sârma nod, lipici... scuipat, iar dacă vrei să ai
Te angajezi de formă -în fond de-acolo-ți bagi în pungă-
"Că de-unde mergi la treabă e locul doar să furi"... nu ca să dai!?!

Și biruri tot mai multe, ca-ntr-o horă, le inventăm cu-ardoare;
Pe fum de coș, de țeavă, pe-un șanț, pe-un par, pe planuri multe...
Căci costă mult hârtii, ștampile, interviuri, șinele... în dosare,
Iar vrut se cere-n scris, din timp imemorabil... și multă programare...

Ca masochiști ne stoarcem de orice vlagă, bani, de crez, de bine,
Ne scadem din gramaj, ne complicăm ce-i simplu, ne-amânăm dorințe!
La popi plătim și moartea, apa de spălat, colive, loc în țintirime
Și nașterea o plătim la doctori, boli ce luăm de prin spitale... Vise, năzuințe.

Nici continentu-ntreg, o lume, Univers, n-ar putea piept să țină
La gustul nesecat de-a face rău, de-a lua, de-a surghiuni... pedepse
Nevinovate, strâmbe... Nici rugăciuni, nici sfinți nu pot să intervină
Când sub căciula groasă nu se-aude gând... Nimic "nu poat' să iese"!!!

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Componente

Mă tot surprind cu-aceeași întrebare;
Cât de tăcut ne e prietenul ce moare!?...
Nici cel mai mic semn nu ne dă, cum că a fost!...
Chiar să nu fim mai mult de-un viitor compost?

Parcă-i prea brusc inopinatul exit, straniu
De gol de la inertu' cel revăd; cu-același craniu
Ce până ieri îmi tot zâmbea, îmi zicea glume!
Și nu-i răspuns chiar de-i la fel și-l strig pe nume!...

... Nu-mi mai răspunde, e de-un rece indiferent
Și n-are lipsuri, tot ce-a fost, e tot, prezent.
Doar nu-i mișcare și atunci ce suntem, ce-i?...
Înseamnă; "trup" că-i o himeră... doar idei?!?...

... Și-unde pleacă simț, ardori, multe visări,
Cuvinte, deznădejdi, buchetele de flori;
De nu mai știu nimic de cel ce le-a purtat
Și brusc, toate l-au părăsit, l-au... avortat?!

Chiar dacă-mi iau din timp spre judecată,
Sunt incapabil să-mi strâng gândurile roată,
Să spun dacă sunt "trup", sau sunt un... nu-i;
Căci pe-unu-l văd! Cu ce nu este?... Și e al cui?

Mă întreb, cu suflet gol, cine pe cine l-are;
Dusul de vis pe umeri -stins ca o strigare-
Ce crește pom; un trup, umflându-se-nghițind?
Sau e-un noian imens de "feeling" în perind?

Și-atunci -de vin-ar fi- e-a cui?... Cui aparține?
Sunt simțul-gând, ascuns în "trup", artere, vine
Așteptând ziua de-un final de fugi funeste,
Lăsând ce nu-i?... Și indiferent, de-a fost, de este???...

poezie de (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI așteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... și iarăși... MAI!

în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești, Doamne?

În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.

Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.

Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.

Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.

Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?

Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!

poezie de (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adi Conțu

Șoapte de suflet

Doamne cât ne-am complicat!
Ce-o mai fi adevărat?
Cât mai e din ce a fost?
Cât mai are astăzi rost?

Mai iubim precum demult?
Mai e viața noastră cânt?
Mai dansăm precum dansam?
Fredonăm cum fredonam?

Nu mai vrem? Eu cred că da.
Suferim de a uita,
Însă cred că mai putem,
Important este să vrem.

Toți simțim, puțin, mai mult,
Eu doar sufletu-mi ascult,
El chiar știe, mă învață,
Parcă-mi dă o nouă viață...

poezie de (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertați
Și curați azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer să fim primiți

Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înțeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin și fără nori.
Între oameni vrem unire
și înțelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
și trăire împreună.
Pământul pe toți ne ține.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparțină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Și-n noi "e putred mărul"

Prea bine știm că nu știm totul,
Dar câți din noi ar vrea să-nvețe?
‎Puțin pricepem, dar dăm votul
Și suntem gata de povețe.

E drept că nu-i dreptate-n lume,
Prea des sărmanul păgubește,
Iar opresorul n-are nume,
Dar ne mai pasă, ne privește?

‎E-adevărat că adevărul,
Când nu-i întreg, e tot minciună,
‎Pe dinăuntru-i putred mărul,
Dar ‎arătăm doar partea bună...

Murim din clipa când ne naștem
‎Câte puțin, cum arde-o iască,
‎Din ale vieții mulți cunoaștem,
Dar ce puțini știu să trăiască!

Ne războim în timp de pace,
Mereu găsim în alții-o vină,
Nimic nu pare să ne-mpace,
Noi vrem "justiție divină"!

E-un dar să poți să simți cu frații,
‎Să-i poți citi ca pe o carte,
‎Dar ne vedem mai buni ca alții...
‎Ce hău de ei ne va desparte!

Oh, vai de cei bogați, sărmanii,
Nefericiți îmbătrâniră;
În lumea-n care-au preț doar banii
‎Chiar și-nțelepții-nnebuniră!

poezie de din volumul de versuri Anotimpuri (12 iunie 2020)
Adăugat de Olivia PocolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un gând bun pentru tine...

Frați suntem pe pământ
Doar un cer avem curat,
Hai să ascultăm un cânt
Ce din cer la noi e dat.

S-aveți viața mai frumoasă
Sufletul mai împăcat,
Peste tot la voi în casă
Liniște să fie dat.

Hai puțin să ne gândim
Căci avem același țel,
Toți vrem ca să ne iubim
Pace vrem și un gând vesel.

Pentru asta hai să fim
Mai buni, mai înțelegători
Hai cu drag să ne iubim
S-avem buni conducători.

Vreau să fie-n țară bine
Să fim liniștiți în noapte
Să dăm daruri să facem bine
Și lauda să fie-n fapte.

poezie de (22 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Partidul Român

Vă chem către suprema rațiune
Să vă lăsați de oarba vanitate,
Să fiți faptul ce sunteți, națiune
Ne împărțită pe vendete... Integritate.

Vă chem unirea s-o restabiliți
Eliminând pe diabolici cu ambiții.
Precum anceștrii, caști din nou să vreți să fiți;
Căci suntem ei, ori dispărem nefericiții.

Vă chem să fim cu toți o-ntregă ființă
Și să primim pe-oricine ne vrea bine;
Chiar de-s străini, să le-acordăm, de vor, căință,
Ne-ncununând pe tine și pe mine...

Vă chem românii-mprăștiați în pretutindeni
Să vă luați timp să fim cu toții din nou frați
-Ce-i refuzați și obligați în timp la vinderi-
Să nu mai vrem, de hoți și proști încolonați.

Vă chem cu mine să mă luați o mică parte,
Să credem șansa ce-o avem în viitor
Să trăim bine... Din onești cu multă carte
Și cu credință să fim iarăși un popor.

Vă chem reînoire-n unica partidă
Ce-a naturală ce-o avem un drept comun
Al nostru... Și-o Planetă să devină avidă...
O lume-ntreagă să se vrea... Partid Român!!!

poezie de (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Manifest de voință, în replay

Să realizăm, pe "găști", avut
Din meserii, bresle, profesii!
Politicii, să-i fim dispersii;
Să ne conducem din știut!

Să nu dăm vot din interese;
Pe Rege să-l avem, oh, pururi!
Să nu mai cheltuim pe "tururi"
Și competenți să fim, pe-alese!

Să desfințăm parlamentari
Ce ne fac legile-n prostie;
Impostori ce nu știu să scrie!...
Sfat noi să fim, din cărturari!

Intrigi să nu ne mai plătim;
Contradictoriu arbitrar,
Doar de-a fi "NU", fără habar...
Un tot întreg, din nou să fim!

De ce ne-ar trebui perversul,
Minciuna și promisiunea?
De ce s-avem delațiunea
Doar de-a obține interesul?

Străbuni, am cultivat ogor
Și-acum doar promiscuitate,
Făcând partizanerii... dreptate?!?
Credeți politica... popor?

De ce ne-nscriem pe "partide";
Găști programându-se-n orgii,
Mimându-și ideologii...
Le lepădând... de-i loc de-a vinde?

De ce nu vrem s-avem iar "Sfat
Din Înțelepți" cu multe școli,
Fără salarii... Benevoli;
Ce-și iau câștig muncind, nu-n... Stat?!?

De ce n-avem deloc curaj;
Ne vrem în față... pe la spate?!?
Nu putem fi integritate
Și s-avem țara apanaj???

Vă rog, vă conjur, fiți din nou
Cum am avut bunici, părinți;
Să fim, la rând, venerați sfinți!
O generație.. erou!!!

poezie de (5 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu trăim o viață, suntem Viața! Nu trăim o realitate, suntem unica realitate. Nu suntem un trăitor, nici un căutător, nici un făcător. Nu ne mișcăm între polurile dualității, suntem NON-DUALITATEA. Nu suntem o formă, suntem Non-forma în care toate formele apar și dispar. Viața nu posedă o minte. Mintea e doar o adunătura de gânduri. Noi nu suntem gândul ce străbate viața. Suntem Viața neatinsă de gând, ce nu cunoaște mintea și dualitatea, separarea. Mintea observă doar forme despărțite de spațiu gol/nimic. Însă ceea ce definește ea ca nimic e chiar oceanul în care forma apare și dispare. Mintea cataloghează ca real doar forma; doar peștii din ocean, și spune despre ocean că este un Nimic, ceva nefolositor și nereal. Elimină oceanul și păstrează doar peștii. Apoi numește asta realitate și cercetarea ei o numește cunoaștere. De aceea adevărata realitate pe care o suntem, nu o poate cunoaște și nici persoana nu poate cunoaște Realitatea și Adevărul, însă le suntem chiar acum, chiar aici! Căutăm să cunoaștem ceea ce nu poate fi cunoscut căci doar separarea e cunoscută, doar trecerea, doar ceea ce apare și dispare, iar Noi nu suntem ceea ce apare și dispare, ci eternitatea neatinsă de timp în care totul apare și dispare. Eternul martor, tăcut, plin de pace, nemișcat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Birca

Sub fraze, sub frunze

"Frate, frazele-ajung, uite, frunzele-ajung
răsuflu sub ele ca vânatul în crâng!"

cuvintele noastre - alese grăbit
cu intenții-pretenții de infinit.
nu vrem unde suntem ci unde ne vrem
în viața pornită spre vale ca ghem.

vocali noi ne spargem, prin cioburi trăim,
uităm să-nțelegem deși auzim;
doar trestii amare cu limbă de ceas
doar dune alungate-n pustiul din glas.

orașul e-ntreg - doar claxoane și-oțel
dar nimeni nu știe să-asculte în el.
urcăm printre vorbe și vorbe suntem;
din cuștile-sunet ne facem totem.

sub frunze de zgomot, mereu tot mai goi;
tentacule naștem din gurile sloi,
inflații de verbe cu măști de surâs
ne mistuie iute dar nu-îndeajuns.

rămâne-n adânc cel ce e de-ajutor
acela din noi care nu-i vânător.
sub zeii fantomă pe care-i rostim
sub sunetul surlei, e-acel Elohim

rămâne-acel înger firav și tot mut
de-a cărui suflare prea mult ne-am temut,
el, sâmbure tainic, tăcerea-izvor
absent la parada ce vrut-a onor.

când vine sfârșitul doar vorbele dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook