La început sunt mici, dar în curgerile lor devin mai puternice şi mai profunde, şi odata ce au pornit nu mai fac cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii şi cu prieteniile.

proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteniile sunt construcţii ce devin infinite, dacă sunt întreţinute cu maxim de responsabilitate....

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sclavi mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercat, încastrat, bine încetinit

Cu anii, cu boala, cu hapurile,
mai nătâng devin, mai nătâng –
iată, pot ridica jaluzelele, număra stelele
fără ca din priviri să şi plâng.

Cu anii, cu nebunia, cu drogurile,
mai stingher devin, mai stângaci –
iată, abia despic firul cu lamele
maşinii de tocat greieri şi maci.

Cu anii, cu feeria, cu acadelele,
mai adânc devin, mai adânc –
iată, pot lopăta cu atelele
pământul de flori din umărul-crâng.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori se întâmplă

Uneori se întâmplă că sunteţi prieteni şi-apoi
Nu mai sunteţi prieteni,
Iar prietenia a dispărut.
Şi toate zilele sunt pierdute, şi printre ele
O fântână se goleşte pe ea însăşi.

Uneori se întâmplă că eşti iubit şi-apoi
Nu mai eşti iubit,
Iar iubirea devine trecut.
Şi toate zilele sunt pierdute, şi printre ele
O fântână se goleşte pe ea însăşi în iarbă.

Uneori vrei să-i vorbeşti şi-apoi
Nu mai vrei să-i vorbeşti,
Apoi şansa s-a evaporat.
Visele tale explodează şi, instantaneu, dispar.

De asemenea, uneori se întâmplă că nu ai unde să te duci şi-apoi
Apare un loc unde poţi să te duci.
Apoi ai trecut pe lângă el sau pe-aproape;
Iar anii explodează şi sunt pierduţi,
Într-o clipire de pleoape.

Aşa că nu mai ai nimic.
Te întrebi dacă aceste lucruri contează şi-apoi
Chiar când ai început să te întrebi dacă aceste lucruri contează
Ele încetează să conteze,
Iar gândurile devin trecut.
Şi o fântână se goleşte pe ea însăşi în iarbă.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii ce-au trecut

Anii ce au fost nu vor mai fi,
Vremuri duse în trecut regret,
Am îmbătrânit cu mulţi copii,
Viaţa m-a făcut mai înţelept.

Femei frumoase-n vântul verii se ofilesc,
Părinţi ce m-au născut îmbătrânesc,
Copii din mici în mari maturi devin,
Ca sticle de must uitate-n beci se fac în vin.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Résumé

Lamele produc dureri puternice
Şi râurile sunt murdare;
Acizii propun arsuri inestetice;
Pilulele dau crampe şi-s amare;
Armele nu sunt legale
Iar laţul e pentru trădare;
Gazul miroase prea din cale-afară;
Astfel, prefer să mai trăiesc o vară.

poezie de Dorothy Parker din Mai puţin adânc decât fântâna, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt puţin sociopat, dar iluziile mele sunt atât de puternice încât devin reale, şi nu doar pentru mine.

citat din Richard Bandler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să practici Zen, munţii sunt munţi şi râurile sunt râuri. În timp ce studiezi Zen, munţii nu mai sunt munţi şi râurile nu mai sunt râuri. Dar odată ce ai atins iluminarea, munţii redevin munţi, iar râurile redevin râuri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşti conform celor mai profunde şi puternice valori ale tale? Care e valoarea ta numărul 1?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii devin tot mai conştienţi că sunt fiinţe gânditoare puternice, dotate cu capacitatea de a realiza orice îşi doresc să realizeze.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima mea publicaţie aş fi putut să susţin că am ajuns la rezultat, ca urmare a unui studiu serios al literaturii de specialitate şi a unei gândiri profunde, că substanţele valoroase antibacteriene au fost făcute de mucegaiuri, iar eu am pornit să investighez problema. Asta ar fi fost neadevărat iar eu prefer să spun adevărul şi anume că penicilina a pornit ca o obseravţie din şansă. Singurul meu merit este că nu am neglijat observarea şi că am urmărit subiectul ca un bacteriolog.

citat din Alexander Fleming
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cateodata Timpul ne fura Iubirea doar pentru ca avem obiceiul sa-l oprim in loc. Odata pornit, cautam iarasi Iubirea si renuntam la Timp.

citat din Aurel Rapa (10 octombrie 2021)
Adăugat de Alma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu confundaţi personalitatea mea cu prieteniile mele. Personalitatea mea este ceea ce sunt eu, prieteniile mele depind de ceea ce eşti tu.

citat din Aida Yespica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii şi se schimbă toate priorităţile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaştem treptat greutăţile
Şi căutăm zilnic rezolvare problemelor.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri suntem noi!

Peste noi, nesfârşite talazuri,
Anii vin, anii trec şi se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri şi necazuri -
Unii râd şi petrec, alţii dau sevei ploi.

Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viaţa mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!

Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!

Viaţa mea e-un semn de-ntrebare?!
Viaţa mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Flacăra" (20 iunie 1984)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PAHARUL VIETII

Dar iată anii au trecut,
Păru-i nins şi-i mai puţin
Ne amintim ce-a fost demult
Şi-n tinereţe revenim.

Luptându-te din val în val
Încă din anii tinereţii,
Vezi în cupa de cristal
Umplându-se paharul vieţii.

Vin din urmă ani trecuţi
Sar trepte mari spre înălţimi,
Sfioşi la început, ca şi recruţi,
Puţin câte puţin devin mulţimi.

Ajungând în vârf de piramide
Modelând un vârf ne precizat,
Întorcând apoi clepsidre
Cu un nisip nemăsurat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu putere şi dreptate Psalm 93

Cu putere şi dreptate Domnu-mpărăţeşte
Şi ne-mbracă-n lumină să-I slujim ca fii
Nu se clatină pământul dacă El păzeşte
Domnul nostru-i Dumnezeul, Tatăl celor vii.
Timpurile nu pot spune câte sunt de toate
De când scaun de domnie Tu Ţi-ai aşezat
Anii să-i înşir la număr, Doamne, nu se poate,
Dumnezeul nostru marte, sfânt şi-adevărat.

Râurile, atâtea râuri s-au pornit deodată
Să vuiască şi să crească parc-ar încerca
Să ne mistuie în apă cum a fost odată,
Însă Dumnezeul nostru nu ne va lasă.

În adâncurile marii nu vom sta de pradă,
Dumnezeul nostru-n ceruri Tu împărăţeşti
Mărturiile-Ţi şi astăzi stau ca şi dovadă,
Pentru veşnicie, Doamne, Dumnezeu ne eşti...

poezie de Adriana Cristea (3 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu iubi niciodată o sălbăticiune... Întotdeauna aducea sălbăticiuni acasă. Un şoim cu o aripă rănită. Odată era un râs adult, cu un picior rupt. Dar nu-ţi poţi încredinţa inima unei sălbăticiuni: cu cât dai mai mult, cu atât devin mai puternice. Până sunt destul de puternice să fugă în pădure. Sau să zboare într-un copac. Apoi în alt copac, mai înalt. Apoi către cer. Aşa sfârşeşti... Dacă îţi permiţi să iubeşti o sălbăticiune. Sfârşeşti prin a căuta către cer.

Truman Capote în Mic dejun la Tiffany (1958)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă nani!

Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...

Aş vrea să stau cu tine
Zile şi nopţi senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...

Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...

De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Şi-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!