Nu iubi niciodată o sălbăticiune... Întotdeauna aducea sălbăticiuni acasă. Un șoim cu o aripă rănită. Odată era un râs adult, cu un picior rupt. Dar nu-ți poți încredința inima unei sălbăticiuni: cu cât dai mai mult, cu atât devin mai puternice. Până sunt destul de puternice să fugă în pădure. Sau să zboare într-un copac. Apoi în alt copac, mai înalt. Apoi către cer. Așa sfârșești... Dacă îți permiți să iubești o sălbăticiune. Sfârșești prin a căuta către cer.
Truman Capote în Mic dejun la Tiffany (1958)
Adăugat de Andreea Banciu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.