USL-iştii, după referendum

Nu ştiu dac-aţi remarcat:
Dup-un astfel de eşec,
Atât s-au întunecat,
De-au rămas privind la BEC!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bustul

Când o vreme-a trebuit să rătăcesc prin lume
Am lăsat casa-n grija unei femei, anume
Să ştergă praful de pe cărţi şi rafturi, de sub pat,
De pe tablouri, de pe bustul meu în bronz sculptat.

Când m-am întors, bine-ai venit scria în ochii ei,
Iar vocea-i era caldă şi mirosea pe hol a flori de tei,
Şi toate erau la locul lor în casă,
Curate şi lucind ca faţa ei frumoasă.

Dar, privind mai îndeaproape, am remarcat
Că era colb pe bustul meu, pe părul de bronz întunecat;
Nasul şi sprâncenele prăfuite-n gri băteau –
În schimb, buzele erat curate şi sclipeau.

Anii s-au tot dus, la fel s-a dus şi ea,
Dar adevărul de-atunci a rămas în mintea mea:
Acele buze reci au fost atât de curat ţinute
De buze vii, sărutând fără-a fi fost de cineva văzute.

poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dup-un scaun

Dup-un scaun, aş ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Şi-abur magic de cafea.

Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Şi un sân dumnezeiesc.

Dup-un scaun, dezgolită
De păcate şi trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre aşternut.

Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită eşti de haine
Şi aştepţi... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinistă

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut guvernul!

A picat, mai ieri, guvernul,
Tărăboi ca niciodat'!
Parcă,-n Parlament, infernul,
Sediu' şi l-a mutat,

Plânsete, madam Placintă
S-a trezit, chiar, la spital,
Toţi se-nghesuie să mintă
Într-un sumbru recital,

Alţii-n hol, pe coridor,
Disperaţi, ieşiţi din minţi,
Ţin de scaunele lor
De-au rămas şi fără dinţi...

Marketul e la pământ,
Leul e deja gunoi,
Dividendele-s în vânt
La cârnaţii de Pleşcoi,

Numa' ţuica se mai vinde,
Şi-aia din economii
Ce-s făcute la merinde
Şi de pe la farmacii,

Iar la casa de nebuni,
Nu mai e loc de zevzeci,
Şi, nici vorbă, pe bani buni,
Să mai iei un loc de veci!...

Însă azi, cum au picat,
Po(a)nta, ce e foarte tare,
Deputaţi, oameni de stat,
Au picat toţi în picioare!

Leana, Crin, marele Boc
Şi Roberta, evident,
Fac dezbateri plini de foc
În acelaşi Parlament,

Hotărând ca să repare
Toate ce nu s-au făcut,
Găsind ca soluţionare...
Să mai facă-un împrumut!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme răsărite

S-au grăbit să mă citească
Cititorii, mi se pare
Atitudine firească,
De-au rămas cu ochii-n soare!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (15 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

S-a întâmplat demult, nimeni nu ştie,
Când prima dat’ a fost uimită gloata,
Din ginta nu ştiu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,

De s-au mirat un secol, două poate,
Privind cum se rotea cu întrebare
Deştepţii ce-şi dădeau şi-atuncea coate:
“La ce-ar putea fi ea folositoare?!” ;

Târziu de tot, când plugul inventară,
Le-a dat prin cap de-au pus-o la cotigă,
La roabă,-apoi la car, apoi la moară,
Având mai lesne pâine, mămăligă,

Şi-au învârtit-o-n cântec la fântână
Şi-n lut olarii străchini toate pline,
Făcând în viaţa lor doar cu o mână
Mai multe şi mai iute şi mai bine,

Pân-au găsit că-n abur e putere
Şi rând pe rând, cetate cu cetate,
Pe drum de fier, urcând prin bariere,
Au cucerit în goană ca pe roate,

Croind apoi cu osiile-i unse
În aur negru supt şi de sub mare
Cărări de mintea noastră nepătrunse,
Pe Lună chiar făcând-o călătoare,

De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate,
Pe munţi, pe mări, prin aer sub aripă,
De roţi să fim mânati, că-s mici, dinţate,
Şi-a’ lor supuşi în orişicare clipă,

Fără să ştim de mai avem vreo ţintă,
De coborâm, urcăm, cum unii spun,
Care de-o vreme-ncearcă să ne mintă
Că ne-am afla, de fapt, pe drumul bun.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine românească

Mai aud câteodată
Că o babă-i violată,
De mă-nchin privind la bec:
Doamne... câte-nghit în sec?!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, că numele-mi scapă,
Să beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,

Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi şi de laxativ,
Chiar ştofa mi-o face subţire (!)

Şi-am fript-o normal, să constat
De cura prescrisă că are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:

Sughiţ, ameţeli şi arsuri,
Simţind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,

Şi-l cat nefiind dumirit
Că nici până astăzi nu ştiu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... mă rog, la rachiu (?!)

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere pascală

Nu ştiu ce să mă mai fac,
De la Paştele trecut,
Mielul ăla, prost crescut,
Şi-acum latră în stomac!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorie

Ba-s îndrăgostită, ba deloc,
Astfel mă duc, astfel mă întorc.
Lasă vorba, pune jos stiloul:
Ştiu ce-i vechi şi ştiu şi noul,
Ce a fost cântec s-a cântat,
Toate vorbele s-au spus;
Când am fost mică, m-au lăsat,
Cred, în cap să cad, de sus.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

hidrolog

Hidrolog (definiţie)

E un văr, nepot, sau unchi,
Ce-a rămas pe veci olog,
Făcând apă la genunchi,
Tot umblând ca un milog.

definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bisericuţele la români

Se înţelege de la sine
De ce nu stau toţi la un loc:
Ori că nu se cunosc deloc,
Ori că se ştiu chiar foarte bine.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox românesc

Nu ştiu dacă mai găsim,
Cu-o "dietă" românească,
Vr'un popor ce vrea "regim"
Care să îl mai slăbească (!?)

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune după Anul Nou

O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puţin
Şi pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arţăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit şi ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am minţit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung şi nu ştiu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Şi mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.

Amin.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucificarea subalternilor

După o crucificare
Vine şi o înălţare,
Astfel, noile canoane
Recomandă azi piroane.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea iubirii de ţară

Să îţi iubeşti glia strămoşească
atât de mult, încât să nu-ţi mai
bagi nici măcar plugul în ea.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă

Nu ştiu, dar la vârsta asta,
Zilei bune îi vezi faţa,
După cum e şi nevasta
Când se scoală dimineaţa.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit...

Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbuşită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Şi m-ai despărţit de viaţa mea.

Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat şi mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.

Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.

Şi-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.

Fluturii s-au înălţat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Şi privind la apa din fântână
Te-am văzut Şi Te-am iubit ISUS...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dentară

Nu ştiu cum sunt azi românii,
Toţi se vaită de dantură,
Însă de-i asculţi pe unii
Parcă-s cei mai buni de gură!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacalaureat 2013

Pe cât sunt astăzi de culţi,
N-am văzut de când sunt eu
Poliţişti atât de mulţi
Să dea buzna la liceu!

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!