Pe înălţimi

Aşteaptă-mă încă puţin
Curând va trebui să vin
Să spintec frigul care ne reţine.

Nor, în primejdie de moarte ca şi mine.

(În casa noastră era o prăpastie.
De aceea am plecat şi ne-am stabilit aici.)

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă a prizonierului

O dragoste a cărei gură e un buchet de ceţuri,
Se naşte şi dispare.
Un vânător va merge în urmărirea ei, pândarul va afla,
Şi amândoi, curând, se vor urî, apoi, toţi trei cu ură se vor blestema.
Afară e ger, frunza trece prin pom.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne zbatem între aviditatea de a cunoaşte şi disperarea de a fi cunoscuţi.

citat celebru din Rene Char
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place omul nesigur de scopurile lui, aşa cum e, în aprilie, arborele fructifer.

citat din Rene Char
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zăpada adorme, noaptea îşi cheamă câinii înapoi.

citat clasic din Rene Char
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet trebuie să lase urme ale trecerii sale, nu dovezi.

citat clasic din Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care vin pe lume pentru a nu o tulbura, nu merită nici respect, nici îngăduinţă.

citat din Rene Char
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori încetăm să vorbim cu cei pe care-i iubim, dar nu despre tăcere e vorba.

citat clasic din Rene Char
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna în inima mea!

stoguri în câmpuri şi-n pajişti îndoite-n ţărână
miros a cuib de iarbă de toamnă şi-a paşii tăi
în visurile mele
nu am ştiut şi nu-i vina cărărilor neumblate
când am plecat ultima oară, nu te zăreai dintre flori

masa pe care am pus acea scrisoare, de copilă
încă o duc cu mine, fără scaunul în care ai fi trebuit să fi,
tu

sunt trist
umbrele poienelor sunt încă bătute de vânt
în eul meu rătăcit
pălăria de fetru am uitat-o în casa aceea
am plecat în mine, cu un gol

nopţile umblă nebune, pe străzile pe care cu vise le-am construit
în gândurile mele, de mână cu tine şi-acum umblu haihui
vântule opreşte-te!

prin geamul unei vitrine am cules cu privirea, o fantomă, dar
era numai conturul tău
sus pe un panou uriaş, o frumoasă femeie mă priveşte
eşti acum o străină

în seri târzii
ai ramas în mine şi-n gânduri şi-n nopţi albe
tot tu
aceea din copilărie

frumoasa mea de atunci
dintre flori

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joacă-te şi dormi...

Joacă-te şi dormi, sete bună, aici asupritorii noştri nu sunt aspri.
Ei, bucuroşi glumesc sau bucuroşi ne ţin de braţ
Ca să străbată mai uşor primejdiosul anotimp.
Pesemne că otrava a aţipit în ei
Până-ntr-atât încât le-a mai slăbit din lanţ barbara dispoziţie.
Şi cum ne-au hăituit până aici, o, setea mea,
Cum ne-au silit să vieţuim în părăsirea dragostei redusă la o mortală providenţă!
E oare pentru voi aceasta, mirodenii?
Sau plante ce luptaţi sub zid de secetă, e oare pentru voi?
Sau nori din largul depărtat, luându-vă de la coloană bun rămas?
Cum să ghiceşti aceasta, în nemărginit?
Ce trebuie făcut, prietenă, s-o ştergem de lângă tirani?
Tu, joacă-te şi dormi, să chibzuiesc eu şansele.
Dar, dacă mă ajuţi, va trebui să te târăsc cu mine
Şi n-aş dori să te expun.
Să mai rămânem, deci... Şi cine ar putea să ne numească laşi?

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către cel ce aşteaptă, păcatul moştenit, iubirea

Diseară aşteaptă-mă!
E tot ce mi-am dorit...
Căci o să vin cu flori şi şampanie...
Mă voi aduce şi pe mine.
Vom fi doar noi.
Dar dacă nu eşti de acord, să mă suni.
Anunţă-mă negreşit!
Voi trimite doar gândul să te însoţească.
Aştept să-mi scrii...
Şi de vei vrea, doar pregăteşte-te pe tine!
Nu vreau să te rujezi, sau să pomadezi exagerat faţa
Căci nu vreau să ieşim undeva.
Nu in seara asta!
În seara asta eu te vreau aşa cum eşti,
Aşa cum noi ne-am cunoscut odată
Nu vreau să mături casa, nici să pregăteşti mâncăruri.....
Căci eu, în astă seară mă voi hrăni cu tine noaptea toată.
Dar hai să nu fiu rău
Şi să-ţi dau voie şi ţie să faci ceva ce-ţi place.
Mă poţi privi cum te sărut şi te desmierd,
Înainte de a mă înfrupta din tine...
Vei fi deliciul casei.
De nu mă-nşel,
(Parcă ţi-am mai spus, de atâtea ori, nu?!)
Ţi-aŞ mai aduce flori să fiu galant,
Dar nu le-am cumpărat,
Nici nu le rup din cuibul lor, iubind natura...
Ţi-aş aduce, de-ai dori, flori ce-au încolţi la mine-n suflet,
Crescând doar din iubire
Şi înrădăcinându-se pentru o veşnicie în noi.
De aceea te-am primit pe tine, în casa sufletului meu,
Călcând pe petale de roze...
Sunt flori ce chiar prin viaţa lor ar fi putut da nastere sau moarte primaverii...
Aşteaptă-mă, aşteaptă-mă,
Căci voi veni purtând iubirea-n suflet!
Sau aş putea să înot prin lumea mea de basm,
Călărind pe-un nor din dragoste făcut
S-ajung mai repede la tine.
Dar până atunci,
Deschide doar fereastra să intre dorul meu
De-acuma transformat în strofe de iubire...
Doar pentru tine, femeie!
Aşteaptă-mă căci voi purta
Chiar şi păcatul moştenit de noi - "iubirea",
Păcatul dragostei
Şi sentimentul de tată
Pe care pruncii mi l-au tatuat
În sufletul rănit de aşteptări.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă că sunt bătrân

aşteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
şi păsările s-au ascuns
să le-mpărţim într-un apus
sau doar în gând

s-aştepţi când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu ştiu cum, te pierd mereu
prin norii goi

aşteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
şi pleci cu tot ce mi-e mai drag
şi nu mai vii

aşteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
aşteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem realiza imposibilul, dar îl putem folosi ca lanternă.

citat clasic din Rene Char
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

peisaj

Peisajul, la fel ca prietenia, este râul nostru subteran. Peisaj fără ţinut.

definiţie clasică de Rene Char în Corespondenţă 1946 - 1959 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorie fulger

Pasărea sapă ogorul,
Şarpele seamănă,
Moartea ameliorată
Aplaudă recolta!

Pluto în ceruri!

Explozia în noi.
Acolo doar în mine.
Nebun şi surd, cum aş putea să fiu mai mult?

S-a isprăvit cu sine-însuşi, cu faţa schimbătoare, s-a isprăvit cu anotimpul pentru flacără şi anotimpul pentru umbră!
Odată cu ninsoarea lentă coboară şi leproşii

Deodată dragostea, egală teroarei,
Cu-o mână nevăzută încă opreşte focul, saltă soarele pe cer şi ne clădeşte iar Prietena.

Nimic nu prevestea o existenţă atât de viguroasă.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel tuns

cu ciobul a stabilit:
un om valorează
cinci mii de lei
pe un tărâm negru
stă un om jalnic
care umileşte pe cei vii
laolaltă cu morţii
programul e viaţă
programul e moarte
a coborât întunericul şi frigul
se înteţeşte
iar el taie finanţările
o mie de euro valorăm
niciun cent mai mult

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai e dor?

Spune, îţi mai e dor de mine,
de ochi albaştri şi cuminţi,
de şoaptele-mi dulci şi fierbinţi?
Mă mai aştepţi în prag la tine?

Ştii tu ce mult ai răscolit
liniştea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?

Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezeşti din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
şi să alungi tot ce-am urât.

Zâmbesc şi ştiu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!

Spune, îţi mai e dor de mine?
Aşteaptă-mă şi ai răbdare!
Am strâns în inimă mult soare,
să ţi-l aduc în dar, de mâine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul-pasăre mort şi bizonul trăgând să moară

Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent,
În prezent perpendicular pe rănitul Brut.

O, răpusule fără măruntaie!
Doborât de cel ce fusese mahăr şi care, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh, mereu gata de-a naşte,
Pasăre şi fruct perverse de magii cu cruzime salvate.

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu şi foamete

Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânţă captivă de lup neliniştit, l-ai învăţat tandreţea pereţilor înalţi neteziţi de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumuseţe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult îşi amâna la nesfârşit în tine vestirea naşterii, pumnul durerii, orizontul biruinţei lui. (Era noapte. Stăteam întinşi sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de ştia, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)

poezie de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce mai face Nero?
Maria: Câinele tău? Mult mai bine decât seara trecută. Poţi trece să-l iei acasă, în seara asta. Dar poznaşul meu?
Lucian: Rikky?! Foarte bine. S-a acomodat perfect la mine acasă; cred că-i place, se simte bine...
Maria: Trădătorul!
Lucian: S-a aşezat în lămâiul de la intrare, de pe hol şi a început să latre de mama focului, de i-a speriat pe toţi ziariştii în dimineaţa asta; se ţineau, bieţii, departe de garduri, fără a mai fi nevoie de jandarmi, gardieni sau poliţişti; Rikky era suficient...
Maria: Ca să vezi, ce figură! A avut ce învăţa de la câinii mei.
Lucian: Ţi-e dor de el, nu-i aşa? remarcă Lucian. Ai să-l vezi în curând.
Maria: Bine, aştept să mi-l aduci acasă, când vei veni să-l iei pe Nero. Acum trebuie să plec.
Lucian: Nu, stai puţin! Cum să pleci? Mergem împreună; te duc eu, cu maşina directorului, încă mai am cheile de la dânsul în buzunar, nu i le-am dat lui Rikky. Poate astfel scăpăm şi de body-guarzii aceia... Mai întâi trecem pe la mine pe acasă, apoi mergem direct la tine.
Maria: Bine, să mergem!
Lucian: Aşteaptă-mă numai puţin, te rog! Trebuie să pun cât de cât ordine pe aici, pe puntea principală, nu se poate să lăsăm totul vraişte!
Maria: Tu?! Tu să pui ordine?
Lucian: Cine altcineva?! Ceilalţi au plecat, iar roboţi încă n-avem... Dacă n-ar face nimeni ordine, ce-ar zice dom' profesor de dimineaţă, dacă ar găsi puntea principală în starea asta?
Maria: Da; dar de ce tu? Eşti comandantul misiunii, nu intră în atribuţiile tale!
Lucian: Aş... Lia... Mergem spre casă; dacă vrei, hai şi tu cu noi!
Lia: Nu, mulţumesc; n-aş vrea să vă deranjez. Mă descurc şi singură.
Lucian: Cum doreşti. Ne vedem mâine.
Lia: Desigur; mâine.
Maria: Pa.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

curaj (vezi şi vitejie)

Curajul este vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie, a unui scop.

definiţie de Rene Quiton
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!