170 de ani cu Luceafărul

Toată lumea te slăveşte
Când îţi e aniversarea
Mai apoi, nu ştiu de tine.
Se aşterne iar uitarea...

Când la Putna clopotarul
Către cer, ridică rugă,
Privim iarăşi calendarul
Şi venim la tine-n fugă

Ca să cerem îndurare
Că uităm de rădăcină
Şi mimăm a remuşcare
Făr' a ne găsi vreo vină.

Nu ne judeca, mărite,
Noi suntem pigmei în scrisuri.
Iar cuvintele rostite
Doar alambicate visuri.

Dar, odihna ţi-i în stele,
Eminescule, ferice.
Tu te roagă către ele
Limba, neamul nu se strice!

Astăzi la mormântu-ţi suntem
Să aprindem lumânare,
Jurând ca măcar post-mortem
Să rămâi în neuitare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Ziua Morţilor

De Ziua Morţilor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare
Şi cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.

Pentru suflete în nemurire
Şi cereasca îndurare,
De Ziua Morţlor în cimitire
Pioşi aprindem lumânare...

Lumini mii ard pe altare
În linişte de mănăstire,
Suntem plini de mulţumire
Amestecată cu-ntristare,

De Ziua Morţilor în cimitire.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Cu tine
Suntem doar noi doi,
Sau asta credem noi
Într-o intersecţie.
Din când în când
Privim către semafor,
Culoarea e tot roşie.
Semaforul pare blocat,
Iar capul meu stă aplecat
Peste umărul tău.
Îţi simt pulsul, respiraţia,
Cuvintele nespuse...

E foarte cald
Şi totul a îngheţat...
Semaforul e pe roşu,
Iar eu îmi doresc
Să rămână aşa...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutaţie definitivă în derizoriu

Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
neamul meu de mioriţă
a umplut cu peşte balta

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a întors iarăşi din drum
geaba ne mai plângem soarta
e doar o perdea de fum

Ne-a întors iarăşi din drum
neamul meu de mioriţă
nu ştiu când şi nu ştiu cum
Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a(u) mutat din lumea asta

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Alerg către soare, căutare mi-s zorii,
în chinul să văd, Pământul rotund îi,
lumina ce o caut îşi aşterne fiorii
şi urme mai caut, să-l văd sau să-l tuldui.
Tăinuitele-mi gânduri, îmi prind iarăşi viaţă,
un sânge curat, în inimi zvâcneşte,
mă doare tăcerea, numită speranţă
când lumea întreagă, care stă, cleveteşte.
Privesc către zări, nu te văd, în zadar,
îţi caut făptura, ea mă lasă şi pleacă,
copil rătăcit sunt, nici măcar n-am habar,
te întorci, sau mă laşi, încă o noapte să treacă.
E întuneric când sunt, dar când pleci e pustiu,
te caut în zări, prin colţul tăcerii
nu te pierd, nu te am, sunt cu tine, nu ştiu,
mă las pradă-n vis, din visul chemării.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo cu tine

mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
şi
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?

o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
şi-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să ştim?

nu mă cunosc decât în izvor de viaţă
escaladând dimineţile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori şi-n fiori

parfumul tău mă duce spre seară

aşteaptă, nu fugării dimineţile
ascultă, sărută amiezile
înţelege-mă, când vin apusurile
iubeşte-mă, când vin nopţile

nu suntem bucăţi separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieţii
sperăm doar în iubire!

nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viaţă
când plâng ploile

drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel şi-ntr-un mâine
aruncă cu pietre şi sparge-mă-n bucăţi
şi ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!

Să nu lăsăm nopţile să doarmă
Să nu uităm de dimineţile moi şi calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din căderi şi zbor înalt

Vreţi un nor să v-odihniţi, aripile ostenite
Călăuze-apoi ne fiţi zborurilor ne-îngrădite?
Când suntem căzuţi şi trişti ne-învăţaţi să ne desprindem
Ca-n avânt eliberat tot pământul să-l cuprindem?

Nu vrem harpe, vrem speranţe, prinse-n omoplaţi direct
Vântul lesne să ne poarte către un divin traiect
Unde, deznădăjduiţii să se hodine puţin
Să-şi refacă bucuria din albastrul cel preaplin.

Mulţumirea şi mâhnirea sunt culori din curcubeu
Bolta-întreagă a fericirii s-o străbaţi nu este greu
Dar, deprindeţi-ne voi, curajoase-înaripate,
Să luăm în piept furtuni ce ne par piscuri surpate.

Din căderi şi zbor înalt ne e viaţa plămădită
C-un destin de ne-înşelat, chiar de Domnul preplătită
Ca, atunci când suntem jos, să îi cerem îndurare
Mai apoi planând spre soare să(L) uităm cu tot ce doare.

Între-abisuri şi elanuri omul pasăre de-ar fi
N-ar visa la zări mai calde, de-ar iubi, iubi, iubi...

Iolanda Şerban © (august 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii de flaut

Înalţ din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuţi pe fiecare

Să nu-mi laşi grijile s-apese
Pe unde răni nu-s vindecate,
Sunt prea adânci şi mult prea dese
Şi încă mai zvâcnesc în noapte

Sub pleoapa existenţei sfinte,
Un ochi închis ar vrea să vadă,
Te rog frumos adu-mi aminte,
Ce mintea nu mai vrea să creadă

Şi mă întreb unde să caut,
Într-un ecou sau înlăuntru?
În armonia unui flaut
Ce cântă-n suflet... dinăuntru?

Înalţ din mine către mine,
O rugă pentru vindecare,
Apoi o rugă către Tine,
Să ne ajuţi pe fiecare

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o viaţă către tine

Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deşi mereu mă risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Şi bornele şoselelor m-apasă.

Mă tem că nu ştiu când şi nu ştiu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.

Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au şi plecat spre tine, să se-nchine
Şi cred că ştiu şi tălpile ceva.

Oricum, am să ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viaţă, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii care uităm

Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înţelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Şi mă întreb de ce contăm,
Când ai putea şi fără noi?
De ce accepţi să existăm,
Acum şi-n ziua de apoi?

De ce ne ierţi şi ne ajuţi,
Chiar şi atunci când nu putem?
Ştiu bine Doamne, suntem mulţi,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuşi încă ne mai ţii
În braţe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O ştim prea bine... dar uităm

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce rămâi?

Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Ce ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
— Cu ce rămâi atunci?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt îndrăgostit de tine şi nu am chef să-mi refuz simpla plăcere de a spune lucruri adevărate. Sunt îndrăgostit de tine şi ştiu că iubirea e doar un strigăt în neant şi că uitarea este inevitabilă şi că suntem cu toţii condamnaţi şi că va veni o zi când toată munca noastră se va fi prefăcut în pulbere şi ştiu că soarele va înghiţi unicul pământ pe care-l vom avea vreodată şi sunt îndrăgostit de tine!

John Green în Sub aceeaşi stea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu... doi şi trei

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi şi trei
De când te-am omorât
Şi de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....

Unu... doi şi trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...

Unu... doi şi trei
De când te-ai înălţat
Cum se-nalţă orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat
Şi de lume şi de vreme şi
De soarte...

poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Putna (550 ani de la sfinţire Mănăstirea Putna)

La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munţi răsună.
El ne cheamă la libertate
Şi la unitate ne îndrumă.

La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine şi pe tine frate
Căci de acelaş sânge suntem!

La putna Ştefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum la iubit el pe domnul sfânt!

La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei şi a lui Ştefan Cel Mare.
Să ne ducem fratele meu drag.

poezie de Vladimir Potlog (1 septembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Trebuie să recunosc că mă surprinde faptul că eşti de aocrd cu asta ţinând cont de faptul că este aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram sau suntem.
Dawson: Joey, suntem persoane plictisitoare, banale. Suntem incapabili să fim spontani. Noi plănuim, organizăm şi facem rezervări cu săptămâni înainte la restaurante de prima mână pentru aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram... sau suntem.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Să purtăm în suflet cântec şi lumină!
Căci murind, prin moarte, iar vom învia,
Prunci întru născare, facere divină,
Dragoste şi pace, fluture şi stea.

Fericiţi şi liberi, ca un râu de stele,
Colinda-vom lumea către asfinţit
Şi ne vom întoarce, călători în lume,
Către cei pe care veşnic i-am iubit.

Când la tâmpla lunii, iarăşi, trandafirii,
Lacrima-şi revarsă - rouă de iubire,
Vom pătrunde poate, tainele-omenirii,
Vom găsi în moarte,-un strop de fericire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

Şi de unde până unde să uităm ce mai înseamnă,
Să rămânem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfârşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins,
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte,
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu şi munţii să înveţe de la noi
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere",
Să uităm cuvântul "dacă", să uităm cuvântul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleanor (către Park): Eu nu cred că respir când nu suntem împreună... Asta înseamnă că atunci când ne vedem luni dimineaţa, e ca şi cum nu aş fi luat o gură de aer de aproape 60 de ore. De asta sunt aşa ursuză şi mă răstesc la tine. Tot ce fac când nu suntem împreună e să mă gândesc la tine, iar când ne întâlnim, să mă panichez. Asta pentru că fiecare secundă e aşa importantă. Eu nici nu îmi mai aparţin mie. Sunt a ta. Şi ce mă voi face dacă te vei hotărî că nu îţi place de mine?

replică din romanul Eleanor & Park de Rainbow Rowell (mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărite Sargatanas

Te văd iarăşi la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îţi fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie şi al meu nume,
Rostit de marii zei.

Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârneşte vântul
Şi plouă cu sânge,
Se lasă şi ceaţa
Mărite Sargatanas
Iar într-un colţ de pod
Un pui de demon plânge.

Din nou vreau sa îţi spun
Mărite Sargatanas
Că voi sunteţi doar fum
Un fum de-un roşu aprins
Iar tronul tău din oase
Mărite Sargatanas
Va fi trimis în timp
Pierind ca şi un vis.

Iar toţi ce îţi slujeau
Mărite Sargatanas
Ţinând pecetea ta
La fel ca o icoană
Se vor topi ca plumbul
Mărite Sargatanas
Cerându-ţi ajutor
În marea ta prigoană.

poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar rămâi tăcut şi Dumnezeu va reveni în tine ca Tine! Ok, să zicem că eşti iluminat sau eliberat, ai găsit tu în vid vreo practică? Are neantul tăcerea non-duală de A-Fi vreo cale pentru a ajunge la ea/Aici? Acum unde eşti plecat cu "Dumnezeul" tău gândul după o practică? Faci vreo meditaţie pentru a ajunge Aici? Dacă totuşi continui să te crezi o persoană, doar rămâi tăcut şi Dumnezeu va reveni în tine ca Tine! Nu suntem separaţi pentru că nu există separare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!