Niciun artist român n-a avut succes pe plan internaţional câtă vreme a trăit în ţara sa. Ionescu, Brâncuşi, Cioran - au trăit toţi în Paris. Se spune că prezenţa mea în Paris ar da operei mele o anumită urgenţă. Dar ceva m-a împiedicat mereu să plec. În Bucureşti am legitimitate.

Mircea Cărtărescu în cotidianul “De Volkskrant”, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea mea e lentă şi mai mereu dusă aiurea, aşa că ratez de obicei clipa. Cele mai grave momente din viaţă le-am trăit de parcă-aş fi trăit bucăţi mici din viaţa altcuiva.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Viorel Lis

În Bucureşti, micul Paris,
Conduce astăzi domnul Lis,
Meridional, cu părul rar;
Aşa Paris, aşa primar!...

epigramă de Corneliu Zeană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Din lutul Gorjului am fost eu întrupat... Hobiţa mi-a dat seva vieţii. Să ţineţi minte ce vă spun acum! Statuia lui Brâncuşi s-a turnat la Bucureşti şi s-a şlefuit la Paris! Dar modelul ei s-a cioplit la Craiova...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris

Paris - cimitir în care mormintele au mai multe etaje.

definiţie celebră de Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teofil: Ai slujit biserica o vreme...
Brâncuşi: Da... La Craiova... La Bucureşti... Chiar şi la Paris... Ca de obicei, făceam lucruri simple... Când Părintele citea în faţa Altarului, aprindeam lumânarea la sfinţi. Dădeam cădelniţa, trăgeam perdeaua... Tatăl mamei a fost diacon...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că sunt un autor român a fost mereu un handicap pentru mine. Te loveşti mereu de imaginea proastă a ţării şi de prejudecăţi. Iar cei care mă citesc pentru că sunt un scriitor român primesc altceva decât ce se aşteaptă... Adevărata mea ţară se numeşte Mircea Cărtărescu. Ceea ce mă preocupă este ce se petrece în cutia mea craniană.

Mircea Cărtărescu în ziarul De Volkskrant, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un Bucureşti pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraş cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpaţi, nici pe Danub,
O Dâmboviţă verde –crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht –warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani şi lănci,
Scandaluri, înţelepţii mor
Departe, la Vârful cu Dor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bojdeuca lui Creangă, garsoniera lui Nichita din Piaţa Amzei, mansarda lui Cioran şi atelierul lui Brâncuşi din Paris. Îngrămădite spaţii locative derizorii, dar ce universuri!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Paris se află toţi producătorii şi importatorii mari. Este locul unde se concepe cam tot ce e legat de miros. Paris este oraşul unde se produc 80 la sută din parfumuri. Eu fac parfumuri pentru oameni care doresc ceva mai mult de la un parfum.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin poezie eu nu înţeleg să fi trăit ceva
ci ceea ce eu am trăit într-adevăr
să fi trăit ceva...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un artist cu sigiliu românesc. Dacă România nu mă vrea, voi fi un artist român internaţional.

citat din Cezar Ouatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar acum, la Paris, pe când ne-ndreptam în grup către un restaurant argentinian, pe un vânt violent care scotea scârţâituri din platanii dezgoliţi înşiraţi de-a lungul bulevardelor, mă gândeam că noi, scriitorii de duzină din Belle Etrangeres, vom fi cândva, mai repede chiar decât credem, istorie literară ca toţi cei de dinaintea noastră.

Mircea Cărtărescu în Frumoasele străine (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

Motto: Penalul Ilan Şor a promis că la Orhei va fi ca în Monaco, la Chişinău ca la Paris.

Orheiul l-am făcut Monaco,
Da' Chişinăul o să-l fac Paris
Şi după asta leg la gură sacul
Şi fac din ţara asta paradis...

epigramă de Iurie Osoianu (19 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta lui Brâncuşi la bătrâneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorât elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali, şi nu doar să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu pot decât să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară, ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor ce ştiu să se respecte între ei şi să nu se lase manipulaţi de câteva trupe barbare de oameni stricaţi şi stricători de suflete.

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă - o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia.. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris: Mi-ai pierdut numărul de telefon?
Jamie: Nu, ţi l-am memorat.
Paris: Nu ai vrut să foloseşti numărul meu?
Jamie: Începeau cursurile.
Paris: De formare a numerelor de telefon? Cum merge?

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră neagră deasupra unei pietre albe

Într-o zi pe care deja mi-o amintesc
Voi muri-n Paris, pe vreme cu ploaie şi furtună,
Voi muri-n Paris, iar asta nu mă nelinişteşte,
Cu siguranţă toamna, într-o zi de joi, cum ar fi azi.

Trebuie să fie într-o zi de joi, pentru că azi, joi,
În vreme ce scriu aceste rânduri, mi-am abandonat umerii
Răutăţii. Niciodată, la fel de mult ca zi, nu mi-am întors
Şi direcţionat călătoria pe drumuri unde-s absolut singur.

Cesar Vallejo este mort. L-au lovit toţi,
Deşi nu le făcuse nimic,
Au dat cu bâta-n el cât au putut de tare şi de asemenea
Cu funii ude. Martori sunt: zilele de joi,
Oasele umerilor, singurătatea, ploaia şi drumurile...

* Vallejo chiar a murit, aşa cum a prezis, la Paris, chiar dacă nu într-o zi de joi şi nici toamna.

poezie de César Vallejo, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris: Mi-am făcut piercing în nas. Şi la o oră după ce am făcut asta, nasul meu s-a umflat, ajungând la de patru ori mărimea sa naturală, ceea ce a blocat căile nazale, fiindu-mi imposibil să respir. M-am dus la spital la urgenţe unde mi-au smuls chestia din nas şi m-au îndopat cu antibiotice. Am petrecut noaptea cu un pachet de gheaţă legat de faţă.
Rory: Vai, Paris.
Paris: Se pare că am fost alergică la porcăria de inel de metal pentru care am plătit 19.95 dolari ca să-mi fie înfipt în nas.
Louise: Ţi-ai făcut o poză?
Paris: Nu, Louise, nu am făcut o poză. Eram puţin ocupată, încercând să fac ca aerul să ajungă la creier, o povară cu care tu încă nu ai avut de-a face.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc
pe coloana
infinitului
şi-l văd
pe Brâncuşi la Paris

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit de tine, Paris...

Sunt obosit de tine, Paris, şi de-ntomnare,
Şi cât de mult mi-e dor
De valul ce se umflă, de-a ierbii legănare
Sub vântul călător

Dar nu e nici o vrajă să poată să-mi ajute,
Paris, spre-a te uita,
Căci toamna ştie bine că frunzele căzute
Mă ţin în preajma ta.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!