* * *

Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un Bucureşti pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraş cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpaţi, nici pe Danub,
O Dâmboviţă verde –crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht –warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani şi lănci,
Scandaluri, înţelepţii mor
Departe, la Vârful cu Dor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie VII

Şi-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune –
Poate c-am trăit deajuns.

Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele –
Am trăit şi le-am făcut.

Ce voi regreta? Nimica! –
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Şi prea multe am râvnit.

Niciodată, nicăierea,
N-a ieşit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.

Singur m-am simţit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna –
Nedreptatea m-a durut.

Şi prea des în amintire
Cu tristeţe m-am ascuns
Şi-am dorit prea mult iubire –
Şi iubirea m-a străpuns.

Am tânjit – dar ce anume,
Am tânjit – nici nu mai ştiu...
Şi-o durere fără nume
M-a ţinut, ades, pustiu.

Zile veştede, încruntate,
Am trăit, păşind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colţuros pietroi.

... Şi-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume –
Oare, totuşi, am trăit?!

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanfara

Unul poreclit Fanfară, nu ieşea deloc afară,
Nu te enerva, amice, taie-ţi unghiile cu brice,
Scarpină-te de un gard, brav marchize de Ronsard,
Că organele de stat toate ţi le-au transplantat,
Pupa-te-ar iapa pe bot, că ai fost mereu la vot,
Dezbrăcat de caracter ai ajuns cadrilater,
Ia şi tu un bob albastru să ne crească finastră,
Verde crud, verde crud, nu ştiam cum să te ud,
Sunt gonflabili şefii-n scaun, îl citiseră pe Mao,
Melc sub talpă, calcă-l des, că ai fost mereu ales,
Ma shlomha, îţi spune Duvăd, să n-ai parte tu de kuvăt,
Mtzu-i-an, te strigă toţi, şi bunici, unchi şi nepoţi,
Funeralii, funarcalii, boculeţi aprinşi de galii
Ce veniră din est-vest, Zen Avesta ori doar lest?
Gastrologie, ştiinţă pentru cei fără priinţă,
Mozart, Mozart, ce-mi făcuşi că mă cheamă fata-n duş,
Cama ole, nu prea scump, dum-dum-dum şi trili-trump.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi netemători

Cu ochi netemători privesc cerul,
El zâmbeşte, se sprijină pe arbori vechi,
Sunt fraţii mei, străbunii mei,
De mult nu mai fugim prin lume,
Bem doar nectar albastru,
Iar de iubit, cu vântul ne iubim,
Iubiţii se sărută pentru noi,
Copiii râd cu noi fără să ştie,
Că existăm nu-i nicio îndoială,
Auzi cum bate inima în toate
şi în iarbă şi în cărăbuşi de aur.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun artist român n-a avut succes pe plan internaţional câtă vreme a trăit în ţara sa. Ionescu, Brâncuşi, Cioran - au trăit toţi în Paris. Se spune că prezenţa mea în Paris ar da operei mele o anumită urgenţă. Dar ceva m-a împiedicat mereu să plec. În Bucureşti am legitimitate.

Mircea Cărtărescu în cotidianul “De Volkskrant”, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Cumpănaşu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că eşti erou şi că ţi-ai vărsat sângele şi ţi-ai primejduit viaţa pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porţi semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ţi spui cuvântul asupra drepturilor şi întocmirilor ţării. Totuşi, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuţii de masă, nişte vorbe aşa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinereţea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrâneţe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea nesfârşită

Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
şi nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străfiinţă, tu eşti dorinţă,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se roteşte c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumuseţe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii să roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
Între câmpie şi munte doar fluturi,
Rece e fluierul dacă îl scuturi,
Pe coridoare – pânze de doliu,
Moliile circulă fără orgoliu,
Calea porneşte către niciunde,
Ea se sfârşeşte cu verbul pătrunde.
Numele toate în singurul nume,
Desăvârşirea sfârşind sub cunune,
Binele-i sfânt, răul – la fel,
Cum deosebeşti pe Ariel de Iael?
Tu făureşti, nu făptuieşti,
Cearcă, pricepe cu mintea în cleşti,
Dărui doar umbre, iei tot, şi suflet,
Tu să fii Timpul, eu să te NU CRED.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Sf. Ioan

Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalţ privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn,
nu mai pot nici ochii să-i închid,
lumina mă orbeşte, sunt ca o frunză în vid.
Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene în sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
Zidul Plângerii mă cheamă şi mă strânge,
iar pustiul ce l-am străbătut
a- nflorit, a dat fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veşnic cum este şi valul.
Nume port, morminte – cenuşar,
n-am pus însă doliu pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de Tine
Ca iarba-n primăvară este iubirea mea,
o paşte timpul, iarna o face fulg de nea
şi mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi
trec norii ca şi anii, nu vom mai fi nici noi,
dar în adâncul firii trăieşte, lumânare
ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare,
sub raza tremurată citesc în mine, scriu,
"De ce-nţelegem rostul iubirii prea târziu?".

Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul şaten,
lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ţinutul Goshen.
Zâmbeşti ca un prunc înaintea descătuşării din vis,
zadarnic aş vrea doar cu mintea
să-mi stăpânesc ochiu-nchis
în mine, în inima care, bătând nebuneşte, cerşind,
îţi caută cu viclenie dorinţele, şarpele – jind.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul e un infractor

Poetul e un infractor,
El schimbă nume după nume,
Unii se bucură când mor
Poeţii-n margine de lume.
Poetul fură frumuseţi,
Le duce-n zări necunoscute,
Poeţii nu mai sunt poeţi
Când nu mai ştiu să se asculte.
În mintea lor e-un gând divin,
Ei nu cunosc dispreţul, ura,
Ucis cândva de-un anonim,
Aud şi-acum împuşcătura.
Unii se bucură când mor
Poeţii- veşnici infractori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un om şi nici omenirea nu se schimbă numai prin cuvântări.

aforism de Boris Marian Mehr (19 noiembrie 2001)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viaţă, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheaţă, parc-am fost altundeva.
Nu aici şi nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume şi aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenţei din inexistenţa mea.

Am trăit în altă lume şi e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopţii şi am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina şi ploi şi jale şi tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veşnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanţuri, pot să zbor şi pot să cânt
Şi sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor şi să renasc,
Şi de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ucis oameni în războaie şi am provocat oameni la duel, pentru a-i ucide. Am pierdut la cărţi, am trăit pe spinarea ţăranilor şi, mai mult decât atât, i-am pedepsit, am trăit în destrăbălare şi am dezamăgit oameni... aşa am trăit timp de 10 ani.

Lev Tolstoi în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mitingul PSD-ului, din 09.06.2018, organizat de Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) în P-ţa Victoriei din Bucureşti (pamflet)

Mitingiştii-s supăraţi,
Că nu le-au mai dat cârnaţi,
Că nu le-au mai dat nici bere
Cei ce-s astăzi la putere.
Cică vina o-are el,
"Statul ăla paralel",
Ce-i făcut de securişti;
Da, dar azi sunt PSD-işti.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (9 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Nume

Printr-un singur Nume
se primeşte
credinţa
şi viaţa

doar
un singur Nume există
pe aripa zilei
aici

nu-i
nici Pitagora
nici Nebucadenţar
sau Alexandru cel mare
Cezar
Traian
Newton
Kepler
Einstein
Napoleon
Goethe

nu-i
nici Moise
nici Ioan
nici măcar Pavel
ci
Numele
e
Isus Hristos
singura Cale
şi singura Uşă
prin care
se poate intra
la Tatăl

căci nicăieri nu s-a dat un alt Nume
prin care trebuie să fim mântuiţi
ci

rămâne doar singurul Nume
al Fiului Celui Prea Înalt
Isus Hristos

El
E Creatorul tuturor lucrurilor din Univers
e Lumina
e Viaţa
e Păstorul cel Bun
Mielul şi Jertfa
de răscumpărare a omenirii
27-03-2018 cluj

SINGURA CALE SPRE VIAŢĂ

În
vaza aceasta cu flori
numită
inimă
inima mea
îţi pun
Numele Tău o Doamne
şi
ţi-l ţes cu privirea
ochilor mei
precum pe
o floare de ardelean în toamna însorită şi rece

doar Tu
îţi menţii paşii pe
degetele zilei şi mă înveşmânţi
în mersul pe ape
şi-n zborul spre nori
cu Numele Tău Doamne

în cinste
vreau să-ţi ofer cinstea
cinstindu-ţi Numele
care e mai scump
decât orişice comoară din cer şi de pe pământ
căci numai Tu
eşti Viaţa
şi
singura Cale spre Ea
spre Viaţă
eşti Tu
Isus Hristos Domnul
şi
Fiul Celui Prea Înalt

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă de te-am iubit

Sunt rău şi crud, făr-adăpost,
În inimă am un pumnal,
e numai pentru apărare,
el- străjuind orice cărare,
credeai că te iubesc, te înşelai,
n-am milă nici de mine însumi,
pisici şi câini iubesc, de ce?
Pentru că omul se iubeşte singur.
Am încercat şi am murit de mii de ori,
Cu orice floare, când voi muri oficial,
Daţi drumul unui porumbel să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profet

Păsări şi arbori, visuri şi nopţi,
Degete smulse, strivite de roţi,
Harnic călăul spânzură, taie,
Are prieten doar o potaie.
El este Marele Inchizitor,
Nu are nume, numele mor,
Noapte, tăcere, de undeva
Spune trei vorbe o cucuvea.
Mult mai departe, în zări, un păstor
Îşi pregăteşte propriul viitor,
Fluieră-ncet, adună-n secret,
Domnul păzeşte pe noul Profet?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe pe ambele maluri

La malul Babilonului am şezut şi am plâns,
Cu Diavolul însuşi luat-am un prânz,
Tavanul coboară mai jos, tot mai jos,
Nici zbor, nici speranţă, deces vicios.
Trec oştile triste de pachidermi,
De eşti temerar, începi să te temi,
Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău,
Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu.
La umbra ciupercilor mai meditezi,
Să fii totuşi gnostic ori, simplu, să crezi,
Acesta e malul pe care ajungi,
Viaţa-i zgârcită, postumele-s lungi,
Ai timp se reiei aventura, să scrii
Pentru milioane de morţi zurbagii.
Cu ghiarele, dinţii degeaba te-agăţi,
Mai joacă cu Domnul, uneori, cărţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stingem rugul

Să stingem rugul vechilor iubiri,
Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,
Pogoară liniştea în noi,
Putem să şi murim niţel, nu voi.
Nu voi să fiu rug stins, pământ,
Iubirea nu are mormânt,
În faţa ei nici Dumnezeu
n-are cuvânt.
Mi-acopăr chipul, ruşinat,
Vorbesc prea mult şi cu păcat,
Prea sunt puţine bucurii
În viaţa noastră, de-am iubi,
Ar fi lumina mai de preţ
şi adevărul mai curat,
minciuna-i porcul din coteţ,
trăiţi cum vreţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii pământului

Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac paşii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenţi, sunt totul doar un gând...
Se ţin într-un toiag, se îndoiesc din şale.

Sunt prea albiţi de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscăţivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaşte, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.

Se ţin firavi de mână- de au pe cin' să ţină-
Vorbesc şoptit şi-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoţi- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aştepte, c-o fată au, să vină.. ".

Şi-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii şi-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".

Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraş, cu curte şi cu garaj la stradă
Şi-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Maşina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.

Se aşează încet la masă, şi scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au şi părinţii acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.

Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Şi sunt tot mai slăbiţi, şi An Nou e departe...
Sunt împăcaţi cu gândul... "la toţi au făcut parte"!?...
Vor fi şi ei, de mâine... o poză de album...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!