
Între vorbe și-ntre fapte
Între vorbe și-ntre fapte
E mereu un spațiu gol
Peste care un șeol
Stăpânește ca o noapte
Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă
Și întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veșnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă
Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre frică, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noapte
Citate similare
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre viteză
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre vecini, poezii despre urși, poezii despre stemă, poezii despre sperieturi sau poezii despre poduri

Nici trufia, nici prostia
Pentru timpul, care trece,
Pentru lipsa mea de roade
Neputința veșnic roade
Căpățânile zevzece
Nimenea nu-nfruntă timpul
Nici trufia, nici prostia
Oamenii de paie ni i-a
Arătat netrebnici ghimpul
Nu e cum ar fi să fie
După merit sau răsplată
Dacă ei prind să se bată
Pentru supa mea din farfurie
Lucru, mă supun și tac
Ca un Robinson Crusoe
Numai ce mi se dă voie,
Ca să am un loc pe bac
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre prostie, poezii despre mâncare sau poezii despre Robinson Crusoe

Viață îngustă
Viața zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu și-o mai doresc augustă
A murit în noi iubirea
Și-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietrește firea
Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare
Ne închinăm la cele joase
Și alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase
Dar ce folos să-ntindem mâna
Numai la cele pentru trai?
Palpăm ca orbii literele Braille
Și totul ni se ia cu anasâna
Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
În alcoolul nostru din cinzeacă
Purtătorii veșnic de dezastre
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre poftă, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre iubire sau poezii despre flori

Pe malul Oltului
Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...
Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfă,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Roșu -
Când dă cu ochii, pe șosea,
De câte-o țărăncuță
Cam prostuță,
Crezând că-și poate bate joc de ea
Țipă sulemenindu-și coșul
Cu fumul negrilor cărbuni,
Ca o cocoană din elită
Cu ochii plini de dinamită
Scăpată dintr-o casă de nebuni.
Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată,
Nici cu șoseaua demodată,
Nici cu moderna linie ferată...
El singur, săltăreț, coboară
Spre Dunăre -
Dunărea noastră
Cu apă multă
Și albastră...
Și coborând -
Iarnă sau vară -
Surâde fredonând la fel
Ca orice egoist rebel,
Același veșnic menuet
Discret,
Pe care nu-l dansează decât el!...
La fel și-n viață...
Uneori -
Dacă te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeași ură te privesc ai tăi,
C-așa suntem cu toții -
Oameni răi!...
Și-oricare-ar fi cel care urcă -
Dușmani
Sau prieteni -
Toți îl spurcă...
Iar când, întâmplător, coboară,
Toți îl omoară!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre trenuri, poezii despre dans, poezii despre Dunăre, poezii despre țări sau poezii despre tăcere

Sonetul mov
M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.
Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă
În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude
resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre inimă

La marginea vieții
În timp fără de sfârșit
la marginea vieții, vise nu sunt,
ci mai degrabă o acceptare-n tăcere
a trecerii în lumea ce nu mai apune.
Lumina cea vestitoare de mugure
ca și semințele îngropate nu mor,
ploile între tunete trezesc pământul din somn
și caută-n câmpii mirosul de pâine.
Iar toți cei ce caută-n memorie
răscumpărarea sufletului ce învinge
păcatul cu iertare,
își pleacă genunchi și văd mai departe
de orizontul spre care merg.
Tu să nu-mi spui că-ți pare rău
pentru ce nu ți s-a întâmplat
când căutai peste tot rodul nașterii,
tot ce-i trecut nu se mai întoarce.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre trecut

Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer care prind să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm...
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sat, poezii despre plâns, poezii despre pace sau poezii despre melancolie

Lumina care ne stăpânește
Dintre întrebările fără răspuns
niciuna nu mă ridică în picioare
și cred că totul decurge normal,
lumea se mișcă după legile proprii
și după convingerile formate în timp.
Lumina care ne stăpânește pe pământ
ne va limpezi și poate ne ajută,
să înțelegem mobilul care ne conduce
spre unitatea și dragostea universală,
ori spre diferența care ne face unici
cum percepem existența
și cum o structurăm în conștiința noastră
încât să rămânem ziditori ai viitorului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre legi, poezii despre existență, poezii despre conștiință sau poezii despre ajutor

După ce oamenii își fac unii altora nedreptăți, după ce le îndură și gustă atât din săvârșirea, cât și din suportarea lor, li se pare folositor celor ce nu pot nici să scape de a le îndura, dar nici să le facă, să convină între ei, ca nici să nu-și facă nedreptăți, nici să nu le aibă de îndurat. De aici se trage așezarea legilor și a convențiilor între oameni. Iar porunca ce cade sub puterea legii se numește legală și dreaptă.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre legi sau citate de Socrate despre legi

Echilibru-n piruetă
Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer și vechiul pământ,
Între liniște și zbuciumare,
Între zâmbet și-adâncă-ntristare.
Nu mă tem de ceea ce este
Între viață și-o simplă poveste,
Între ochii deschiși ori închiși,
Între cei amintiți ori neziși.
Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosință ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.
Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte și-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am și ce sunt, iată, vine!
Nu mă tem de firescul sfârșit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări și răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.
Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.
Nu mă tem nici de proști ori deștepți,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepți,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.
Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer și viu.
Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viață și moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit, poezii despre război sau poezii despre religie

Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia mai dă-o-n mentenanță de viață
lipește-i niscai sclipici cu scai
ca la răsucitul materiei
maioneza mamii ei de maioneză
spre dreapta
mereu spre dreapta
precum liberalii îngerești
care tot rotunjesc orice li se pare de rotunjit
oricum din centru doar raza contează
și uneori coeficientul de șlefuire
la naiba cu acele cazuri ideale
propuneri de axiome pentru regulat teorii
dintr-o parte în alta
ca la un bambilici pe puncte
între forțe contrare și veșnice
undeva la origine e un lagăr înfierbântat
încă nu se inventaseră rulmenții japonezi
cu stas-ul oblic și ștaif parafat universal
nici măcar vaselina grafitată
dumnezeu a creat pământenii
să adune meseriași pentru univers
pentru că până și universul ăsta
se mai gripează din când în când
doar timpul nu strigă niciodată
după echipele de meseriași galactici
obișnuiți oricum să cam frece la nemurire
între două șprițuri cu supernove
și o gaură veșnic neagră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre supernove, poezii despre negru, poezii despre meserii sau poezii despre liberalism
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre noroc, citate de Iurie Osoianu despre noroc, poezii despre gânduri sau citate de Iurie Osoianu despre gânduri
Veșnic luptător
Când treci peste munți
Și totu-ți pare greu,
Destinul să-l înfrunți
Mereu, tot mereu.
De-ai cădea vreodat'
Din albastrul cer,
Sa nu fii niciodat'
Al sorții prizonier.
Ridică-te și luptă,
Învinge clipa grea,
Zâmbind te înfruptă
Din tinerețea ta.
Nu-i triumf mai mare,
Nici mai înalțător...
In loc de-o abdicare,
Un veșnic luptător.
poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre munți, poezii despre depășire, poezii despre albastru sau poezii despre abdicare
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură și elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre ocean
Pacey: Știu că nu prea putem lua înapoi tot ce s-a întâmplat între noi. Și nici nu aș îndrăzni să cred că pot rezolva totul cu o conversație pentru că nu așa se procedează. Dar am tot vrut să-ți spun că-mi pare rău, Dawson. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat primăvara asta. Pentru rolul pe care l-am avut eu în tot, pentru suferința pe care ți-a provocat-o. Și îmi pare foarte rău că am distrus prietenia noastră pentru că îmi lipsește foarte mult. Și oricât de îndepărtată ar fi, aștept cu nerăbdare ziua în care vom fi din nou prieteni.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre suferință sau citate despre primăvară

Ascunsă la vedere
nu-mi spune că mă vinzi
răscolitor și straniu
prin noaptea mea când trec
planete de uraniu
zadarnic mă expui
la tirul cu săgeți
în carnea mea dorm pâlcuri
din luptătorii geți
străin, însă de-al casei
pierdut în câte-un act
și îmbrâncit de lume
cu fiece impact
sechestru pe argilă
comandament sau lest
în sâmburele de foc
e numai un protest,
o sită care cerne
și zboruri și căderi,
mereu la îndemână
comorile ce-mi ceri
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proteste, poezii despre planete sau poezii despre comori

Aedul
Nu ține seama doar de mine
Și nici de valurile de la țărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeița mea... ce să-nțeleg?!
Nu spune lucruri fără niciun rost
Și nu privi în urmă azi cu teamă;
Știi cât de frumos între noi ar fi fost
Zeița mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!
Nu stinge gândurile care vor veni
Și nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeița mea, prea nobilă și fericită Artă!
Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre țărmul nesfârșirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci și ființa mea, și viața mea, Zeița mea!
Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeița mea, o, POEZIE, făurește-mi drum
Printre petale de lumină, de dor și de iubire!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre frumusețe