Ion Untaru

Între vorbe și-ntre fapte

Între vorbe și-ntre fapte
E mereu un spațiu gol
Peste care un șeol
Stăpânește ca o noapte

Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă

Și întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veșnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă

Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Tatăl nostru

nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Ion Untaru

Până trece lumina prin el

Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel

Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt

Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Nici trufia, nici prostia

Pentru timpul, care trece,
Pentru lipsa mea de roade
Neputința veșnic roade
Căpățânile zevzece

Nimenea nu-nfruntă timpul
Nici trufia, nici prostia
Oamenii de paie ni i-a
Arătat netrebnici ghimpul

Nu e cum ar fi să fie
După merit sau răsplată
Dacă ei prind să se bată
Pentru supa mea din farfurie

Lucru, mă supun și tac
Ca un Robinson Crusoe
Numai ce mi se dă voie,
Ca să am un loc pe bac

poezie de din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Viață îngustă

Viața zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu și-o mai doresc augustă

A murit în noi iubirea
Și-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietrește firea

Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare

Ne închinăm la cele joase
Și alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase

Dar ce folos să-ntindem mâna
Numai la cele pentru trai?
Palpăm ca orbii literele Braille
Și totul ni se ia cu anasâna

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
În alcoolul nostru din cinzeacă
Purtătorii veșnic de dezastre

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...

Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfă,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Roșu -
Când dă cu ochii, pe șosea,
De câte-o țărăncuță
Cam prostuță,
Crezând că-și poate bate joc de ea
Țipă sulemenindu-și coșul
Cu fumul negrilor cărbuni,
Ca o cocoană din elită
Cu ochii plini de dinamită
Scăpată dintr-o casă de nebuni.

Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată,
Nici cu șoseaua demodată,
Nici cu moderna linie ferată...
El singur, săltăreț, coboară
Spre Dunăre -
Dunărea noastră
Cu apă multă
Și albastră...
Și coborând -
Iarnă sau vară -
Surâde fredonând la fel
Ca orice egoist rebel,
Același veșnic menuet
Discret,
Pe care nu-l dansează decât el!...

La fel și-n viață...
Uneori -
Dacă te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeași ură te privesc ai tăi,
C-așa suntem cu toții -
Oameni răi!...
Și-oricare-ar fi cel care urcă -
Dușmani
Sau prieteni -
Toți îl spurcă...
Iar când, întâmplător, coboară,
Toți îl omoară!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul mov

M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.

Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă

În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude

resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.

sonet de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

La marginea vieții

În timp fără de sfârșit
la marginea vieții, vise nu sunt,
ci mai degrabă o acceptare-n tăcere
a trecerii în lumea ce nu mai apune.

Lumina cea vestitoare de mugure
ca și semințele îngropate nu mor,
ploile între tunete trezesc pământul din somn
și caută-n câmpii mirosul de pâine.

Iar toți cei ce caută-n memorie
răscumpărarea sufletului ce învinge
păcatul cu iertare,
își pleacă genunchi și văd mai departe
de orizontul spre care merg.

Tu să nu-mi spui că-ți pare rău
pentru ce nu ți s-a întâmplat
când căutai peste tot rodul nașterii,
tot ce-i trecut nu se mai întoarce.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Se deșiră noaptea

Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer care prind să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm...

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina care ne stăpânește

Dintre întrebările fără răspuns
niciuna nu mă ridică în picioare
și cred că totul decurge normal,
lumea se mișcă după legile proprii
și după convingerile formate în timp.

Lumina care ne stăpânește pe pământ
ne va limpezi și poate ne ajută,
să înțelegem mobilul care ne conduce
spre unitatea și dragostea universală,
ori spre diferența care ne face unici
cum percepem existența
și cum o structurăm în conștiința noastră
încât să rămânem ziditori ai viitorului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Socrate

După ce oamenii își fac unii altora nedreptăți, după ce le îndură și gustă atât din săvârșirea, cât și din suportarea lor, li se pare folositor celor ce nu pot nici să scape de a le îndura, dar nici să le facă, să convină între ei, ca nici să nu-și facă nedreptăți, nici să nu le aibă de îndurat. De aici se trage așezarea legilor și a convențiilor între oameni. Iar porunca ce cade sub puterea legii se numește legală și dreaptă.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
Lorena Craia

Echilibru-n piruetă

Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer și vechiul pământ,
Între liniște și zbuciumare,
Între zâmbet și-adâncă-ntristare.

Nu mă tem de ceea ce este
Între viață și-o simplă poveste,
Între ochii deschiși ori închiși,
Între cei amintiți ori neziși.

Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosință ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.

Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte și-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am și ce sunt, iată, vine!

Nu mă tem de firescul sfârșit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări și răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.

Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.

Nu mă tem nici de proști ori deștepți,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepți,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.

Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer și viu.

Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viață și moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Se deșiră noaptea

Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Se deșiră noaptea

Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol

Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace

Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Ia mai dă-o-n mentenanță de viață

lipește-i niscai sclipici cu scai
ca la răsucitul materiei
maioneza mamii ei de maioneză
spre dreapta
mereu spre dreapta
precum liberalii îngerești
care tot rotunjesc orice li se pare de rotunjit
oricum din centru doar raza contează
și uneori coeficientul de șlefuire

la naiba cu acele cazuri ideale
propuneri de axiome pentru regulat teorii
dintr-o parte în alta
ca la un bambilici pe puncte
între forțe contrare și veșnice

undeva la origine e un lagăr înfierbântat
încă nu se inventaseră rulmenții japonezi
cu stas-ul oblic și ștaif parafat universal
nici măcar vaselina grafitată
dumnezeu a creat pământenii
să adune meseriași pentru univers
pentru că până și universul ăsta
se mai gripează din când în când

doar timpul nu strigă niciodată
după echipele de meseriași galactici
obișnuiți oricum să cam frece la nemurire
între două șprițuri cu supernove
și o gaură veșnic neagră

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniști...

și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc

și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...

poezie de (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

Veșnic luptător

Când treci peste munți
Și totu-ți pare greu,
Destinul să-l înfrunți
Mereu, tot mereu.

De-ai cădea vreodat'
Din albastrul cer,
Sa nu fii niciodat'
Al sorții prizonier.

Ridică-te și luptă,
Învinge clipa grea,
Zâmbind te înfruptă
Din tinerețea ta.

Nu-i triumf mai mare,
Nici mai înalțător...
In loc de-o abdicare,
Un veșnic luptător.

poezie de (iunie 2013)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură și elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Pacey: Știu că nu prea putem lua înapoi tot ce s-a întâmplat între noi. Și nici nu aș îndrăzni să cred că pot rezolva totul cu o conversație pentru că nu așa se procedează. Dar am tot vrut să-ți spun că-mi pare rău, Dawson. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat primăvara asta. Pentru rolul pe care l-am avut eu în tot, pentru suferința pe care ți-a provocat-o. Și îmi pare foarte rău că am distrus prietenia noastră pentru că îmi lipsește foarte mult. Și oricât de îndepărtată ar fi, aștept cu nerăbdare ziua în care vom fi din nou prieteni.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ascunsă la vedere

nu-mi spune că mă vinzi
răscolitor și straniu
prin noaptea mea când trec
planete de uraniu

zadarnic mă expui
la tirul cu săgeți
în carnea mea dorm pâlcuri
din luptătorii geți

străin, însă de-al casei
pierdut în câte-un act
și îmbrâncit de lume
cu fiece impact

sechestru pe argilă
comandament sau lest
în sâmburele de foc
e numai un protest,

o sită care cerne
și zboruri și căderi,
mereu la îndemână
comorile ce-mi ceri

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Constantin Anton

Aedul

Nu ține seama doar de mine
Și nici de valurile de la țărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeița mea... ce să-nțeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Și nu privi în urmă azi cu teamă;
Știi cât de frumos între noi ar fi fost
Zeița mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Și nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeița mea, prea nobilă și fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre țărmul nesfârșirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci și ființa mea, și viața mea, Zeița mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeița mea, o, POEZIE, făurește-mi drum
Printre petale de lumină, de dor și de iubire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook