Petele amurgul

îmi vedeam adese
zilele propice
cum cădeau popice
nucile culese

orele inapte
aminteau de-un iz
şterse pe parbriz
ultimele şoapte

toamnele şi burgul
rar dintr-o butadă
apucau să vadă
petele amurgul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul absolut

colindam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese

serile inapt
tizul anti-izul
inundau parbrizul
neştiut în fapt

toamnele din burg
vasele din radă
se opreau să vadă
pata din amurg

stanţa un popas
pasărea divină
ne umplea de vină
fiecare ceas

tandră o busolă
scotea dintre ace
zilele cu pace
plânsul de violă

zborul absolut
ruga în tăcere
singura avere
teama de rebut

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pata din amurg

îl vedeam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese

toamnele din burg
rar câte-o cireadă
se oprea să vadă
pata din amurg

stanţa un popas
pasărea străină
ne umplea de vină
fiecare ceas

tandră o busolă
scotea dintre ace
clipele vorace
ultima consolă

zborul absolut
ruga în tăcere
singura avere
teama de rebut

când sosea inapt
se uscase izul
clătinând parbrizul
fiecărui rapt

a trecut o brişcă
vadul în amont
cu un aer tont
împărţind la frişcă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butadă

Ce nu există, începe să se vadă.

monostih de David Boia (31 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape perfecte

Urma să-ţi pasc urma!
Copacii cădeau de pe mine
şi cădeau
cădeau de pe mine umbrele şi tălpile
cădeau în tufişuri
ce cădeau
în ape ce miroseau
a cădere!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un crocodil

de copil se zbătea
într-un proces de adopţie în
apele niluluimississippirivercefluviu! –
pe dreapta
ştim că ar trece maşinile cu nisip cu verdeţuri lucioase
ca la
dubai în sezoanele fructuoase
ar trece
parbriz cu parbriz cu parbriz un copil
fioros: mult
prea saurian, prea
se zbătea!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fă zilele să fie egale cu orele, ci fă orele să fie egale cu zilele.

antimetabolă aforistică de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aud umbra...

dintr-o parte într-o parte
caut un loc să mă aşez,
să-mi frâng dorurile toate,
să adorm şi să visez

să visez că nu mai plouă,
să visez doar răsărit,
să visez doar stropi de rouă
peste cimpul înflorit

să visez ca altă dată
florile în jurul meu,
să visez ochii-ţi de fată,
genele şi părul tău

dintr-o noapte într-o noapte
îmi trec zilele grăbit,
ţi-aud şoaptele plecate,
prea mult ele m-au iubit

ţi-aud umbra vinovată,
vinovat mi-e gândul meu
împreună dintr-o dată,
ne privim dar sunt doar eu

dintr-un gând care te caută
storc atâtea amintiri,
lăcrămioarele te iartă
când mi-apar pe sub priviri

dintr-o clipă într-o clipă
iernile îmi bat la geam,
toamnele ce-mi stau pe prispă
mai fac flori două pe-un ram

una este pentru tine,
una este viaţa mea,
ofilită se mai ţine
agăţată de-a ta stea

se deschide doar în noapte
când te vede strălucind,
soarbe razele vărsate
şi visează gungurind

dintr-o parte înc-o noapte,
dintr-o clipă într-un gând,
te mai caut rostindu-ţi şoapte,
eu le-aud, eu îmi răspund

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă, prieteni

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte,
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, nazdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul...
Zilele trec, zilele vin... Ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi.
Bucuraţi-vă de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucuraţi-vă o viaţă
de lumina dragostei...

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele au orele arse

Tu eşti femeie mai adevărată,
plină de încredere,
de aceea urci treaptă cu treaptă
o scară fără niciun sprijin
doar admirată.

În vreme ce ziduri se tot înalţă
nu ai teamă de ele,

priveşti din fiecare unghi, lumina,
o cauţi în toate obiectele şi fiinţele
şi o faci nemuritoare.

Zilele au orele arse
în arome galbene de crin.

Pe amândoi ne fascinează
crepusculul
ce se pierde tainic în suflet
cu iubire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petele de pe haine se şterg la spălat, petele de pe caracter dispar odată cu moartea.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut o brişcă

unul câte una
gândurile vraf
până mâine luna
plânge un seraf

stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura

a trecut o brişcă
vadul în amont
fiecare tont
vrea alt fel de frişcă

stanţa un popas
pasărea divină
ne umplea de vină
fiecare ceas

toamnele din burg
vasele din radă
se opreau să vadă
apele cum curg

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele se sting

Mor toamnele
În orele nocturnului amor
Zac frunzele
În sîngele strivitului fior.

Trec orele de plînsul
Ploilor ce dor
Rod clipele din visul
Trăirilor de dor.

Şi crengile îşi cern
Corola în adins
Şi toamnele-şi aştern
Trăiri de neatins.

Morminte plîng
Cu lacrimi de tragic şi fatal,
Zile se frîng
De vise din praful planetar.

Toamne se string
Din crengi croite ancestral,
Stele se sting
Pierzîndu-şi urma-n gol banal.

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de Vlas Alexandrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petele solare sunt greu de observat. Fii strălucitor, dacă vrei să nu ţi se vadă defectele.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii

E un copil! E o copilă!
Sunt amândoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii...

Furişi se întâlnesc adese,
Şi el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace şi oftează...

El cu o vorbă mintea-i fură
Şi-o farmecă, şiretul!
Dar se loveşte peste gură
Că i-a şoptit secretul...

Cu şoapte calde şi timide
Iubirea lor şi-o-ngână,
Iar întâlnirea lor se-nchide
C-o strângere de mână.

Se hotărăsc în ziua-a două
Să se revadă iarăşi...
Iubirea lor e vecinic nouă,
Deşi sunt vechi tovarăşi.

Şi setea patimei aprinsă,
Din ochi li se revarsă:
Ea pleacă de durere-nvinsă,
El, cu simţirea arsă!

Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii:
El un copil! Ea o copilă!
Sunt amândoi copii!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele din urmă plecară toţi spre oraş, fără body-guarzi, spre bucuria geneticianului, transportul fiind asigurat de un miniautocar modern al Institutului, maşinile personale ale familiilor celor şapte tineri rămânând în Institut; erau în siguranţă acolo... Afară, vremea era frumoasă, călduroasă; umezeala din zilele ploioase aproape se evaporase complet. Mai existau doar puţine indicii care mai aminteau vag de ploaia din zilele trecute.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roşcate
Trimite vântu-n suflul alinării.

Cocorii obosiţi se vaită-n şoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării.

Se spală luna în apa înserării
Şi stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veştede-adorm în liniştea uitării,

Amurgul arămiu din aripi bate...

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe iarba livezii alergau paşii albi ai luminii venite printre frunze într-un fel de menuet cadenţat. Uneori cădeau fructe singure, prin somn, visând poate că sunt culese. O vastă intimitate, ca un ocean care-ar deveni bun ca ochii boilor.

citat din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele i se scurgeau în aceeaşi obsesie dureroasă. Imaginea Denisei se redeştepta odată cu el. O visase toată noaptea, îl urma în faţa mesei de lucru din biroul lui unde semna poliţe şi mandate, de la orele nouă până la orele zece. Îşi îndeplinea munca automat, o simţea mereu prezentă, spunând mereu "nu", cu aerul ei liniştit.

citat celebru din romanul La Paradisul femeilor de Emile Zola (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercăm să vă facem zilele mai frumoase; poate ultimele.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rata, sau maxi-taxi

Merg iar cu spatele-nainte, stând visător, pe asfaltul gri,
Că-n fond nu merg, stau impasibil, deodată parcă stors de vlagă,
Să mă transporte-un neştiut pe-o rută a lui; fără s-o ştii,
Cu alţi, mulţi alţii, se lăsând duşi tot la fel, cu mintea bleagă...

E ameţitor, cu gust de rău, traseul cu frânări adese,
Lăsând senzaţii de impotenţă; supus pentr-un fugar destin,
Fără garant de exces de zel şi inevitabile accese
De-un pilotaj de-un raid parcurs, periplu ce îngerii îl deţin!

Conduşi în voia soartei îs chipuri în nesimţiri aievi, diverse
În dialoguri fără şir, nimic spunând, sau doar tăcute...
Mă îngândurând la rândul meu, în leagăn pe faţade şterse
De-o lene goală... doar priviri pe geamuri, de arbori întrerupte.

Se schimbă unii cu alţi-n ciclu, tresărind pentr-o revedere
Şi-apoi revin tot la amorf, topind în masa legănată
Pe-un zgomot peste decibelic, în nor grunjos; preţ de putere
Ce dă din spatele din faţă, să împingă sute, caii... Rată!

Doar puf de gând mai zboară greu spre alte lucruri paralele
De timp, ce parcă-i ieri, ce-i azi, cu gloata-n spaţiul mic de maxi,
Călcând picioare şi-apăsând coapse, fermoare, sâni, bretele,
În hardughia tăblăită a abonaţilor... de-un maxi-taxi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!