Pe vremea când se scria cu pana de gâscă, textele erau mai elaborate, mai atent concepute. În timp ce pana era introdusă în călimară, era timp pentru o scurtă reflecţie. Inventarea stiloului a adus neajunsul că, odată ce ai început să aşterni inepţii pe hârtie, exită pericolul să nu te mai opreşti decât la golirea rezervorului.

Mihail Mataringa (2 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana mea

În pana mea stă agăţată lumea
O zugrăvesc cum vreau, sunt Creatorul
Iar de-i vreunul care să nu-i placă
Să-şi ia bilet, să plece cu vaporul...

De pana mea depind unii şi alţii
Şi să depind-ar vrea şi cei ce nu-s
Nu e de ici, de colo, să ajungă
În pana mea, concret, nu presupus...

Pe pana mea s-a scurs multă cerneală
Şi-o să se scurgă şi mai mult de-acuma
Să fii atent, să nu ţi-o iei pe coajă
Dacă ai nebunia să te-ntreci cu gluma...

Vrei pana mea să te atingă bine?
Ai grijă ce-ţi doreşti, ai concurenţă!
Dacă se-ntâmplă totuşi să se-ntâmple,
Te vei îndrăgosti cu... recurenţă!

Dacă nu mă suporţi, nu-i nici o dramă!
Tu pierzi, nu eu, aşa că-i treaba ta...
Dar dacă te loveşte vreo demenţă
Să fii atent că mergi... în pana mea!

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioşenii" (23 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana unui poet

Pana lui s-a-ndrăgostit
De a lui guriţă,
Şi când vremea a sosit
Născu o... peniţă.

epigramă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense, volumul 6, "Naşteri" (26 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana... numai sânge,
Numai lacrimi, numai vise,
Însă n-o să poată plânge
Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi -adevăr,
Arma, de la cingătoare,
Este floarea mea... de măr.

Şi mi-e pana... cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric... dans de iele
Sau un lup... în dosul stânii.

Şi mi-e pana... ca pelinul
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
În răcoarea... de izvor.

Şi mi-e pana... nebunie
Când săgeată, când amor,
Tainică... filozofie...
Clipa-n care mă-nfăşor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moi pana

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

Picurând printre versuri
Lacrimi, câte două-trei,
Ca din mii de înţelesuri,
Tu să înţelegi ce vrei.

Universul pe hârtie
Îl transpun, ţi-l dăruiesc,
Într-o dulce poezie,
Să-nţelegi cât te iubesc.

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul doarme
Pana singură scrie
Aprige versuri

haiku de Mihail Mataringa (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noaptea am fost lângă tine,
Dimineaţa mă trezesc lângă tine,
Tu îmi vei pregăti micul-dejun,
Iar pana seara in minte ma vei pastra
Vei atinge lumina, pana ce eu voi straluci,
Voi asculta dorintele tale,
Pana voi readormi, pana voi patrunde,
În liniştea cuantificată a cristalelor pure,
Voi visa mult, voi patrunde intens,
În mintea şi sufletul tău...
Pentru ca te voi iubi, iar iubirea transforma,
Creaza ritualul regenerarii şi al redobândirii vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii îndură pe zgură

când am deschis ochii
era întuneric

când am gângurit prima dată
gâtlejul mi-a înţepenit

şi cântecul tău de leagăn
îmi suna a tunet

mi-aţi adus toţi sfinţii
icoanelor de aur
şi îmi erau străini

mi-aţi adus liturghii
cântate în strane
şi îmi erau metale şi plumb

în nodul pământului
plin de pustiuri şi eu
nu aveam timp
decât pentru Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magul diminetii

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ţine cu
sufletul la gură şi în
răgazul dintre clipe--
şi mă ţine strâns
ca un braţ inspăimântat de
înstrăinare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni şi nimic;
mi-ai adus un timp
ce mă lasă
fiindu-ţi,
să-mi fiu.

poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dimineaţa îmi zâmbeşte în fereastra,
Iar lumina imi cuprinde corpul,
Stau cu ochii in fereastra,
Simt cum pot sa pretuiesc,
Toate saruturile tale, pe ritmul muzicii
Mi-au adus linistea de care aveam nevoie,
Mi-au sadit in suflet, soare,
Mi-au adus farame de adevar,
Permite-mi sa te vad, sa te simt,
Sa te duc in visul unei printese,
Sa te sting, sa te sarut, pana n zori
Pana ce dimineata ne va fi doar amintire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica mea este o reflecţie foarte personală a mea, în timp ce, când interpretez un rol, asta o reflecţie a unui alt personaj.

citat din Riz Ahmed
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii când a început civilizaţia? Odată cu inventarea oglinzii.

citat din Shimon Peres
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut o manie veritabilă pentru a termina orice am început, care deseori m-a băgat în dificultăţi. Odată am început să citesc operele lui Voltaire când am aflat, spre disperarea mea, că erau aproape 100 de volume cu scris mic pe care le-a scris acel monstru în timp ce bea 72 de ceşti de cafea pe zi. Trebuia să o fac, dar când am pus deoparte ultima carte, am fost foarte bucuros şi am spus: Nu mai fac asta niciodată!

citat clasic din Nikola Tesla
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este un vis, o dorinţă lăuntrică ce nu se materializează decât atunci când o aşterni pe hârtie. Este identică cu dorinţa de a revedea persoana iubită după mult timp. Coborând în adâncul sufletului tău, doreşti parcă a o elibera din acel ungher, a o scoate la suprafaţă, a o materializa, iar apoi a o strânge cu dor în braţe.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt aproape de sufletul tau,
La bine si la rau,
cu devotament si cu drag
Sunt tot mai aproape de izvor
De magia cunoasterii in alb
Sunt cunoscuta, atent decisa
Sa cunosc magia luminii
In dansul pierdut al magiei
Sa fiu lumina ochilor tai
Sunt atenta la tot ce e in jur
Observ cuvintele, magia, minunata
Atingere a lor, pe cuvantul zbor.
. il transpun in adiere
Recunosc toate aceste momente
Stiu ca impreuna putem face minuni
Stiu ca putem atinge acele lucruri
Pana ce zorii diminetii vor rasari
Pana ce inimile noastre se vor uni
Pana ce frunzele aramii vor cadea
Pentru a se asterne intr-un covor al dragostei netarmurite
Intr-un bol al nemasuratelor dorinte
Pasiuni, lumini, care nu pot descifra
Culorile viu colorate ale surorii tale.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry îşi luă pana între dinţi şi căută sub pernă călimara şi sulul de pergament. Încet şi cu foarte mare grijă deschise călimara, îşi înmuie pana în cerneală şi începu să scrie, întrerupându-se din când în când pentru a asculta, fiindcă dacă vreun membru al familiei Dursley auzea în drum spre baie scrijelitul penei, probabil că l-a fi închis în nişa de sub scări pentru tot restul vieţii.

J.K. Rowling în Harry Potter – Prizonier la Azkaban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu nu doar s-a folosit în modul cel mai judicios de limba română pentru a crea capodopere, ci a creat limbă nouă. Întocmai cum sculptorul modelează piatra pentru a scoate din ea forme şi suflet, tot aşa Eminescu şi-a muiat pana în creuzetul plin cu dulci cuvinte româneşti pentru a modela şi a îmbogăţi mai apoi limba neaoşă românească.

Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de poet

Pe vremea când eram în toc
Peniţă, şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,

Şi-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...

Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Peniţa nu mai e sprinţară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... preţul nu coboară!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Izvor, izvoare, a izvorî, izvorâre, izvorând)

Mi-am întors pana
Nu, nu, pana
Şi am sfredelit
Un pic de suflet
Da ce
Numai cu apă
Trăieşte omul
Nu – a răspuns
Şi cu apă

poezie de Mihaela Cătană (2 martie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e o călimară

dar sunt zile când nu-mi ajunge sângele
şi înmoi pana în lacrimile tale
adânc
până dincolo de trup
apoi desenez cuvintele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna a profitat de inventarea cataligelor şi şi-a lungit picioarele.

aforism de Mihail Mataringa (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!