
Căzut din cer
Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.
Ochii adorm obosiți
și mâinile
caută (cu disperare) întregul.
Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputință să înțeleg ce vor...,
și fug.
N-am nici sânge atât de albastru,
să-și aducă aminte că sunt
vița unui neam
căzut din cer cu îngeri.
Am numai lacrima unui cuvânt
la care mă uit
cum picură-n poeme.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre urechi
- poezii despre sânge
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
Citate similare

Nici urme nu sunt
Alerg pe zăpada înghețată ca pe hârtie
unde să mă opresc, nu apare niciun drum,
nici urme nu sunt,
imensitatea albă prinde depărtarea în dungi subțiri.
Copacii și ei sunt sculptați în tablou,
în ochii mei joacă toate liniile
doar mâinile înghețate și ele
caută pri buzunare
monade de căldură.
Caută-mă,
apropie drumurile de mine
și lasă-mă să vin în oraș la tine
unde îți voi pipăi trupul cald și alb
ca pe un bibelou de porțelan.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gheață, poezii despre zăpadă, poezii despre sculptură, poezii despre oraș, poezii despre jocuri, poezii despre hârtie sau poezii despre copaci

Simt inima ta în mâinile mele
Cred că sunt mâncat de viu
dar nu mă pot înghiți nici bucățele
mă otrăvesc câte puțin degeaba
concentrez în cuvinte sumare întregul
mă detașez de adevărul încorporat
și mă mint,
caut furios
ceva care mă liniștește
simt inima ta în mâinile mele
cum zvâcnește ca ochiul meu stâng
și sunt atent,
să nu calc peste sufletul tău
care urcă în mine și rămâne acolo
ca un fel de pagină colorată
unde să-i mărturisesc iubirea
scrisă-n jurământ.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre furie
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Unde freamătul e dulce
Degetele ei subțiri și lungi
îmi apasă pe dorurile inimii
lăsate să aștepte vindecarea.
Cântecul se naște atât de repede
dintr-un adânc descoperit târziu
între izvoarele dintre colinele pieptului
unde freamătul e dulce
ca-n frunzele teilor înfloriți
lăsați să se scuture de arome
peste iubiri în treacăt.
Serile aproape încurcate-n tăcere
stau la pândă pe poteci neumblate
și caută cu ochii înnoptați
semnele stelelor sudului
pe care oamenii nu le văd,
privesc doar cu mirare și oftează.
Dacă viața n-ar fi atât de frumoasă,
atât de grăbită,
și noi atât de nepăsători
am prețui la timp miracolul ei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre tei, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre naștere

Delfinul din mine
Îmi număram silabele și una s-a topit
în miezul cuvântului.
Încerca să-și epuizeze cântecul pe note
și noaptea o înfășura în albastru.
Dimineața mi-a acoperit ochii,
brațele au înflorit în pomi,
gândurile au căpătat aripi de păsări
care-mi ciuguleau din inimă.
Drumul s-a lungit sub tălpi,
picioarele n-aveau pași,
aveau aripile unui delfin
și întinderea era de apă.
Niște voci îmi mângâiau mirate
evoluția preexistentă în mister.
.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre delfini, poezii despre aripi, poezii despre voce, poezii despre picioare sau poezii despre muzică
Numai cântecul există
Cu ochii
larg deschiși
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respirația,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...
poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls sau poezii despre existență

Ca o umbră a punctului
tainele sunt atât de firești
nu știi nimic despre ele
întotdeauna ești privit cu multă înțelegere
fara reacții potrivite la întâmplare
răspunsul e unul neinspirat
în fața unui obiect de care n-ai auzit
schimbul e ca între cer și pământ
te pierzi în cuvinte
ca într-o apă limpede și
încărcat de singurătate
adormi pe genunchi
ca pe o pernă de lut rotunjită
umerii tăi întăriți
desfac carnea trec prin tine
și ai impresia ca nu știi de ce
plângi pietrele
și-ți aluneci picioarele pe iarbă
cu privirea unui orb de unde vine sunetul
cum ai putea sa apari în ochii înțeleptului
decât ca o umbră a punctului
care s-a risipit în timp
și poate ajunge la lumină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sunet, poezii despre singurătate, poezii despre plâns sau poezii despre lumină

Așa cum sunt
Când n-am știut ce să mă fac
m-am făcut om bun la toate,
singur mi-am dus crucea pe umerii goi
și singur m-am zidit în cuvânt
așa cum sunt
potrivit la toate cheile.
Cei care nu m-au iubit
n-au știut ce fac
și nici n-au înțeles cursul vremii lor,
s-au pierdut în absurdul situației
lipsiți de intuiție și mai ales de idei.
Între mine și ei este hăul peste care nu trece niciun pod,
doar întunericul se grăbește să coboare mai devreme
și ceața se ridică cu greu.
Ochiul nu mă înșală dar gura vorbește multe
și mâinile ascultă de suflet
și-mi pun gândurile în ordine
pe portativul inimii tale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre prăpăstii sau poezii despre intuiție

Singurătate și teamă
Într- o lume plină de neguri și umbre
moartea se joacă de-a viața
și când totul se rupe din punctul nevralgic
cade în deșertăciune.
Soarta cred că și-a pierdut
sămânța în care se crede,
să mai răsară.
Singurătatea în care se ascunde teama
are trupul copt și pielea de lămâie,
fără multă așteptare
primăvara din mine nu mai înmugurește.
și eu
sunt izolat în lacrima unui sfânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre primăvară, poezii despre muguri sau poezii despre moarte

Pradă tăcerilor
Încerc să văd pe interior subiectul,
nu-l las să-și facă parte de vorbire,
îl încui cu întrebări supărătoare,
să dospească de așteptare,
îl uit privit de alții
cu ochii cât ferestrele unui conac
în ruină.
Mă tot izbesc de conveniențe
și nu pot vâsli prin cuvinte
să le aflu malurile.
Sunt pradă tăcerilor,
păzit de păsările nopții din vise
caut mereu limanul de care mă tem
și înot prin nemărginire.
Te strig prin luminișul dintre ape
și nu te găsesc,
ai plecat undeva departe
unde orizontul se-ntunecă.
Poate mările calme ale sudului
te vor liniști
și-ți vor destăinui
drumul salvator de întoarcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre visare sau poezii despre salvare

Iubirea mea-i într-o rază
Iubirea mea-i într-o rază pe buzele tale
și tu n-o vezi,
îi simți doar căldura ademenitoare
cum îți urcă prin sânge.
Palmele noastre cuprind lumina
ca pe o sferă de bucurie în ochii
ce privesc în suflet întruparea întregului
din care curge unduind viața.
Când mă vrei, desprinde-ți sentimentele
ce așteaptă-n odăile inimii dezlegarea
limbii de foc din cuvintele nespuse
aflate dincolo de zăbrele.
Tu știi, fără mine lacrimile cristalizează
pe obrajii tăi de piersică coaptă,
eu te simt cum respiri în fiecare femeie
și te aduc pătimaș în trup.
Sarea îngheață sub tălpile tale
pe urechea pământului,
în aerul tău mă îmbrac în dragoste
și dragostea se îmbracă cu mine.
Prin mâneci îmi zboară liber păsările
în pieptul meu sunt cuiburile lor
la care întotdeauna se întorc repede
să-și crească nestingherite puii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre trup și suflet

Bunicul copil
îmi cumpăr o poveste de adormit copiii
și le-o citesc în fiecare seară
dar ei nu adorm
așteaptă să adorm eu și se distrează.
îi rog să fie atenți și spun că sunt
adun lângă mine toate jucăriile
prea multă preocupare pentru ceva fără efect
așa că mai bine îi obosesc
și adorm singuri.
important e să nu-i las deloc în voia lor
îi zoresc să depună mereu efort
împart sarcini și-i asmut asupra lor
să și le dorească.
mă retrag apoi și verific situația
fiecare vrea să iese-n față victorios
dar sunt prea obosiți de atâta preocupare
și adorm liniștiți.
demult am fost și eu copil
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre victorie, poezii despre lectură sau poezii despre jucării

Trecerea anilor
Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.
Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.
Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
mă prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre sfârșit

M-ai căutat cum își caută păsările hrana
într-un ochi de lumină
puteai să strângi pleoapele cu putere
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie cu brațe lungi
o femeie care-ți atinge fruntea
și spune că arzi
m-ai căutat cum își caută păsările cuibul
în ziua de ieri când cuvintele dulci
au țâșnit din carnea ta ca scânteile din foc
și am ars amândoi pe același rug
puteai să-nchizi ochii
și să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluizie
sau o femeie cu brațele-n flăcări
m-ai căutat și mă vei căuta mereu
pentru că din carnea ta vor curge cuvintele
ca dintr-un râu ieșit din matcă
și toate câmpiile din priviririle noastre
vor sta sub apele limpezi
ale iubirii
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie care îți trăiește povestea
în fiecare zi
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre foc, poezii despre femei sau poezii despre apă

Caut lumina
O gură de lup mușcă din noaptea sticloasă
cu pașii grei trezesc pietrele drumului
și mă agăț cu brațele de zborul păsărilor
care încă-mi mai cântă prin gânduri.
Peretele orizontului se apropie mereu
și-l proptesc cu ochii să nu cadă.
În gara din amintiri băncile sunt goale,
n-a mai trecut nici un tren de noapte.
Mi se pare că văd doar ferestre aliniate
cu perdelele lăsate cum intră prin oase
ca prin tunelele din munți.
Îmi înfloresc narcisele bunicii în palme
nu înțeleg ce se întâmplă cu mine primăvara,
florile de liliac îmi șoptesc cu miros de femei
pe care nici nu știu dacă le-am uitat
ori se aștern prin mine în poieni
ca la umbra unui stejar fără moarte.
Caut lumina de care mă adăposteam
sub corolele de șoapte ale unui clopot
în seara când lăcrimează icoanele
o picătură de mir pe florile de crin
noaptea îmbracă sutane de călugăriță
și ascultă cântecul îngerilor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 mai 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre trenuri sau poezii despre stejari

Azi nu-ți mai scriu poeme ca unui bărbat de rând
unul care se bucură de cuvinte puține
nu
azi îți ating carnea și te zidesc între gânduri
te aduc în fața lumii
te pregătesc de iubit
că poemele cresc din sânge
și tu nu poți să trăiești mereu așa
ca un bărbat de rând
nu
nu pot să îți arunc în grabă câteva imagini
și apoi să mă întorc la viața mea de toate zilele
pe tine vreau să te zidesc între gânduri
să te obișnuiesc cu trecerile
iar ceilalți să te citească
nu
de azi nu-ți mai scriu poeme
ca unui bărbat oarecare
ce își privește mâinile pline de carne
nu
pe mâinile tale voi așeza lumina
puțin câte puțin
și vei învăța trecerile
iar ceilalți se vor bucura să te descopere
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre zile

Peste trecut se va lăsa o cortină imensă
nici urmă de strigăt pe mâinile mele
pentru că
nu-i așa
soldații nu se ascund să plângă pe la colțuri
ei scrijelesc cu unghiile rugina
și caută pământul fertil
unde poveștile au gust metalic
iar rânjetul nopții îi ademenește
eu nu mai simt
ca pe vremuri
căderea
nici tălpile nu se împotmolesc zile în șir
în carnea ce se voia cuvânt
acum sunt piatra peste care a trecut râul negrului vis
și mă ridic după primul ceas al căinței
ca o flacără albastră
în desișul vremii
eu nu mai sunt unghie învinețită de dor
sau rădăcină putredă în pădurea de gânduri
acum sunt oglinda vie
în care se pot privi soldații
ce mi-au cunoscut plânsul
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre negru

Tu rămâi mereu o primăvară!
Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
și să-și facă de cap gerul.
Tu mă aștepți șoptitoare să-ți răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
și ovală ca semnul născut între genunchi
asculți nespusul inimii care vibrează,
înghite nemișcarea și bate oarbă la poarta
pe care s-a încrustat sărutul.
Lumina îmi scapără ghețuri de tăcere,
priveghez oglinzi îmblânzite de trupul tău,
mâinile lacome își caută darul fraged,
degetele închid mijlocul subțire
în cercul de foc unde dorințele cuib își fac.
Umăr la umăr destrămăm timpul
și prin el facem drum
în orice anotimp.
Tu rămâi mereu o primăvară!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre sărut sau poezii despre ninsoare

Sub amprenta credinței
Ea înțelege lumea cu sufletul aburind
în aerul înălțător al crezului în oameni,
biciuiește în cuvinte nepăsarea
și mai adânc,
caută dreptatea acolo unde nu este
și rupe din inima sa dragostea pentru adevăr
înainte de a bate la porți închise.
Zilele sale poartă amprenta credinței
și simte pe cei ce se ascund în farisei,
dar nimeni nu o recunoaște
și nici nu-i caută cuvântul înțelept
ce luminează întunericul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgeata și cântecul
Mi-am strunit arcul și-am lansat o săgeată-n lume,
A căzut pe pământ, fără să știu unde-anume;
S-a pierdut în depărtare-atât de iute-încât vederea
Nu i-a putut urma nici zborul, nici căderea.
Am dat viață unui cântec în această lume,
A căzut pe pământ, fără să știu unde-anume;
S-a-îndepărtat atât de iute că n-am găsit puterea
Să-i urmez nici zborul, nici căderea.
Târziu apoi, într-un stejar puternic ca o stâncă,
Am regăsit acea săgeată, vibra încă;
Iar cântecul pe care îl credeam pribeag,
L-am regăsit în inima unui prieten drag.
poezie de Henry Wadsworth Longfellow,1807-1882, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre prietenie

Partea ascunsă a cunoașterii nu rămâne așa...
Fiecare poartă sămânța ce răsare din cuvânt
și iese-n afară sarea pământului.
Nu se întoarce din drum, merge până la capăt,
deschide ferestrele nopții să zâmbească stelele,
își umple inima cu strugurii sufletului.
Nu se știe învinsă, caută piedici pentru depășit,
învată să zidească cuvintele în poeme înalte.
La sânul ei dorm crinii înfloriți
cu clopotele lovite de tăceri.
Chiar dacă fac popasuri pe drumul înserării
copacii mă însoțesc urmărind norii,
păsările sunt rare și tot mai mute,
toată suflarea așteptă crepusculul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet sau poezii despre struguri