Edwarda era dreaptă, călare pe truditor, cu capul lăsat pe spate, cu părul atârnând. Sprijinindu-i ceafa, i-am văzut ochii albi, dați peste cap. S-a încordat pe mâna care-o susținea, iar tensiunea i-a întețit horcăitul. Ochii i s-au limpezit, o clipă a părut că se liniștește. M-a privit: în clipa aceea, am știut că privirea ei revine din neființă, am văzut, în adâncul ei, o fixitate amețitoare. Valul ce-o inunda în adânc a țâșnit sub formă de lacrimi: lacrimile au șiroit pe obraz. Iubirea murise în ochii ce emanau o răceală aurorală, o transparență în care ghiceam moartea. Și totul se amesteca în acea privire spectrală: trupurile goale, degetele ce căscau sexul, angoasa mea și amintirea spumei de pe buze, totul contribuia la acea lunecare oarbă în moarte... Spaima din mine refuza plăcerea pe care ar fi trebuit s-o doresc: voluptatea dureroasă a Edwardei mi-a dat sentimentul unui miracol istovitor. Nefericirea și febra mea îmi păreau derizorii, dar ele erau tot ce aveam, singurele porniri generoase din mine, demne de extazul celei pe care, în adâncul unei tăceri înghețate, o numeam "sufletul meu".
Georges Bataille în Madame Edwarda
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre încordare
- citate despre tăcere
- citate despre trup și suflet
- citate despre suflet
- citate despre spaimă
- citate despre sex
- citate despre senzualitate
- citate despre păr
- citate despre plăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi

Pe vremuri jurasem să nu-i mai spun niciodată mătușă, dar acum socoteam că nu-i nici un păcat să uit și să calc acel jurământ. I-am prins mâna ce sta întinsă peste cearșaf și dacă în clipa aceea ea ar fi strâns-o cu bunătate pe a mea, aș fi simțit o adevărată plăcere. Dar firile reci nu sunt așa de ușor de îmblânzit și nici antipatiile profunde nu se sting atât de iute. Doamna Reed își retrase mâna și întorcându-și fața de la mine, spuse ceva despre noaptea care era caldă. Îmi aruncă iar o privire la fel de înghețată și în clipa aceea am înțeles că părerea ei despre mine, sentimentele ei față de mine nu se schimbaseră și nici nu se puteau schimba vreodată. Am văzut în ochii ei de piatră, prin care nu putea răzbate lumina dragostei și din care nu puteau izvorî lacrimi, că era hotărâtă să mă socotească până în ultima clipă drept tot ce poate fi mai rău, fiindcă de m-ar fi socotit bună, ar fi simțit nu o bucurie mărinimoasă, ci o durere aprigă, o durere de rană adâncă.
citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre lumină, citate despre schimbare, citate despre promisiuni, citate despre ochi, citate despre noapte, citate despre mâini, citate despre iubire sau citate despre gheață

În zori
o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi și goi
mă așez în culcușul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca ușor-ușor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu pășeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfășurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolțise sămânța în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul și-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sâni, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre zile, poezii despre stânci, poezii despre păr sau poezii despre ploaie

Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mișcare, poezii despre mamă, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere, poezii despre corp sau poezii despre cenușă
Absență
Un cer albastru, o somnoroasă mare,
Linia gri și rece-a țărmului mut,
O sclipire-a unei vele-n zare
Și nimic mai mult.
Asta au văzut ochii, inima mea a văzut mai mult:
O femeie-ale cărei buze repetau fără zăbavă
Această propoziție,
"Domnul aibă-n paza lui acea navă!"
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Rugăciunea ei, nu a mea,
Traversează toate mările și nu-s puține,
Până dincolo de frontierele ceții,
Unde cineva și-a întors fața de la mine.
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Nava ei, nu a mea
A mea niciodată n-a mai revenit la mine.
poezie de Thomas Fleming Day, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre inimă, poezii despre graniță sau poezii despre albastru

Când va veni, moartea va avea ochii tăi
Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi
această moarte care ne însoțește
de dimineața până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remușcări
sau unei obișnuințe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un țipăt mut, o tăcere.
Așa cum îi vezi tu în fiecare dimineață
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranță,
speranța că-n acea zi noi vom ști
că tu ești viață și că tu ești nimic.
Pentru că fiecare viață are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obișnuință de care tocmai ai scăpat,
ca și cum ai vedea-n oglindă
cum o față moartă reapare,
ca și cum ai asculta, atent, niște buze închise.
Vom coborî tăcuți în abis.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre dimineață, citate de Cesare Pavese despre viață, poezii despre prăpăstii, poezii despre insomnie sau poezii despre cuvinte
În armonia iubirii
Noaptea a trecut ș-acum soarele ne calcă-n prag,
aș vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru și eu mângâi un pluș,
mă ridic cu gândul la tine și de-abia aștept să vii ca un spiriduș,
să mă cuprinzi în brațe, iar eu să te cuprind cu dor,
și-ncet în armonia iubirii suntem purtați de-amor.
Ușor mă-ntinzi, să-mi poți vedea ochii și a mea privire,
îmi mângâi părul și ochii mi-i săruți cu iubire,
iar gândurile și emoțiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii și te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg ușor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruți cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot și eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi și doar plușul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în brațe și speranța iubirii noastre a revenit.
poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre degete sau poezii despre declarații de dragoste

El nu mă știe...
Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reușit cumva să înțeleg DE CE...
Atunci cânt țipete și urlete de vin,
Mă declanșau în bucurii... De ce?
Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs și viața grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.
Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...
Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ți le-am dedicat doar ție,
Am înțeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.
El nu mă știe că eu am știut!
El nu cunoaște iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat și am avut,
Acea iubire ce doream... divină!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre muzică, poezii despre existență, poezii despre dorințe sau poezii despre bucurie
Era ceva răutăcios, ceva care rănea
și mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte și o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea și mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. și minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea și a stins lumina, am închis ochii
și lacrimile s-au revoltat, și-au țâșnit
luând cu ele vălul negru
și-atunci am văzut.
cărțile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap și se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
și asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura și frustarile sale
nimeni și nimic nu-mi poate lua imaginea cărților
decât odată cu viața.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre negru sau poezii despre imagine

Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plâns, poezii despre plimbare, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
M-am născut dintr-un tată sifilitic. Din cauza bolii a orbit (când m-a conceput era deja orb), iar când aveam 2-3 ani a paralizat. Dar paralizia și cecitatea aveau printre alte urmări pe aceea că nu putea, ca toată lumea, să urineze la toaletă... Urina în fața mea, sub o pătură cu care, orb fiind, nu se acoperea prea bine. Ochii îi deveneau aproape albi; aveau atunci o expresie rătăcită, fără alt obiect decât o lume pe care doar el o vedea. Or, pentru mine, imaginea acelor ochi albi se leagă de imaginea ouălor; iar dacă, în cursul povestirii, vorbesc de ochi sau de ouă, de obicei apare și urina.
Georges Bataille în Istoria ochiului (1928)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre tată, citate despre naștere, citate despre medicină, citate despre imagine, citate despre boală sau citate despre alb
Amintirea Ta
Îmi amintesc și-acum privirea
Ce mi-a adus demult iubirea
Sădind în mine nemurirea
Dăruindu-mi fericirea
Apusul zilnic ne privea
Vântul serii ne-asculta
Și vocea-n mine tremura
Când numele-ți rostea...
Iar astă seară dacă pleci
No-i vărsa lacrimi, poți sa treci
Peste tristele poteci
Cu privirea, să nu mă petreci
Ochii tăi ar fi prea reci
Și nu voi plânge, chiar de n-oi uita
Trisțetea, azi, cu tine va pleca
Într-un jurnal voi pune amintirea ta
Și voi zâmbi de-mi va fi dor
Să văd privirea ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre zâmbet, poezii despre fericire sau poezii despre depășire

Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topește
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... ce-o aștept demult.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre visare sau poezii despre stele

Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Tu, eu... albastru
N-aș fi crezut, de mi-ai fi spus să fie
atâta potrivire, dar am simțit apoi
același gând, aceeași frază vibrând
prin jur, lumina mă inundă,
eu ochii mi-i acopăr să pot să văd
abisurile adânci și' ntunecate
din propria-mi ființă, în preajma unei sălcii
îmi plâng acut durerea, cu ține
în mine...
stârnesti furtuni ce vin
să curețe cu forță,
și cu lacrimi
și apoi șuvoaie tulburi se năpustesc în hău...
și cad...
și tu mă prinzi, chiar înainte
să mă izbesc de caldarâm
iar eu în vis cu forță,
cu mâinile de gât te strâng
că nu ai cum în doar o oră
să mă' nveți mersul, tangoul și iubirea
pe-o muzică de un albastru tu...
albastru eu... o mare de senzații
în care mă înec la acea oră,
și chiar și mai apoi,
mereu gândul meu pleacă...
dar, un copil nătâng mă trage cu un țipăt
rapid, la suprafață
ca să mai uit... tăcerea
mă apasă, singură zbor și ușor
ating plăcerea unui dor
ce țese' n suflet celulă cu celulă...
iubirea aceea născută ca să moară
cadavrele ce s-au trezit parcă la viață
și-au învățat apoi să umble
prin mlaștini și noroaie
în încăperea din joi de dimineață...
de unde am plecat prea des nervoasă și plângând
dar știu că ți-am lăsat schițat
un TU, zâmbind în fiecare joi,
tot dimineață
văzut de toți acei ce vin și mai apoi...
se întorc ca mine rând pe rând...
în a lor viață.
poezie de Ada Nica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre viteză sau poezii despre tango
Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)
Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.
Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.
Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?
Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.
poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi
Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă pașii tăi sunt reci,
Știu că pe altul îl iubești,
Știu că pe altul îl săruți,
Și de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculți.
Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Și ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!
poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre moarte sau poezii despre hârtie
nimicul lumii
ne-am privit, iubite
prin zăbrelele gândului
tu ai văzut în noroi
un șarpe lung de foc
eu am văzut stelele toate
scăpărând în enigmaticul joc
am rămas singuri, doar noi
și sufletul nostru miraculos
și fluviul verde maiestos
mestecenii reflectă în apus
doar irizări de suflet și ceață
și ne iubim și scriem poeme
cu sânge pe suflet și buze
ne atingem trupurile flori de gheață
împarfumatul prier ne tot răsfață
și trandafirul a înflorit timid
în carnea roză de meduze.
ne dăruim lumina zălog pe buze
și valul nu ne mai spulberă
nici inimi, nici ochii în larg
și peste toate domnește, iubite
nimicul lumii pribeag.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trandafiri, citate despre șerpi, citate despre verde, citate despre sânge sau citate despre stele

* * * (Dedicată muzei inspiratoare Dudu Kalinderu)
Ochii tăi vioi de drac capul sec și prost mi-l fac;
când nu-i văd, le-aș spune multe, când îi văd mă uit și tac.
I-am văzut privind spre mine, m-am făcut roș ca un rac
când am privit spre altul, am fost trist și-am fost posac.
Sunt bogat, știu carte multă, dar, cu banii, ce-o să fac?
Fără ochii tăi, măi Dudu, sunt și prost, sunt și sărac!
madrigal de Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tristețe, epigrame despre sărăcie, epigrame despre prostie, epigrame despre ochi, epigrame despre draci, epigrame despre cărți, epigrame despre bogăție sau epigrame despre bani