Absenţă

Un cer albastru, o somnoroasă mare,
Linia gri şi rece-a ţărmului mut,
O sclipire-a unei vele-n zare –
Şi nimic mai mult.

Asta au văzut ochii, inima mea a văzut mai mult:
O femeie-ale cărei buze repetau fără zăbavă
Această propoziţie,
"Domnul aibă-n paza lui acea navă!"

Domnul aibă-n paza lui acea navă! Rugăciunea ei, nu a mea,
Traversează toate mările – şi nu-s puţine,
Până dincolo de frontierele ceţii,
Unde cineva şi-a întors faţa de la mine.
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Nava ei, nu a mea –
A mea niciodată n-a mai revenit la mine.

poezie de Thomas Fleming Day, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Will Turner: O să furăm o navă? Acea navă?
Jack Sparrow: Rechiziţionăm. O să rechiziţionăm acea navă. Termen maritim.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santa-Fe, navă din marina militară a Republicii Argentina, cu o capacitate de 200 de tone, cu o maşină de 200 de cai putere, comandată de un căpitan şi un secund, având 50 de oameni în echipaj, cu maistru cu tot, slujea la paza coastelor de la gurile lui Rio de la Plata şi până la strâmtoarea Lemaire din Oceanul Atlantic.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un murmur pe buze poate scufunda o navă

Ssst! Nu mai vorbi, cineva poate să te-asculte.
Ssst! Nu-i bine niciodată să ştii prea multe. Jack!
Nu te da mare, nu spune-o vorbă,-o snoavă,
Un murmur pe buze poate scufunda o navă.
Ssst! Nu-încerca să vezi prea multe.
Ssst! Nu-îndrăzni să dansezi pe punte. Jack!
Nu te da mare, nu spune-o vorbă,-o snoavă,
Un murmur pe buze poate scufunda o navă.
Pe mare sunt ascultători,
Noaptea are ochi pătrunzători,
Hai, fii înţelept şi-o să-înşelăm pe-acei răuvoitori.
Ssst! Nu mai vorbi, cineva poate să te-asculte.
Ssst! Nu-i bine niciodată să ştii prea multe. Jack!
Nu te da mare, nu spune-o vorbă,-o snoavă,
Un murmur pe buze poate scufunda o navă.

cântec interpretat de Duke Ellington, muzica de Luther Henderson Jr. & Mercer Ellington (1942), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La naiba! Nu vreau să fiu considerat ceea ce sunt doar datorită intervenţiilor domnului director!
Lia: Nimeni nu te consideră astfel.
Lucian: Nimeni?! Probabil, doar eu... Dar tu nu înţelegi... Chiar şi cu "Pacifis", tot dânsul s-a implicat şi atunci, pentru obţinerea fondurilor necesare realizării ei, altfel, eu, Alex şi Nis, de unde am fi avut atâţia bani, câţi ne-ar fi fost necesari?! Niciodată n-am fi reuşit să strângem suma respectivă, fără dom' director, fără ajutorul dânsului.
Lia: Aşa... Bine! Deci, s-a implicat mult, pentru obţinerea fondurilor necesare construcţiei navei "Pacifis", pentru finanţarea proiectului tău. Şi?! Crezi că ar fi procedat greşit?!
Lucian: Probabil că nu.
Lia: Luci, chiar nu era nimic greşit în toate astea, aşa că, repet, calmează-te! În plus, te-ai abătut de la subiect. Parcă nu depre domnul director era vorba, ci despre domnul Kuny. Parcă despre dânsul doreai să-mi spui ceva foarte important.
Lucian: Aşa e. Scuză-mă... Dar cred că am să intru puţin în navă. Am nevoie de un pahar cu apă... Mai vorbim după aceea.
Lia: Vin cu tine, în navă. La nevoie, ne putem continua şi acolo discuţia.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O navă pe mare

o navă pe mare în pâcla spectrală
când lumea întreagă e gri

îşi ară drumul spre propriul destin
dincolo de umbrele plumburii

se-aude doar ecoul făcut de paşii
singurului om de pe covertă

care scrutează întunericul orb
căutând un ţărm o lumină incertă

nava pare-a fi ferm guvernată
iar cale de-întoarcere nu mai există

ceaţa e rece pe obrajii lui
şi griul întunecat persistă.

poezie de Barry Middleton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: De fapt, ştiam ce faci în acest moment şi că mai ai puţin de vopsit aici, de aceea mi-am permis să te deranjez.
Lucian: Aha, pricep... Deci, m-ai urmărit, chiar dacă nu în direct; ai continuat însă să mă urmăreşti.
Sonya: Aşa e, recunosc. Nu te văzusem de mult timp şi doream să ştiu ce faci, lucru pe care-l puteam afla cu uşurinţă.
Lucian: Pricep. Nu te condamn deloc. Dacă ai posibilitatea să afli orice, de ce nu? Poate că şi eu aş fi procedat la fel, în locul tău. Dar dacă tot ai venit până aici, hai să intrăm în navă, n-are rost să stăm afară. Termin mai târziu de vopsit nava, am destul timp.
Sonya: De ce nu-i laşi pe roboţi să se ocupe de treaba asta?
Lucian: Să las roboţii?! Nu; prefer să termin eu, de moment ce eu m-am apucat de revopsit, eu voi vopsi toată nava cu albastru, deci, eu o voi termina.
Sonya: Bine, n-ai decât; fie cum vrei...
Lucian: Deocamdată... Hai să intrăm în navă.
Sonya: Mai bine nu. Sincer, aş prefera să mergem prin oraşul artificial, să discutăm, să ne plimbăm, ca să scap de costumul ăsta incomod; mă simt mult mai bine fără el, dar aici sau în nava ta, nu pot renunţa la el.
Lucian: Vom merge şi prin oraş, însă înainte de asta, tot va trebui să intrăm în navă, măcar pentru puţin timp, atâta cât să mă curăţ şi să mă schimb în uniformă. Doar ce ai spus că aşa, albastru cum sunt acum, i-aş putea speria pe toţi locuitorii planetei. N-aş vrea să se întâmple una ca asta.
Sonya: Ai dreptate. Bine, în cazul ăsta, să intrăm în nava ta.
Lucian: După tine, domnişoară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirea zilei: O navă cu oi a scufundat o navă de luptă rusească

Comandantul amuţise,
Produse ştirea tărăboi;
Prea violent, fatal lovise
Cu turma... nava de război!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu din O epigramistă printre... floretişti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo (2)

Trebuie să-mi ţin ochii larg deschişi,
Până când Domnul mi-i va închide,
Trebuie să fiu neîndurător cu mine,
Până când Domnul se va îndura de mine,
Trebuie să cred în Har,
Până când Harul se va pogorî şi asupra mea,
Trebuie să iert şi să iubesc,
Până când voi fi iubit de semeni şi de Domnul,
Ruga mea este tăcută ca melcul,
Ea înaintează prin nopţi de poezie, limpezi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie negru

Căpitane, tu eşti a noastră rază
Şi de tine ne e foarte dor...
Domnul să te aibă-n pază,
În sufletele câinilor rămâi nemuritor.

Te purtăm în gând, nu uităm niciodată
Locul în care ţi-ai dat ultima suflare
5 octombrie 2000, în această dată
Ai devenit Îngerul din "Ştefan cel Mare".

Un câine roşu şi dincolo de moarte
Purtai mândru numărul 11 pe tricou.
Plecat prea timpuriu în Eternitate
Să fii în Cer acum al nostru-erou!

Echipa preferată de Sus îţi veghezi,
La fiecare meci numele tău răsună.
Calea spre victorie ne-o luminezi,
Îţi simţim prezenţa şi-n tribună.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

România altădată
Era navă pilotată
O fi şi acum, mă socot,
Dar... navă fără pilot.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Sigur, e prea târziu ca să-mi mai faceţi reproşuri acum... Dar eu vă pot reproşa vouă. Mai ales... Nis, de ce n-ai venit zilele trecute în navă, ca să mă opreşti din "activitate"? Tu sau altul?!
Nistor: Păi, şefu', de unde era să ştiu ce se petrece aici? Nu-mi puteam închipui ce faci tu în navă.
Lucian: Sigur, n-aveai de unde să-ţi închipui... Dar puteai veni, măcar de curiozitate, să vezi ce mai face vechiul tău prieten, singur, în navă, de atâta timp. Măcar atât puteai face pentru mine. Doar pentru asta există prietenii, nu-i aşa?! Mai ales cei vechi, aşa, ca tine... Dar tu nu te-ai obosit. Şi tu, bătrâne?
Alex: Off, Luci...
Nistor: Ah, şefu'... Ai dreptate; amândoi merităm să ne reproşezi acest lucru. Dar cel puţin mie nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ideea de a veni prin navă, să te văd sau că s-ar întâmpla ceva nedorit.
Lucian: Şi atunci... La fel şi ceilalţi... Eu ştiu că ceea ce am făcut e foarte grav, sunt conştient acum de acest lucru, dar nu mai pot schimba nimic; faptele sunt deja consumate. Şi... Lia, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu erai tu, singura care a venit totuşi în cele din urmă în navă şi a reuşit chiar să mă oprească din nebunia mea... Îţi mulţumesc mult pentru tot. Eu... N-am cuvinte! N-aveai nici o obligaţie, mai ales după ceea ce ai văzut în camera ta din oraş.
Lia: Luci, ajunge!
Lucian: Da, probabil; cred că ajunge...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa navă spaţială albastră pornise în cucerirea spaţiului infinit. De destul de mult timp nu mai putea fi zărită de pe Terra, nici cu ochiul liber, nici cu instrumente de specialitate performante, iar fiindcă se depărtase de sistemul solar foarte mult, nu se mai putea stabili nici măcar legătura audio sau video. Din navă, Terra nu mai putea fi zărită deloc, nici măcar ca un simplu punct micuţ şi galben, amestecat printre toate celelalte milioane sau miliarde de stele mici şi gălbui ale Universului, care înconjurau nava din toate părţile.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu amurgul

Odată cu amurgul a apărut luna pe cer;
Apoi a coborât pe pământ să mă privescă.

Aşa cum un şoim la vânătoare răpeşte-o păsărică,
M-a înhăţat şi s-a întors grăbită înapoi pe cer;

M-am uitat la mine, dar nu m-am mai văzut deloc;
Asta pentru că trupul meu devenise, ca sufletul, invizibil.

Luna le-a dizolvat pe toate cele nouă sfere,
Iar nava existenţei mele s-a înecat în acea maree.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a copleşit o lumină orbitoare asemănătoare unei raze de soare. Când mi-am întors ochii către această lumină nespus de frumoasă, l-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos în slava sa, având înfăţişarea unui fiu al omului, înconjurat de oştile cereşti: îngeri, arhangheli, heruvimi şi serafimi. Cât despre mine, am primit o binecuvântare specială.

citat clasic din Sfântul Serafim de Sarov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pacifis" era o navă robustă, bine asamblată, pe departe cea mai mare şi puternică navă dintre toate cele existente pe suprafaţa albastră a Terrei, probabil unica navă ce putea rezista unei asemenea călătorii. Era confecţionată dintr-un aliaj foarte rezistent, bine ales, asamblată cu grijă şi cu oarecare nuanţă de gust şi frumuseţe. Culoarea ce predomina întreaga ei înfăţişare era albastrul, frumos îmbinat, pe alocuri cu străluciri bleu-ciel sau cu pete bleu-marin. Pe corpul ei metalic era înscris cu litere majuscule, argintii, ce sclipeau ameninţător, "Pacifis".

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jamie (în portugheză): Bună seara. Domnul Barros?
Domnul Barros: Da?
Jamie: Am venit să o cer pe fiica dumneavoastră în căsătorie.
Domnul Barros: Vrei să te însori cu fiica mea?
Jamie: Da.
Domnul Barros (strigând spre camerele din spatele casei): Vino încoace, e un bărbat la uşă. Vrea să se însoare cu tine. (Apare o femeie solidă şi confuză.)
Sophia Barros: Dar nu l-am mai văzut niciodată.
Domnul Barros: Cui îi pasă?
Sophia Barros: Ai de gând să mă vinzi pur şi simplu unui străin?
Domnul Barros: Vânzare? Cine a zis vânzare? O să îl plătesc.
Jamie: Scuzaţi-mă. Eu mă refer la cealaltă fiică a dumneavoastră – Aurelia.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Nani, nani...
Dormi în paza nesecatului izvor
De priviri
Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,
Nani, nani...
Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,
Şi-acum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,
Şi parfumurile lor,
Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor
Nani, nani...
Dormi în paza Ursitoarelor,
Nani, nani...
Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte
Ce pătrund printre perdele
Şi te-ndeamnă:
Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina -
Lacul,
nuferii,
castanii,
stângeneii
şi glicina -
toate dorm.
Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...
Dormi şi tu -
Prin candelabre, iată, adoarme şi lumina,
Dormi,
Şi somnul tău să fie mai senin ca infinitul
Oglindit în necuprinşii ochi albaştri de femee,
Visul tău să fie visul Insulelor Boromee,
Visul tău să fie totul,
Tot, precum e răsăritul,
Începutul celor bune şi sfârşitul celor rele.
Şi anii
Să te-mbrace-n infinitul fericirii.
Nani... nani...

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aţi văzut, păstori?

Ce-aţi văzut, păstori,
Sculaţi până-n zori?
Am văzut pe nou născut
Prunc Isus din cer venitul
Fiu Dumnezăiesc

Ce palat era
Unde Domnul sta?
Peşteră săracă rece
Peşteră de dobitoace
Palatul era

Ce avea de-aşternut
Micul nou născut?
Ieslea îi era culcuşul
Fân şi paie aşternutul
Micului Isus

Cine sta cu el,
Domnul mititel?
Sta Maria, maica sfântă,
Sta Iosif cu faţa blândă,
Sta şi se-nchina

Cine îi cânta,
Cine-l preamărea?
Îngerii din cer veniră
Vesele cântări doiniră
Pruncului Isus

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt strain si calator

“Sunt strain si calator,
n-am aici palate.
Dar in tara fara nor
ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.

Domnul meu in infnit
multe ceruri tine.
Pentru cine le-a zidit,
decit pentru mine?

Din neant cind le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
insa viata nu si-a dat
decit pentru mine…

Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Ii sunt cununa.
Casa mea si cerul Lui
tot ce-avem e una!

Si la bine si la greu
eu al Lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic — El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!”

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi dacă vom întârzia; deci, nu vom sosi nici până în ianuarie 2101?
Traian: În acest caz, chiar ar fi problematic şi doream să vă vorbesc şi despre o asemenea posibilitate. Deci, dacă nu veţi sosi până pe data de 27 ianuarie 2101, nu numai că se vor sista plăţile spre conturile voastre, asta n-ar constitui nici un dezastru, doar v-aţi putea restabili financiar oricând v-aţi întoarce... Mai neplăcută ar fi întârzierea nepermisă în sine, cât şi faptul că ziua imediat următoare, 28 ianuarie 2101, toate sumele strânse în bancă în aceste conturi, pe numele voastre, vor fi scoase, cu acordul părinţilor voştri, iar toţi banii astfel rezultaţi vor fi utilizaţi în scopul organizării unei misiuni cu echipaj, o misiune organizată cu scopul clar de a vă căuta pe voi, deci, o misiune pornită spre Proxima, pe urmele voastre, a cărei dată de plecare va fi 28 ianuarie 2101.
Nistor: Poftim?! Adică aţi trimite un echipaj tot spre Proxima, pe acelaşi traseu, în căutarea noastră?
Traian: Evident, da, fără a mai sta pe gânduri!
Alex: Cu ce navă?
Traian: Dacă la ora actuală, "Pacifis" este unica navă ce poate face faţă unei asemenea călătorii, în 15 ani de acum încolo, se va putea construi o alta aptă pentru o asemenea misiune; vouă v-a luat doar 3 ani pentru a o realiza; se vor găsi şi fondurile necesare construcţiei unei nave cu posibilităţile "Pacifis"-ului... Cât despre fondurile necesare pentru plecarea într-o astfel de misiune de salvare, acestea ar fi asigurate din banii voştri, strânşi în banca Institutului de-a lungul celor 15 ani, dar ar fi de preferat să nu se ajungă în situaţia de a organiza acea misiune; sper să sosiţi înainte de acea dată.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!