Viață grea, zgârcitului
Vrând să se spânzure c-o ață,
Se rpse și scăpă cu viață.
- Vezi, nimenea nu mă credea
Când mă plângeam că viața-i... grea.
epigramă de Filippo Pananti din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Împrumut
Sta să se-nece-ntr-un nahlap...
- Dă-mi mâna! zise-un om. Te scap!
Atunci avarul a gemut:
- De dat, n-o dau, dar ți-o-mprumut!
epigramă de Filippo Pananti din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemănări
Nici moartea, monstru ne-mblânzit,
Nici punga unui om zgârcit
Nu dau-napoi ce-au... înghițit!
tristih de Filippo Pananti din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui autor puțin original care-mi citește din opera sa
L-ascult citind. Cu gesturi iuți,
Salut cu-adâncă reverență...
Poți trece cu indiferență,
Pe lâgă-atâția... cunoscuți?!
epigramă de Filippo Pananti din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avarul și hoțul
Cum străbătea avarul ceața,
Un hoț strigă: - Punga sau viața!
- Ia-mi viața! Nu mai stăm pe certuri...
Că-n gând și-a calculat șoltic:
Din viață-am cheltuit trei sferturi,
Pe când din pungă, chiar nimic.
hexagramă de Filippo Pananti din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrute speranțe
Când drum întins e-n așteptare
De pas știut, se înfrigurând
Când nu e semn de călătoare,
E precum gând te vrând, de vrând.
Când pista-i doar o decolare
De vise în dor, le acumulând,
Te aștept din zbor să-ți cer iertare...
Mă frâng privind, te vrând, de vrând.
Când marea are gustul tău,
Din pielea atinsă, îți înotând
O vară... îți jur, m-afund în hău,
De n-am să sper, te vrând, de vrând.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucării cu lacrimi și cu libertate
Femeile au fost în viața mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Și-avându-le, plângeam de bucurie...
Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greșeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală
Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Și tot în lacrimi știu că adormeam
Și mă trezeam în lacrimi, din păcate.
Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferență, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu și-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.
Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu... libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tot cu frunze
Un șmecheraș fără pereche
Credea, când se dădea rotund,
Că viața-i floare la ureche...
Dar e ca morcovul în fund!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plângeam... și tu râdeai...
Visam la tine zi și noapte
Vroiam doar să te simt aproape
De lumea mea departe tu erai
Și eu plângeam... și tu râdeai...
În somn vedeam cum sărutai pe alta
Când mă trezeam eu sfidam soarta
Credeam că mă iubești, așa spuneai
Dar eu plângeam... și tu râdeai...
Azi eu pe tine nu te vreau aproape
Am înțeles, vei fi mereu departe
Domol s-a dus vremea, iubire
Cand eu plângeam și tu râdeai de mine
Să-ți amintești cu dor și cu rușine
Râdeai de-o inimă ce te-a iubit pe tine
C-am să te-aștept veșnic, așa credeai
Dar eu râdeam... și tu plângeai...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Vinerea Mare
În societatea umană
Nimenea niciodată
Să nu arunce cu injurii
În iubirea de aproape
Nimenea niciodată
Să nu rostească insulte
În prezentul perpetuu
Nimenea niciodată
Să nu provoace jicniri
În viața concitadinilor
Nimenea niciodată
Să nu stârnească ocări
În universul infinit
Nimenea niciodată
Să nu accepte profanări
Noi cu vorbele de duh
Și fapte dintre cele bune
Așa vom fi mai aproape
De pământul făgăduinței
Începând din Vinerea Mare.
poezie de David Boia (10 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Biblioteca e numai acolo unde se dă viață cărții.
citat din Filippo Turati
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardelenească
Viața-i grea. El însuși știe
S-o înfrunte cu tărie.
Rezultatele-s mai bune
Când tăria e de prune.
epigramă de Aurel Buzgău din Antologia epigramei românești, 2007
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu inima frântă
Ce bine era de te știam
Acum... doar după nume.
Nopți nu mai plângeam
Pe prag ale tale urme.
Tu ai intrat în viața mea
Și te-am iubit cu patos.
Inima, săraca nu credea
Că-i vei produce haos...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de gălăgie
Să tragem toți învățăminte
Din ce a zis domn' președinte:
Că viața-i grea și criza-i dură,
Iar când e liniște, se... fură!
epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (11 decembrie 2009)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Curea
O stângi prea, prea, când viața-i grea
monostih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua pisicii
În vremea asta de restriște
Doar o pisică mai lipsea;
Să aibă omul ce să riște...
Când viața-i este tot mai grea!
epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Adriana Bahmuțeanu: "Prigoană credea că sunt o pițipoancă"
El, atunci când te vedea,
Și aflând cum ai descins,
Categoric te credea,
Dar acuma l-ai convins.
epigramă de Mike Farkas (27 ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul era buhăit
Râul se credea îngrămădit
de malurile cu arini
Uscatul se credea împins
Și asta-l scotea din țâțâni
Cerul se credea umilit
de puzderia de zmeie
Eu eram mort
după tine
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Stratan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai mereu un suflet mare
Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt și mare.
Când vezi pe om căzând în viață:
Căderi și grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.
Când te-or goni dușmani de moarte
Și îți vor face zilele-amare,
Părinte, iartă-i și te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup și-n cugetare
Așa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.
poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tindem
Tind să vorbesc mai mult despre greșeli
Despre greșeli pe care le tot repetăm!
Atât eu, cât și tu, ce să mai discutăm?
E evident că suntem plini de îndoieli!
Tinzi să vorbești mai mult despre tristețe,
Iar eu, tind să te contrazic când spui:
Că viața-i grea și că suntem ai nimănui,
Că nu există fericire după tinerețe!
Eu tind să cred că, de fapt, după tinerețe,
Nu există doar fericire, ci și nemurire!
Cât despre viață este vorba de gândire...
Normal că-i grea, când ai mai multe fețe!
Nu toți știm ce vrem de la viață,-i cert,
E mai ușor să spunem că-i nedreaptă!
Nu că ar fi ușor să mai urcăm o treaptă,
Spre ceea ce, unii, numim "concret"!
Tindem să avansăm mai lent, ce-i drept
Nu-i de mirare că ne place amânarea!
Neștiind că suntem precum lumânarea
Și că, de multe ori, ne stingem pe nedrept!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul
Viața-i grea și complicată,
Lumea este tristă și incomodată.
Pe străzi și în apropiere
Tancuri, rachete și mitraliere...
Lumea fuge la margine de țară,
Să ceară adăpost, să nu piară;
Casa le arde-n văpaie amară.
Tot ce au adunat de-o viață,
Bunuri și lucruri în foc să dispară...
Auzi și vezi în jurul tău,
Plângând și țipând mereu,
Mame, cu copii în brațe,
Ferindu-se de gloanțe.
Mă simt o rană
Ce se topește dimineața
În răsărit de soare,
Iar pe obraz îmi curg lăcrămioare,
Mă topesc ca și o lumânare
Și mă usuc, ca rufele la soare...
Aștept zi de zi o schimbare,
Să înverzesc și eu, ca o floare.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!