Lui Byron
Când lacom sorb poemele-ți divine
Și-ncerc avid sublimului tăria,
Eu dovedesc urmașilor, prin mine,
Că proslăvesc și viermii... veșnicia.
epigramă de Shelley din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
de când mă știu
discut cu mine însumi
doar în vers
prin mine în decursul vieții au trecut
volume
dar nedorind "seninul" comunist să-l proslăvesc
am omorât în suflet poezia
și nu am spus-o nimănui în lume
până mai eri...
de azi
poezia mea va fi antumă.
poezie de Iurie Osoianu (6 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum România nu a fost a noastră, nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri, așa și Europa nu a fost a noastră, nu e a noastră, ci a urmașilor noștri și a urmașilor urmașilor noștri, adică a copiilor noștri.
perlă de Anca Boagiu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăria nu vine din biruință. Bătăliile îți dezvoltă forțele. Când treci prin greutăți și decizi să nu te dai bătut asta reprezintă tăria.
citat din Arnold Schwarzenegger
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ușă las acest bilet... "Am plecat pe câmpuri, să sorb dulceața acestei ore. Gândurilor, veniți mâine, și voi grijilor! Destul pentru azi."
citat clasic din P.B. Shelley
Adăugat de Maria

Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni
1
Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat.
Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare...
De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat,
În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare.
Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin!
Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul,
Nepotolit ca-n fața paharelor de vin
Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul.
Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem,
Tam-tamuri de copite în mine aspre sună,
Dar tot mi-i dor de ducă, spre mine încă chem
Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.
Mă las purtat de focul aprins sub placa frunții
Ca norii ce se lasă mânați de vijelii
Și dornici să cunoască atingerea cu munții,
Când trec prin brazi dau vamă și rup din ei fâșii.
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Natalie: Shelley, el este Colby! Sunt îndrăgostită de el!
Shelley: Ce frumos! De când sunteți împreună?
Natalie: Nici măcar nu am vorbit cu el.
replici din filmul artistic Iepurașul casei
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
Shelley: Nu cred că mă place. Nu a fost impresionat de niciunul din trucurile mele.
Natalie: Imposibil! Trucurile tale merg de fiecare dată.
Shelley: Am fost sexy. I-am determinat pe ceilalți bărbați din jurul meu să mă dorească. Am făcut totul ca la carte, dar nu știu, doar se uita fix la mine.
Natalie: Dacă Oliver este unul din acei bărbați cărora le place să poarte o conversație cu o fată înainte de a fi cu ea?
Shelley: Adică este homosexual?
replici din filmul artistic Iepurașul casei
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lacom, Doamnă ( Parodie după Sunt tânăr, Doamnă de Mircea Dinescu)
Sunt lacom, Doamnă, vinul nu curge fără rost
Și ochiu-mi hulpav cată fripturile în sânge.
Nu-mi pasă și-orice cumpăr, nu mă mai uit la cost.
După mai noi rețete, inima de dor plânge.
Sunt lacom, Doamnă, lacom și am visat destul
La ciorba de potroace, la borșul meu de miel.
Cum nu mai am vreo treabă, măcar să mor sătul.
Nu fac rabat la banii ce-i am în portofel.
Sunt lacom, Doamnă, lacom și chiar mă țin semeț
Și-mi place să beau vinul alături de-o cochetă,
Dar când se-aduc platouri cu carne de mistreț,
Mă salt și-mi tai o halcă, mânjit pân' la manșetă.
Sunt lacom, Doamnă, lacom, curelele mă țin.
Mănânc cu-nfrigurare claponi, curcani, berbeci
Și lăutarii-mi cântă până ce eu termin,
Stacanele umplute cu vin de soi, din beci.
Sunt lacom, Doamnă, lacom, ca uliul mă reped;
În loc să îți fac curte, să nu te indispună,
Că îmi sticliră ochii la pulpele de ied.
Iertare, scumpă Doamnă! Sunt lacom... Noapte bună!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La vite superioritatea este expusă prin tăria trupului; dar la oameni aceasta se află în tăria caracterului.
citat celebru din Democrit
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Datoria publică nu este a voastră! Ci a urmașilor urmașilor voștri!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cântecul prieteniei
cu prieteni lângă mine viața e o rapsodie
sufletul se-nveseleste și emoțiile-s dulci
din regrete și tristețe pot să fac o parodie
când îmi extrag energia din tăria de la stânci.
cu prieteni lângă mine timpul îmi e frate
îmi împărtășește minunile lumești
îmi pune pe creștet lumini înstelate
bunule Dumnezeu ce mult mă iubești!
cu prieteni lângămine nu știu ce-i amarul
iubirea pentru ei crește în anvergură
cânta-mi lautare, mi-am umplut paharul
cu elixirul vieții să-l sorb cu măsură.
prietenii sfinți mi-au dăruit harul
de a scrie versuri spălate de ură.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina înhămată
Pe sub mine umblă noaptea cu inima scoasă,
Mă caută prin bobul de grâu, pe limba de coasă,
Prin viermii trecuți în maldăr de carne de om,
Prin rădăcina adâncă săpată în coaste de pom.
Pe mine m-aleargă prelung pierderea mea
Din valurile în care înoată-n neștire o stea,
Timpul dispare în spații ascunse, albastre
Unde s-au topit amărând despărțirile noastre.
Nimeni nu umblă cu noaptea-n pantofii uzați
Punând tămâie la zborul de îngeri derutați,
Nimeni nu aruncă în brazdă, în limba de coasă
Bobul de grâu cât pâinea feliată pe masă.
Doar viermii încolțesc în coaste de stele,
Ne facem din pieile lor arătoase pavele,
Ne îndreptăm spre raiul primordial, total,
Să înhămăm lumina la propriul nostru cal.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermii nu sunt omide
Sunt doar un om-
Un vierme în al vieții noroi
Visând să devină fluture
Ca sa se suie in cer la stele prin nori...
Nu mă lasă inima să spun
Că viermii nu-s omide...
poezie de Mihai Nicolae (20 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Nicolae

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cotor de adevăr
Cică merele-ntr-o vreme,
Când creșteau doar în pădure,
Nu aveau de ce se teme,
Viermii se dădeau la mure,
Erau mai sofisticate
Și prin țepii lor, se pare,
A le devora pe toate
Era mare încercare,
Însă astăzi, în livadă,
Mere crude-s atacate
De ajung ele să cadă
Până la maturitate
.
Nu c-ar fi mai dulci, zemoase,
Cum vin unii și gâdesc,
Viermii au mai multe clase
.
Țepii
nu le mai priesc.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel

Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de sânge
Adeseori îmi pare că sângele în vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind în clipa vană,
Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.
El trece prin cetate ca prin câmpii destine
Și, prefăcând pavajul în insule divine,
La toți le stinge setea ce-i bântuie, dușmană,
Împrumutând naturii culoarea lui umană.
Și uneori rugat-am un vin de nobil soi
O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,
Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;
Am căutat uitarea în dragoste apoi:
Ea însă-i pentru mine un pat de spini și bârfe,
În care-mi sorb paharul nesățioase târfe!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia dragostei
Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoții în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoțit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Și, atunci, de ce nu și eu cu tine?
Uite, munții sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agață;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-și jignește fratele și nu-l răsfață;
Lumina soarelui pământu-îmbrățișează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuși, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruți pe mine?
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare nu cresc trandafiri
Pe mare nu cresc trandafiri
ea nu încape în palmele mele
dar simt cum adâncuri
m-ascund în firave unghere
cu urme de petale crescute în carne
când soarele înoată prin nisip avid
În tâmple se înfig fugind în mirare
necruțătoare urme de sare
Pe mare nu cresc trandafiri
strigă c-o dor țepii cu dinți ascuțiți
doar spuma se ridică și cade
când valul fără noroc
se frânge în albul destin
ce o sărută lacom și moare
Pe mare nu cresc trandafiri,
doar urme din pletele mele albastre
prinse-n zbuciumata vâltoare
cad sfărâmate în nisip
la picioarele tale
cerșind nemuriri...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de escrocherie
Escroc să fiu, n-avui tăria,
Nici cu femei, nici pentru bani
Dar aș dori ca veșnicia,
S-o escrochez de câțiva ani.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor lui Cincinat
Umbriți de gloria-i postumă,
Pe el, ce este azi în humă,
Urmașii iată, -l prefăcură
În... unitate de măsură.
madrigal de Ioan Miclescu din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!