Din jurnalul unei zile (falsificatori de istorii...)

Descompune-mă-n cuvinte
în titluri de cărţi
în istorii inventate
( cu sânge rece)
de bolnavi incurabili
... rămăşiţe ale materiei
nemodelate
în forme...

Aruncă-mă în fiecare
răscruce
în calea anotimpurilor
ce urlă a pustiu
preschimbând
fiecare gând
în boabe de rouă...

Lasă-mă pradă
lupilor iernatici
pe drumul bătătorit
de remuşcări şi regrete...

Descompune-mă
în sunete hazlii
în versuri lipsite de sens
şi veacuri de singurătate...

Lasă-mă la marginea
lumii
să-mi aştept rândul
( lângă atâtea stihii)
la dreptatea dintâi
rămasă
pe "masa de disecţie"
a falsificatorilor de istorii...
de istorii...

poezie de Valentina Becart din Obsesia deşertului (16 iulie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă...

.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineaţă
luceafărul din ape răsărit

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe faţă
de colbul lunii rece şi pustiu...

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai ştiu ca ghiaţa nici un dor

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
să gust din plin şi ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăţă
de zări pe care simt că le mai vezi

iar când se va lăsa în mine noapte
şi numai stelele şi zări vor licări
să ştii că am lăsat în urmă şoapte
în care strig că nu mai pot iubi...

poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă...!

Mai lasă-mă, ca să te las!
Să nu mă mai uit iar la ceas...
Mai lasă-mă să dorm în tihnă,
Şi visele să mă cuprindă!

Mai lasă-mă ca să respir...
În mintea mea, ţes fir cu fir,
Mai lasă-mă ca să trăiesc,
Şi fără tine să gândesc!

Mai lasă-mă să fiu ce vreau!
Mă obsedezi şi-n filme dau...
Mai lasă-mă din al tău gând,
Că eu simt tot, al tău avânt...

Mai lasă-mă să zbor cum simt...
Într-un trecut, să mă alint,
Mai lasă-mă să fiu cum sunt...
Ca mine... una pe pământ!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă!

Lasă-mă să-ţi "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ţi clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ţi doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ţi şoptesc
şoaptele de-amor!...

Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...

Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ţi urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morţii!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorţii!...

Lasă-mă!...
Lasă-mă!...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă iubite, lasă-mă să dorm
Lângă crini sălbatici şi miros de flori
Părul să mi-l mângâi şi să-l prinzi în cozi
Câte-o floare roşie s-o aşezezi uşor.
Sânii să-i acoperi cu lugeri subţiri,
Din salcâmi fă-mi haină, că stau în străini,
Picături să-mi curgă pe obraji duios,
Vântul să-mi usuce ochii ce mă dor.
Dacă mă trezeşti să nu-ţi pară rău
Căci eu te-am iubit cu un gând nebun,
Steaua ce-mi conduce paşii pe pământ
Poartă al tău nume şi nu pot să-l uit.
Lasă-mă iubite, lasă-mă pe veci,
Prizonieră-n suflet şi mireasă plec.

poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume...

O lume de gheaţă
în secunda timpului
unde frigul respiră
prin porii necuvintelor
şi a luminii ascunse
în maluri pustii.
O lume în care zâmbetul
stă ghemuit
în colţuri de buze
Crăpate şi triste
ce au uitat să surâdă,
chinuite de întrebări
fără răspuns:
de ce eu... de ce noi?
O lume chinuită
unde se scriu istorii
în cărţi cu file murdare
de minciună,
cu pagini nescrise
de cei ce scriu
de obicei istorii.
O lume nefirească
prinsă în plasa
"peştilor piraña"
ce devorează
tot ce întâlnesc în cale,
adulmecând ca fiara prada.
O lume în care
secunda opreşte timpul,
în care nu se mai scriu istorii
şi nu se mai iubeşte.
LUMEA nu mai e o lume;
e doar... jungla în care trăim.

Dida Diana Cioponea.
Drepturi de autor rezervate.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soţ)

Iubitule
ia-mă cu tine şi
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ţi-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viaţă şi,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
din ochii tăi limpezi...
şi, fiindcă te-am împins
în singurătate,
lasă-mă câte puţin pestetot...
oriunde... sau... nicăieri!
Du-mă dincolo de iubire,
şi uită-mă acolo
să mă dizolv încet,
în inerţia eternităţii...
ori lasă-mă doar cu florile
pe care mi le trimiţi în fiecare zi
până reînvăţ de la ele
credincioşia...!
Şi totuşi, fiindcă ierţi
până dincolo de iertare,
fiindcă mă iubeşti
până dincolo de iubire,
ia-mă în tine şi lasă-mă,
acolo, întreg în întreg,
până la sfârşitul sfârşitului...
Iubite, dincolo de infinit,
la capătul lumii,
du-mă cu tine!

poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă...

Mai lasă-mă puţin să privesc focul,
Să văd prin şemineu, scânteile cum sar,
Pe-un jilţ să îmi găsesc, în fine, locul,
S-ascult la horn cum suflă vântu-n jar.

Mai toarnă-mi ceai în ceaşca argintie,
Şi-n ea să-mi pui un cub de zahăr brun,
Vreau să privesc prin astă reverie,
Cum sar scântei din lemnul de gorun.

Deschide o carte şi citeşte-n gând,
Şi lasă-mă să hoinăresc printre amintiri,
Tihnit, vreau să privesc focul dansând,
Fierbinţi tangouri cu albastre pâlpâiri.

Ia-ţi cartea şi te ghemuieşte lângă mine,
Citeşte-n gând şi lasă-mă în astă noapte,
Să privesc focul şi să-mi amintesc de tine,
Ascultând viscolul şi ale flăcărilor şoapte.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul are istorii multiple, fiecare dintre ele fiind determinată de o nucă mică.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să şoptesc nopţii
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ţi dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieţii tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie paşii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ţi sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
Lasă buzele mele
să sărute suflarea ta.
Lasă
uitarea să plece şi
lasă-mă să fiu
Tu.
Te rog
...
lasă-mă!

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă, o, lasă-mă să-mi cufund sufletul într-un ocean de culori; lasă-mă să topesc în mine asfinţitul şi să sorb curcubeul.

Khalil Gibran în scrisoare către Mary Haskell (noiembrie 1908)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primăvară

Mi-am pus în gând să-ţi scriu de primăvară...
De părul meu în vânturi risipit,
Când rătăceam în fiecare seară
Cărări necunoscute-n infinit.

Plângând, m-am înălţat vulcan arzând.
Tu din cenuşa nopţilor de ceară,
Te-ai avântat spre mine, aruncând
În vis, atâtea flori de primăvară.

Şi s-a umplut aleea de istorii
Şi fiecare pas era un veac...
Trăiam în noi, din vise iluzorii,
Miros pierdut de flori de liliac.

Înmugurise caisul... De candoare,
Dansam pe albele alei... Mai ştii?!
Dar n-am uitat că stele căzătoare,
În părul meu, cândva, vor răsări...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune un preţ

spune un preţ
cât de mare
să nu-l pot plăti niciodată
dar nu mă pune în faţa luminii tale

lasă-mă să mă întorc
în lumea murdară
ce-şi plăteşte cu sânge
fiecare gură de aer
lasă-mă să mă uit la stele
cum mor

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă să-ţi sorb
aerul de pe buze
numai aşa o să-mi treacă
de zbor.

Lasă-mă să disting
culoarea dintre două priviri
numai aşa o să-mi treacă
de sete.

Dar mai ales lasă să-mi bată
secundele în inima ta
pentru a vibra sensibile strune.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea mea

Să mă compar cu autorii?
Nici nu vreau să mă gândesc.
Au publicat cărţi şi istorii.
Oare câţi le şi citesc?

epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp al negării...

Tu, neştiut şi Mare Creator,
cu ce te mai ocupi în zilele de lucru
când omenirea orbecăie prin labirintul
istoriilor, (vai! ce istorii...)
inventate cu sabia
şi moartea celor ce ţi-au scris un poem?

Mai trimiţi, ( ca de obicei), dimineţile
în calea visătorilor?
Mai dăruieşti câmpuri
minate,
( acoperite cu cele mai gingaşe flori),
pentru cei care n-au aflat că viaţa
este doar o simplă răzbunare,
pulverizare de lacrimi şi temple
în liniştea neiertătorelor
flăcări?

Slavă ţie,
cântăreţ al nopţilor fără hodină.
Ţi-am adunat cu sfinţenie,
nepăsările şi cuvintele pale
aruncate la întâmplare,
pe tabla de şah a memoriei.
Numai tu ştii, că orice mutare
echivalează cu decapitarea
gândului,
ce-a uitat ( doamne!) că victoria
e doar pentru zei!

Ce mai faci, tu, Mare Creator,
în zilele de Duminică
şi sărbătorile sfinţilor...
( ah! câtă toleranţă în tot acest infern
al păcătoşilor ce mint!)
... când cenuşa celor trecuţi în nefiinţă,
nu poartă niciun semn
al veşniciei şi bunăvoinţei tale?

Mai trimiţi tu, prorociri ( uneori),
către cei înveşmântaţi în nopţile
tale de nebunie,
respirând tot mai greu
în drumul spre lepădarea de sine
şi de cuvinte strecurate
ca o molimă,
în temniţa unde poeţii
au rămas cu ochii către cer,
căutându-ţi mormântul?

Ce dovadă poate fi mai grăitoare,
decât strigătul
corăbierilor
condamnaţi la un timp al negării,
în apele tulburi ale victoriei:
"cine seamănă furtună
se adună într-o singură tăcere
şi pietrele nu vor mai putea povesti..."

poezie de Valentina Becart (2 decembrie 2013)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub armuri de istorii furate

Pe o luntre cu gânduri ţesute pe in
trec pe mări spre cetăţile antice
acoperite cu nisipuri de sare.
Comori ascunse sub sigilii de timp
zac fără zăvoare ascunse-n adânc
şi nimeni de ele nu ştie.

Sub armuri de istorii furate
cu ecouri venite din singurătăţi prăfuite,
caută cu sălbăticie vânatul viclean.
Rupe din depărtări zvonuri de nesiguranţă
şi aduce pe limbă candoarea încrederii,
cum totul se construieşte cu rost
şi pe umerii viitorului înfloresc totdeauna
femei cu bărbaţii de mână.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actualităţi istorice

Sub lumânări plăpânde şi gata să se stingă,
S-au scris istorii brave de cronicari cinstiţi,
Spunând tot adevărul lăsat să se distingă,
Dar asta-a fost odată, cum azi n-o să-ntâlniţi!

Căci astăzi autorii ce fabrică istorii
Adună numai fapte slujind partidul lor
Şi-amestecă-adevărul cu date peremptorii
Sub raze verzi sau roşii, nicicum de tricolor...

La fel cu-aceşti istorici ni-s azi politicienii...
De unde-apar grămadă, că-s mulţi în aceşti ani?
Patriotarzi cu-ambiţii ce vor s-apară genii -
Dar noi la toţi le spunem: "Nu faceţi nici doi bani!"

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă...

Lasă-mă să te iubesc
cu iubirea mea curată;
mi-e inima împovărată,
că nu-i chipul să-l privesc.

Lasă-mă să plâng cu mine,
că şi tu plângi însingurată,
dar îţi promit că niciodată
n-am să mai uit de tine.

Lasă-mă să cred în bine,
că-mi eşti sufletul pereche,
ţi-am şoptit asta la ureche
când te înecau suspine.

Lasă-mă cu noaptea-n chin,
cu mintea dezlegând mistere,
să nu trăiesc în alte sfere,
să fiu departe de declin.

Lasă-mă cât sunt în fire,
să am sufletul curat,
cu al tău îngemănat,
să ne hrănim din iubire.

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

Îti spun
dar lasă-mă să trec
de cuibul lupilor
înfometaţi de sânge
de caii burlaci
ce nechează căutându-şi perechea
strivind comori sub copitele
potcovite în bătaia lunii

sunt
femeia tăcere
fur straiul Nemirei
la căderea zăpezilor
pentru balul de la sfârşitul lumii

sunt femeia ciudată
îmi vindec rănile
ascultând
jalea din plânsul ploii

da
eu sunt
sunt femeia
concediată din clubul spionilor
la lecţia de poezie

îmbrăţişasem
vânzătorul de cărţi

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!