Lasă-mă...
Lasă-mă să te iubesc
cu iubirea mea curată;
mi-e inima împovărată,
că nu-i chipul să-l privesc.
Lasă-mă să plâng cu mine,
că și tu plângi însingurată,
dar îți promit că niciodată
n-am să mai uit de tine.
Lasă-mă să cred în bine,
că-mi ești sufletul pereche,
ți-am șoptit asta la ureche
când te înecau suspine.
Lasă-mă cu noaptea-n chin,
cu mintea dezlegând mistere,
să nu trăiesc în alte sfere,
să fiu departe de declin.
Lasă-mă cât sunt în fire,
să am sufletul curat,
cu al tău îngemănat,
să ne hrănim din iubire.
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.