Neputinţă

A nins în cercuri de lumină
Mai spulberă şi azi zăpada,
Pe flori uscate din grădină
S-a strâns umilitor, grămada.

Pustiului nu îi ajunge
Atâta cât a căpătat
O inimă în plus îl plânge
Din răsărit la scăpătat.

E ger şi oamenii trudesc
Luptând cu sărăcia şi amarul,
Acelaşi chin ce-l moştenesc
Un glonţ le pare adevărul.

De-atâta timp batjocoriţi
În ţara lor, ce practic, nu există,
Decât în hărţi, şi umiliţi,
Măcelului neputincioşi asistă.

poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea

Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,
Şi noua zi în cer luceşte;
Pe Domnul său cu tânguire
L-aşteaptă turma şi scârbeşte.

"Ca scăpărarea de lumină
Eu voi veni la judecată!"
A zis El, şi acuma iată
I-i mut mormântul în grădină!

Dar sufletul Mariei crede
Şi dragostea îi este mare;
Ea adevărul îl prevede,
Luptând cu-ntâia necrezare.

Miresme strânge şi aduce
Ea la mormânt: într-însul — nime...
S-aude: "Cel murit pe cruce
A fost furat de jidovime!"

Atunci, amarul ca să-i stingă,
I se arată Iisus;
Dar nu-L cunoaşte şi cu tângă
L-a întrebat: "Nu tu L-ai dus?"

Şi-ndată El durerea-i stinge
Cu vorbele, de taină pline:
"Sunt Eu, Marie, nu mai plânge
Şi nu te-atinge-acum de Mine!"

poezie de Valeri Briusov (aprilie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă... după ce

Atâta timp cât raţiunea doarme,
Cât nu iubim şi investim în arme...
Atâta timp cât pumnul ne conduce
Ajungem toţi un nume pe o cruce.
Atâta timp cât nu ne va ajunge,
Va fi mereu un suflet care plânge...
O mamă fără vlagă, obosită,
Un tată cu o soartă irosită;
Vom căuta năuci o nemurire,
Dar cum s-o ai, de nu devii iubire?
Atâta timp cât luăm, fără să dăm,
Vom fi acei ce groapa ne-o săpăm.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja

în mine foste izvoare se întrepătrund
şanţuri de pământ sterp
zilele toate îmbrăcate la fel
ca un rătăcit îmi număr paşii
1, 2, 3
o bătaie de aripă la răsărit
aproape lumină
aproape întuneric
mă topesc în pardoseli comuniste
uşile metroului mă strâng
cresc şi mă micşoresc în acelaşi timp
mâinile mele atotmângâietoare/atotvindecătoare
sângerează şi trec aproape fără să observ
când ochii mi se închid
deschid noi găuri de vierme
dărâm uşi ascunse
îmi şoptesc
cu o portavoce lipită de inimă
şi tot nu aud şi tot nu văd
doar paşii merg în gol şi numără în gând
acelaşi apus alt răsărit
aproape întuneric
aproape lumină.

poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins...

A nins cu-atâţia morţi în iarna asta!
Pe buze mi s-au cuminţit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.

A nins cu fluturi peste sânge
Şi oasele s-au cuminţit.
Nu, nu s-a plâns şi nici nu se va plânge
Pentru cenuşile aprinse-n noi, ce s-au topit.

Zăpada s-a purificat, priviţi-o
Şi nu se mai topeşte când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ţii în tine adânc şi-l taci.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu imita cocoşul care, suit pe grămada de orez, risipeşte cu picioarele ce a fost strâns cu atâta greutate.

proverbe africane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam şi eu să nu mă doară
Ideea că,-n a noastră ţară,
Şi ciocârliile ne mor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Şi fredonam o doină tristă,
Că-n ţara-mi nomenklaturistă,
Noi ducem lipsă de popor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam pe străzi, ca un rebel,
Că ţara mea n-are drapel,
Cu care eu să mă-nfăşor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam, cântam, neîncetat,
De patrie, de neam, de stat,
Şi-n gândul tău visam să zbor,
Eleanor, Eleanor –
De-atâta dor, de-atâta dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica este pentru mamă în acelaşi timp dublul său şi o alta, în acelaşi timp îndrăgită imperios şi privită cu ostilitate; ea îi impune copilei propriul ei destin: este un mod de a-şi revendica orgolios feminitatea şi în acelaşi timp de a se răzbuna pe această feminitate. Acelaşi proces se întâlneşte la pederaşti, la jucători, la drogaţi, la toţi cei care se simt flataţi şi totodată sunt umiliţi de faptul că aparţin unei anumite confrerii: ei încearcă să câştige adepţi cu un prozelitism ardent.

Simone de Beauvoir în Al doilea sex
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa uit

Am ieşit pe câmpul cu flori
Să-mi pierd părerile de rău,
Dar vântul mi-a trezit fiori
Şi-am resimţit sărutul tău.
Atâta patimă am strâns
Din mângâierea vântului,
Că ziua-ntreaga eu am plâns,
Dorind să dau pustiului,
Tot ce-am simţit în mine ieri.
Să uit şi patimi şi iubiri
Şi să recad în lungi tăceri,
Fără dureri, fără simţiri.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vară-am strâns ...

Atâta vară-am strâns în suflet
Şi-atâta soare-am în priviri,
Că pot să sorb al tău răsuflet,
Chiar rătăcit prin amintiri.

Atâta vară-am strâns în minte,
Că zece ierni n-ar fi de-ajuns,
S-alunge dorul meu fierbinte,
Nestăvilit, de nepătruns.

Atâta vară-am strâns în palme,
Că pot din vara-mi să îţi dau,
Doar zilele ce-adastă calme;
În rest, pe toate eu le iau...

Atâta vară-am strâns în mine
Că mă aştept să prindă glas,
Ori să ţâşnească din retine,
În al solstiţiului ceas.

poezie de Mihaela Banu (21 iunie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge zăpada

se scurge zăpada
ca o lacrimă
peste întâiul fir de iarbă răsărit
şi cerul se deschide
raiul să coboare
în înfloritul măr
în neasemuita floare
punându-mi în suflet
atâta mirare
atâta fior
iar eu am uitat
să-mi număr anii
când din înalturi
se aud venind
obosiţi cocorii...
e primăvară... e primăvară...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în ţara ta străin,
Să vezi pământul strămoşesc,
Din tot ţinutul românesc,

Vândut de-a lungul şi de-a latul
Străinilor, şi-acuma satul
E gol şi trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitaţi de soartă,
Vreo câţiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieţii,
Când văd ciulinii şi scaieţii,
În locul holdelor de aur
Din ţara lor, ca un tezaur,

Doar cânt de jale şi de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când eşti în ţara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Precum petalele de flori
Se-nalţă-n vânt cu al lor zbor,
Doreşte şi sufletul meu
Să se înalţe ca un zmeu,
Şi să colinde-n lung şi-n lat
Bătrânul continent visat.

E Europa, pământul strămoşilor,
Un leagăn veşnic şi nemuritor
Grădină vie ce îşi scaldă-n ape
Păduri şi flori dorind să le adape.

Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuinţe
Doar împreună au căpătat şi biruinţe.
Şi adunaţi cu toţii la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.

Olanda, cu lalele şi mori de vânt,
Bulgaria, parfum de trandafiri
purtat de vânt,
Austria e artă, e muzică, cultură,
Precum în Salzburg e totu-arhitectură.
Germania ne dete o-ntreagă partitură,
Cu mari muzicieni şi oameni de cultură.

Iar în Italia, la Roma
Ne este ţara mamă,
Trecutul ei istoric
Cu dragoste mă cheamă,
Pe-ale Veneţiei valuri,
Purtaţi de o gondolă,
Şi chiar până-n Sicilia
Cea mai frumoasă insulă.

De-acolo plutind spre Spania,
Iberia de altădată,
O ţară a râurilor, de legende plină
Precum e Barcelona
Scăldată în lumină.

Eleveţia e ţara ce-n lacuri e scăldată,
Suedia e ţara regală, democrată.
Finlanda cu nopţi albe, cu reni
şi Moş Crăciun,
Dar iată-ne Carpaţii, acasă la români.

Acasă e Italia, e Franţa sau Austria,
Acasă e Germania, Olanda sau Bulgaria,
Iar toate aceste state legându-le un buchet
E Europa, casa – bătrânul continent!

poezie de Hermina-Paula Hănţăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

În ţara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic şi nimeni nu-ţi mai e de folos,
În care e un haos din vina nu ştiu cui
Şi fiecare merge după legea lui,
În ţărişoara noastră, în care eşti străin
Iar viaţa ţi se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră şi stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În ţara asta-n care tu eşti a nimănui
Şi fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În ţara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toţi şi toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea şi drumul spre lumină,
S-avem şi noi românii o viaţă mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greaţă şi mi-i scârba şi uneori mi-i groază...

poezie de Mariana Simionescu (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabia şi România

Basarabia ne cheamă,
Plânge după ţara mamă,
Căci de-atâta pribegie,
Suferinţa o sfâşie.

Dar şi mama, dragii mei,
Plânge după fi'ca ei;
Plânge zilnic şi oftează,
Lacrimile nu-ncetează.

poezie de George Budoi din România şi Românii (1 decembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac din zi de mai

Ai strâns în petale atâta culoare
Tot violetul din apusuri de soare,
Şi parfum delicat, dulce ameţitor,
Purtând în el magia nopţilor de dor.

Catifelate flori cu aromă divină
Farmecul lor îmi face ziua senină,
Îmi pare că sunt într-o grădină de rai
Când te privesc drag liliac din zi de mai.

De ce te iubesc atât... floare aleasă
Plină de rouă îmi pari cea mai frumoasă,
Crengile par candelabre în catedrale,
Ofrandă... pentru preotese vestale...

poezie de Sofia Doina Gavrilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul lumii există un pod din piatră pe care oamenii îl trec doar cu ce au strâns în inimă.

aforism de Dan Surducan (26 decembrie 2014)
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină, cenuşă

Grădină, cenuşă, cenuşă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îţi aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruieşti sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghiceşti
Tot viitorul, le potriveşti,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumuşei, chiar jucării,
Înconjuraţi de vorbe şi flori,
Nu vom afla că oamenii mor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii nu locuiesc de două ori în aceeaşi inimă

când şi-au strâns rănile şi le-au pus în bagaje
nici de mila zărilor nu-şi întorc privirea
descheiaţi la suflet
pleacă la marginea lumii
acolo unde clopotele anunţă
îngroparea poemelor
poeţii nu-şi schimbă sufletul de două ori
cu acelaşi suflet
rămân în carnea lor
ca într-o haină zdrenţuită
şi trag de timp
ca de un colţ de pâine
până îndestularea aceasta
sparge văzduhul

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada rătăcită

A nins pe frunza de alun,
Pe cea de măr, cea de cais,
A nins pe gândul meu cel bun,
Pe fericirea dintr-un vis.

A nins cu fulgi de bucurie
Pe-o poză din copilărie,
Cu puf de păpădie a nins
Pe dorul tău străin şi trist.

A nins o clipă rătăcită
Pe dragostea mea pribegită
Pe o iubire ce s-a stins
Cu fulgi de mătase a nins.

Rup din zăpadă o fâşie
Să învelesc o nebunie
Am s-o ascund după o coastă
După a sânului fereastră
Cu sufletul s-o încălzesc
Să mă ajute să iubesc.

Daniela Vîlceanu

poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nins

A nins azi-noapte, ca-ntr-o iarnă-a noastră,
Când nu era mai nimeni pe pământ,
A nins azi-noapte în pădurea-albastră
Cu mine-n braţe şi cu tine-n gând.

Eram un fulg şi-n dansul fantomatic
Mă strecuram timid, printre aezi,
Am prins din zbor, un zâmbet enigmatic
Să îl aştern în versurile verzi,

Unde ai mai lăsat un pic de verde
Nemângâiat de albul din penel,
Voi pune un poem şi nu voi pierde
Flori de cicoare-n vechiul tău castel.

A nins azi-noapte, azi se odihneşte
Un cer albastru cu tăceri de vis;
Când îţi privesc zăpada,-n mine creşte
Un munte de iubire... ce-ai ucis...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!