Cânta poetul
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
să facă pact cu omenirea
și s-o îmbrace-n lucii zale,
armuri care păzesc iubirea.
Se coborî la ei, ferice
cu-alai de cântece măiastre.
Atâția îngeri îl urmară
dar o pierdu pe-Euridice,
iubita lui verde-albastră,
trudită și plăpândă țară.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre semnale
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cânta poetul
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii, cu antifoane în urechi,
gângănii, în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
să facă pact cu omenirea
și s-o îmbrace-n lucii zale,
armuri care păzesc iubirea.
Se coborî la ei, ferice
cu-alai de cântece măiastre.
Atâția îngeri îl urmară
dar o pierdu pe-Euridice,
iubita lui verde-albastră,
trudită și plăpândă țară.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
să facă pact cu omenirea
și s-o îmbrace-n lucii zale,
armuri care păzesc iubirea.
Se coborî la ei, ferice
cu-alai de cântece măiastre.
Atâția îngeri îl urmară
dar o pierdu pe-Euridice,
iubita lui verde-albastră,
trudită și plăpândă țară.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Zbor înalt
Locuiesc în cuvânt
Și zborul e limba pe care o înțeleg cel mai bine.
Aripi colosale întind să cuprind
Zarea albastră a poeziei pământului.
Culeg gând după gând, statuie ridicând unui vers.
Și ce poate fi mai frumos decât
Imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre înălțime
- poezii despre versuri
- poezii despre sculptură
- poezii despre perle
- poezii despre imagine
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Martorul meu ocular
Simțeam că este cu ochii pe mine
mereu, cineva,
timpul meu, oglinda mea.
Și ce ochi a făcut
când am mai crescut!
Martorul meu depune mărturie azi
cu mâna pe biblie.
Cuvintele sale, albe petale
lacrimile sale, lucinde zale
gesturile sale, câteva parale...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre mâini, poezii despre cuvinte, poezii despre creștinism, poezii despre creștere, poezii despre alb sau poezii despre Biblie
Poetul
Mai bună, lumea cu un gram o lasă
Tribut plătește pentru el, o viață!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate de Ioana Voicilă Dobre despre viață, citate despre poezie, citate de Ioana Voicilă Dobre despre poezie, citate despre plată, citate despre metrologie sau citate despre greutate
După ani de rătăciri...
Să ne întoarcem în copilărie,
să ne-amintim întâi când ne-am văzut,
în curtea casei nalte, ruginie
lângă un brad cum nu s-a mai văzut...
Și să privim atent spre tinerețe,
două perechi de aripi levitând...
Speranță, dragoste, noblețe
în cercul vieții locul căutând.
Să descifrăm și din maturitate
tot ce ne-a dat viața mai frumos,
să-i facem inimii dreptate
acum, când iar o cere Făt-Frumos...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre maturitate, poezii despre inimă, poezii despre dreptate, poezii despre copilărie sau poezii despre brazi
A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)
În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.
A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,
Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!
Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!
A murit un înger...
poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre genialitate sau poezii despre Grigore Vieru
Constatare la limită
Zis-a omul prost-crescut:
Ferice de cel nenăscut!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre limite sau citate despre fericire
Perechi neperechi
Perechea mea, pereche ta, pereche lor,
Aproape toată lumea e pereche,
Suntem perechi pe când perechile ne mor
Și sufletul rămâne nepereche.
Da, sufletul, iubite partener,
Dacă suntem pereche de cine mi-este dor?
Deși suntem perechi, perechile ne cer,
Perechea mea, pereche ta, perechea lor.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (4 mai 1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei, citate de Ioana Voicilă Dobre despre mâini, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre creștere, poezii despre aripi sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre aripi
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea iubirii
În lumea în care, se naște iubirea
Sunt numai parfumuri de roze.
Acolo vin fluturi să-și clătească privirea
Cu iasomii, trandafiri, tuberoze!
În lumea în care, se naște iubirea
Sunt numai cuvinte de pluș.
Să mângâie suflete le e menirea,
S-alunece lin pe arcuș.
În lumea în care, se naște iubirea
E limpede apă și-i aspru pârjol.
Făcută-i din inimi ce-și duc fericirea,
Pământului, dându-i ocol.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre tuberoze, poezii despre roz, poezii despre naștere, poezii despre fluturi sau poezii despre fericire
Miracole
Lumea mai crede
în miracole.
Un miracol ar fi
ploaia mult așteptată.
Dar nimeni nu face nimic.
E drept că
nu poți inventa ploaia
dar o poți chema!
Cât te-am chemat!
Am implorat cerul
și ai venit nesperat
aducându-mi însăși, ploaia!
Să mai spun lumii
cât m-am rugat?
Numai aburii ploii știu
cât am ars în această iubire!
Lumea mai crede în miracole
dar nu le imploră cerului...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, citate de Ioana Voicilă Dobre despre ploaie, poezii despre inventatori sau poezii despre abur
Tinerețe
Mă rog, iarna să străbat,
primăverii să-i zâmbesc
și verii îmbujorate
adevărul să-i păzesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, citate de Ioana Voicilă Dobre despre zâmbet, poezii despre vară, citate de Ioana Voicilă Dobre despre tinerețe, poezii despre primăvară, citate de Ioana Voicilă Dobre despre primăvară, poezii despre iarnă, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iarnă, poezii despre adevăr sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre adevăr
Câmp de maci
Am văzut un câmp rănit,
de atâția maci în floare
de plângea, sângerând lanul
viselor, spre neuitare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de Ioana Voicilă Dobre despre visare, poezii despre flori sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre flori
Nu! Iubirea n-a murit!
Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
și-n țipătul pescărușului...
Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireș o cântă
și fluturele o descântă
în zborul ei albit.
Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, neliniște
aleargă-acum pe miriște.
Întinde-i mâna și-a venit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre cărți sau poezii despre Adrian Păunescu
Frunză ruginie
Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe,
Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci!
Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă!
Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre spaimă, poezii despre generozitate, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre căderea frunzelor
Femeie
Cum să cumpăr fericirea
De-a păși în calea voastră
Peste flori?! Femei și mame,
Fericirea e a voastră!
Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteți nemărginirea,
Cânt cu inima română...
Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie și mister...
Tu ești flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.
Ești biserică și rugă,
Păr de valuri, ochi de stea,
Ce-ntunericul alungă.
Tu ești fericirea mea!
Cum să nu iubesc, femeie,
Ochii tăi, nemărginirea?!
Ești în lumea asta totul!
Ești speranța și iubirea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre pictură sau poezii despre nori
Îngerul grădinii
Eram un fluture mic și jucăuș.
Te iubeam atât de mult, că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfășase viața).
Toți te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Și tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile,
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu sau poezii despre culori