Martorul meu ocular
Simțeam că este cu ochii pe mine
mereu, cineva,
timpul meu, oglinda mea.
Și ce ochi a făcut
când am mai crescut!
Martorul meu depune mărturie azi
cu mâna pe biblie.
Cuvintele sale, albe petale
lacrimile sale, lucinde zale
gesturile sale, câteva parale...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 27 aprilie 2012: |
| Martor imi este Dumnezeu, ca am intrat pe sait exact in clipa cand poemul tau, mai aburea inca. Mi-a fost dor de poezia ta, m-am rugat sa apara si iata cererea mi-a fost ascultata. Era nevoie de poezie proaspata pe Citatepedia, de un timp au aparut de toate, mai putin poezie. Si ca sa vezi ghinion, batranul meu calculator refuza sa scrie cu diacrirtice. Felicitari si ramai mai mult cu noi. Al tau din vesnicie prieten, cu toata dragostea. |
2 Ioana Voicilă Dobre [autorul] a spus pe 27 aprilie 2012: |
| Bine v-am regăsit dragi scriitori și cititori! Bine te-am regăsit sănătos, prietene! Minunile existăăă! |
3 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 27 aprilie 2012: |
| Minunile exista doar pentru cine crede in ele. Eu am crezut dintotdeauna si iata sunt "martor ocular" al ei. |