Răsplata cerească

E-al omului ciudat destin
Din care n-are vre-o scăpare:
De a trăi sub cer senin
Doar după... ultima suflare!

epigramă de Nicolae Brelea din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de romantic

Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-şi caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.

Mi-e lumea toată calea fericirii
Şi inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.

Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simţi că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.

Îmi iau cu mine trandafiri şi versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roşul lor să îţi alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Nicolae Brelea

Oare cine poate crede
Că, atunci când Brelea scrie,
În revista BOLTA VERDE
Străluceşte o... chelie!

epigramă de Mihai Enachi din revista "Hohote" (2005)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă memoria omenirii se dovedeşte, după trecerea Pontifului la cele veşnice, a fi scurtă, totuşi — prin modul în care s-a manifestat — dăruirea până la sacrificiu cu care a acţionat până la ultima suflare îl califică pe Papa Ioan Paul al II-lea drept un Sfânt al vremurilor noastre.

Nicolae Mareş în Ioan Paul al II-lea - Un Papă Sfânt (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul sărac ajuns la poarta... Raiului

La Sfântul Petre cu alai
Ajuns când toamna frunze cad,
Ceru un colţişor de Rai
Că pe pământ trăi... în Iad.

epigramă de Nicolae Brelea din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomie

E-un adevăr fără tăgadă
Că sacul celor ce ne fură,
Numai cei orbi nu pot să vadă
Căci n-are fund, ci numai gură!

epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viaţa Buzăului", nr. 184/2004 (9 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"U" Cluj 1919

Cu "U" Cluj în continuare,
Dragostea n-are barieră.
Alături pân' la ultima suflare
Pentru tine facem atmosferă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora fiinţei

Poezia întoarce timpul
până ceasul cu ceas
canibalic
îşi împarte ultima suflare
cu prima
neîmpărţită suflare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Doamne, ce destin banal,
Gândi femeia-n sinea ei -
Ţin, la găini, cocoşi vre-o trei,
Şi-n casă doar... un papagal!

epigramă de Vlad Cernea-Jerca din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul de a trăi

A trăi prudent
copleşit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ţi place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te ştie corupt
a trăi - se poate
ca de obicei
a trăi în "rate"
da'... pe banii Ei
a trăi în fine
e uin mizilic
a trăi... e bine
da'... eşti un nimic!

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi marea

Jinduind la marea-albastră,
Au prilejul să opteze:
Unele să se prăjească,
Altele doar... să flirteze!

epigramă de Nicolae Brelea din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postulat

Nu-i un îndoit necaz-
Cap păros sau capul chel!
Important e, după caz,
Dacă ai... glagore-n el.

epigramă de Nicolae Brelea din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică murim de două ori - o dată când ultima suflare ne părăseşte corpul şi a doua oară când ultima persoană pe care o cunoaştem ne spune numele.

citat din Al Pacino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui mincinos

Şi-a dat cuvântul, onorabil,
(Oricum, oricând nu l-a ţinut)
Dar eşuă, căci lamentabil
Dăduse doar ce... n-a avut!

epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viaţa Buzăului" (9 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ai vre-o idee

De ai vre-o idee, în scris s-o pui îndată,
De ai vre-o iubită, condu-o la altar.
Cu "lasă!", trece vremea, iubita e uitată,
Cu "lasă!", trece vremea, ideile dispar.

epigramă de Vasile Alecsandri
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe la destin

Zilele trec amăgitor
Nimicul le pătrunde
Se caută o vină-n cor
În carul cu nevrute.
Suspină adierea-n dor
El Universul se destramă
De nu-ngrijim la cel fior
Ea viaţa calcă-n dramă.
Sunt ani ce ard fără de jar
Nici vântul nu ajută
Ne ia el gândul tot hoinar
Pe ultima redută.
E ea strigarea făr-de vrere
Cu ultima suflare
E el cel răsărit pe care
L-ai aşteptat tot mută.
Dar fără fond, ea forma ţipă
Se pierde în neant
Şi e păcat ca-ntr-o clipită
El haosul să stea garant.
Povestea este cu noroc
Căci totul e un dat
Suntem făcuţi din singur foc
Nimic nu-i alterat.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptăm până la ultima suflare. Aşa ceva poate spune doar ultimul om.

aforism de Aleksandar Cotric din Czarna ksiega (2010), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ţi arăţi fiinţa unitară, rod al Creaţiei Sale, că sufletul ţi-e suflare dumnezeiască, iar trupul ţi-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îţi recapeţi adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.
Uneori, în ceasurile grele ale omului ţâşnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut – iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă şi zidurile de gheaţă din inima omului de piatră, că piatră e atunci când şi-a pierdut iubirea.
Când îngerii-s tăcuţi la capătul disperării, rămâne doar speranţa ca o hrană dulce şi întăritoare, fără de care nu poţi trăi, aşa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credinţa, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele - trup din trupul Domului.

Camelia Opriţa în Ispita, generator de întuneric în spiritul omului şi îndepărtare de Dumnezeu
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dreptul omului de-a trăi fericit, nu chinuit.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă a unui petrecăreţ

Şi-a dat ultima suflare
Cu-o dorinţă nefirească:
"Când o fi la-nmormântare,
Să-mi cântaţi... Mulţi ani trăiască!"

epigramă de Ion Negreanu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!