Ultima dorință a unui petrecăreț
Și-a dat ultima suflare
Cu-o dorință nefirească:
"Când o fi la-nmormântare,
Să-mi cântați... Mulți ani trăiască!"
epigramă de Ion Negreanu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Ultima dorință
Când o fi ca să-mi iau zborul
Către lumi imaginare
Săpați cu excavatorul,
Nu cu sape ordinare.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință a peștelui când e prins de pescar (după un aforism de D. C. Mazilu)
Când stă să treacă-n neființă,
Își spune ultima dorință:
‒ Când m-oi mânca, numaidecât
Să ți se-nfigă-un os în gât,
Să simți și tu, al meu călău,
Ce simt acum cu acul tău!
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire, după D.C. Mazilu (20 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorință
Când o fi să se termine...
(Va veni și vremea ceea),
Tare-aș vrea să iau cu mine
Șahul, stupii și... femeia!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Metodă
I-a dat un pumn depanatorul
Și a pornit televizorul!
Apoi cu-o mină aferată,
Mi-a-ntins chitanța pentru plată!
epigramă de Ion Negreanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută de ani
Ce n-ar da omul să se-nveșnicească,
Sau cel puțin un veac aici s-apuce,
Așa și eu, nevrând curând o cruce,
Am mers la medic, boala să-mi oprească.
M-am dus la el cu plicul cum se duce,
Că-i om și el și trebui' să trăiască
Și-a scris rețeta care să-mi priască,
Spunând că asta suta-mi va aduce.
Voios am mers la cei cu farmacie
Și-am cumpărat pastilele minune;
O sută-am dat, de euro, să fie,
Ca să trăiască și ei, cum se spune.
Iar eu, în drum spre casă, cu pastile,
Le-am aruncat la tomberon deodată,
Ca și eu să trăiesc mulți ani de zile,
Chiar suta-aceea, de-orice om visată!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf
Aș vrea să mă așez pe spate,
Inert și fără de suflare,
Că mor de curiozitate
Să văd câți vin la-nmormântare.
epitaf epigramatic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică murim de două ori - o dată când ultima suflare ne părăsește corpul și a doua oară când ultima persoană pe care o cunoaștem ne spune numele.
citat din Al Pacino
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ultima dorință
Prin
păsărele
călătoare,
în zborul trist
de dincolo de clipe,
ne vom gândi la
ce-a rămas...
din ultima
dorință?
poezie de Ioan Rațiu din Tributul clipei (22 martie 1993)
Adăugat de Ioan Rațiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Pe-o piatră-n slove mari, citețe,
Aș vrea să scrie-un om cinstit:
"El a murit de bătrânețe,
Dar nicidecum îmbătrânit..."
epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Când să mor o fi să fie,
Vreau să-mi cânte-un popă bun
Care are-n cap răchie
Ș-n cădelniță tutun.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântați Dumnezeului nostru, cântați;cântați Împăratului nostru, cântați.
David în Psaltirea
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru-o zi ...
Fluturi ce-au doar o zi, trăindu-și clipa,
S-au întrupat în fâlfâiri gingașe,
Iar noi, venirea le-am vegheat, ca moașe,
Văzând prisosul nuanțelor, risipa.
La sfânta zi le-am fost voit părtașe,
Când roiul și-a săltat spre cer aripa,
Cromatica-mbrăcând de la tulipa
Pestriță și-ale ei surori trufașe.
Fluturi frumoși, beție de culoare,
Făpturi plăpânde, logodiți cu flori.
Doar pentru-o zi, cu-o ultimă suflare,
Prețuind timpul ca pe vechi comori,
Mai aveți drept la ultima cântare,
Lăudând viața-n imnu-i până-n zori.
sonet de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință, confraților mei
Când bate clopotul de-aramă,
O, voi, acei ce ați rămas,
Să-mi faceți doar o epigramă
Și mă lipsesc de parastas.
epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora ființei
Poezia întoarce timpul
până ceasul cu ceas
canibalic
își împarte ultima suflare
cu prima
neîmpărțită suflare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om și-a descoperit vocația când încetează să se mai întrebe cum să trăiască și... începe să trăiască.
citat din Thomas Merton
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință, prietenilor
Să simtă trupul veșnica odihnă
Eu am lăsat groparului cuvânt,
Dar fiindcă vreau și spiritului tihnă,
Nu-mi scrieți versuri proaste pe mormânt!
epigramă de Jean Passerat, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Infidelitate
C-o frumoasă, într-o seară,
L-a surprins nevasta-n gară
Și-a strigat cu toată-gura:
"Asta ți-este... legătura?!"
epigramă de Ion Negreanu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la ultima suflare
Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Și-atunci când e înseninare
Și când se-așterne înnoptare
Peste vizibilul decor.
Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Școală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.
Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălțăm
Acele gânduri luminate
De revelații revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.
Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.
Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârșit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.
Acesta-i crezu-n pribegie
Așa ne-nvață Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Când Dacia și-a cumpărat,
Atâta mai avea să-și vadă:
Copilul unic... în Fiat,
Nevasta-n Ladă.
epigramă de Ioan Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!