Sărmana traistă -
renaște primăvara
în pat muribund
haiku de Masaoka Shiki, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cum să nu lume-
timpul învingătorul
florilor de scai
haiku de Masaoka Shiki din Haiku Japonia, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit toamna:
privind în oglindă-l văd
din nou pe tata.
haiku de Shiki Masaoka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare urmă
pe nisipul țărmului
îndepărtează
haiku de Masaoka Shiki, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-e dragă viața -
cât a mai rămas din ea?
noaptea e scurtă
haiku de Masaoka Shiki, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barca și râul
de inerția zilei
uneori răspund
haiku de Masaoka Shiki, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un păr înflorește, într-o casă prăbușită, pe un câmp de luptă vechi.
citat din Masaoka Shiki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
după ce-am strivit
un paing, mă simt singur
în noaptea rece
haiku de Masaoka Shiki, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Cineva, în vara asta,
a devenit piele și os
scriind tanka și haiku...
haiku de Masaoka Shiki
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă primăvară
Renaște primăvara iar în mine
Și mă-nnoiește pentru-a câta oară!
E-un suflu de-nviere ce revine,
E-acea speranță ce nu vrea să moară.
Renaște primăvara iar în mine
Și-ncet topește lespezile gheții,
Mă-nvăluie lumina și mi-e bine,
Simt calda-mbrățișare a vieții.
Renaște-n mine iarăși primăvara,
De cânt și ciripit tresaltă zorii,
Un greier slab își țârâie vioara,
Sub curcubeu se împăcară norii.
Renaște primăvara iar în mine,
Nevinovați, pe pajiști, zburdă mieii,
Doinește lin zefirul pe coline
Și mă îmbie la visare teii.
Vreau verdele să-mi bucure privirea,
Să uit de valea tristă, cenușie,
Dar mă grăbesc să-mi împlinesc menirea:
Din muguri să-nfrunzesc cu gingășie,
Să-mbobocesc o floare albă-aleasă
Și să-nfloresc la marea sărbătoare,
Când îmbrăca-voi haină de mireasă,
În primăvara cea netrecătoare.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (23 martie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primăvara mă vindec de plictis
capăt pe lângă durerile primenirii, bucuria,
renaște înlăuntrul trupului seva care se revarsă
prin toți porii până-n simțire,
în ochi și urechi,
în așteptări și vise dorite
cum ierburile, frunzele și florile
pământului
în fruct.
Primăvara nu mă lasă singur
coboară duhul divin,
învie speranța
și întreaga natură
participă cu lumină
din lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plină iarnă
Primăvara unui dor
Renaște criptic
Cu dalbe previziuni
Răstălmăciri la rece
tanka de David Boia (22 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Primăvara și criza
Ne-a fost iernatul un supliciu
Și-acum, natura când renaște,
Avem un miel de sacrificiu...
Dar va ajunge pân-la Paște?
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
avere n-am
imi pun opincile în traistă
și vin desculț acasă
Mamă
de mă primești
să-mi lași doi rugi de mur
în prag
de nu
altă avere n-am
îmi pun opincile în traistă
și plec spre nicăieri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Sufletul așezat în trupul
care trebuie
renaște
în locul din care a venit
precum primăvara în
albul din cireș
poezie de Teodor Dume din carte, atllantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Muri sărmana fată...
Muri sărmana fată, din dragoste muri.
La groapă ei au dus-o, la groapă-n zori de zi.
Și singură-au lăsat-o, o, singură-n sicriu,
Și singură-au lăsat-o, plecând într-un târziu.
Ei s-au întors toți veseli, toți veseli și cântând
Cântând cu nepăsare: "Așa pier toți pe rând".
Muri sărmana fată, din dragoste muri
Și ei la câmp plecară ca-n orice altă zi.
poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Cât vezi
Cu ochii
E verde
Și pe deasupra
Mult albastru
Și viața
Renaște
Din orice poziție
Și trece mai sus
De orice limită
Și incită doruri
Pe axa absciselor
Și crește cu sârg
Pe ordonată
În spațiu regăsirii.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pasărea Phoenix
Renaște, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.
Și-i animat de simțăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaște, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav și siderat...
Și înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,
Renaște, tainic, din cuvinte.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara. Fructul ce se coace al tuturor anotimpurilor, al toamnei ce-n sămânță și-n culcuș de frunză ruginie ea adoarme, iarna ce-n tăceri de alb crează, primăvara ce prin lumina florilor ea fericită ne spune că renaște.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă câmpul
Mă cheamă câmpul,
cuvintele ard în cormană,
stelele sar pe obadă,
ca din trecerea mea pe un dig...
Mă cheamă câmpul,
pe coala albă de zăpadă,
dar bat vânturi
din patru anotimpuri,
în etuva memoriei!
Sămânța fulgeră în traistă
și cu degetele resfirate,
dau să semăn
rodul bogat în primăvara ploioasă,
Mă cheamă câmpul
și trebuie să semăn cuvinte...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara pentru nebuni
Primăvara mușcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriți, cu cer
Și mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara mușcă din nebunii mei
Știuți multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Și să mă asemeni cu obisnuiții nebuni;
Primăvara mușcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara mușcă păreri anodine,
Primăvara mușcă în mod neașteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Și îmi mărturisește treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!