Iar o-ntorci?- parodie după I. Brad - "Când te-ntorci?"
Iar te întorci, în fine, ostenito.
Pe câți ai amăgit, cicălitoare?
Vii să îmi zmulgi și clipa ce-ai râvnit-o
Să-nvârți cuțitu-n rana ce mai doare
Să fiu credulul veșnic, mai tânjești,
Ce-ar confunda copacii cu pădurea
Că tu tot faci bezele și rânjești
Spre rătăciți ce stau cu capu-aiurea,
Le murmuri vorbe dulci, promițătoare,
Doar să le-ațâți scânteia de lumină,
Tot șchiopătând spre ei provocatoare
Doar eu mai zic, stupid, "ai fost divină?"
parodie de Sever Purcia, după I. Brad
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tânguire
Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliți... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!
Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Și nori de praf! Și ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.
Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Ce-ar fi
să vină Moartea
ascunsă
printre șoapte
duioasă ca o curvă
cu hlamida-i de noapte
în vorbe
meșterite
să vrea să mă-nvelească
și să mă ia
pe aripi
în liniștea cerească...
Acolo nu-i tristețe
acolo nu-i ninsoare
doar fulgii
cei de îngeri ce se zburătăcesc
Acolo-i mort și Timpul
secunda nu mai doare
în ghiolul de lumină
al Tatălui ceresc...
(de nu cumva
perfidă
și maștihă
cum este
n-o cotigi spre balta
de lavă
din poveste!)
poezie de Kosta Vianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O parte de iubire stinsă
Mă doare gura de cuvinte reci,
De toate sunt sătulă.
Mi-e sete de cuvinte dulci
Spuse de-a ta gură.
Nu bați la poarta sufletului meu
Ca să-ți deschid eu oare?
Tu maiestos, parcă un leu
Aștepți doar prăzi ușoare.
Tratezi femeia drept trofeu
Și-mi pare rău de asta
Ia mai bine-un alt traseu
Și cautăți fanasta.
Lasă-mi speranța în inima ce doare
Ca să nu plâng de milă.
Las clipa uitării să zboare,
Spre o altă filă.
Iubirea-i stinsă ca un foc de paie
Cu vorbe goale din a tale straie
Aștept o nouă vâlvătaie,
O dragoste fără de ploaie.
poezie de Camelia Natalia Ignat (iulie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doftoroaia
Nevasta nu-i cicălitoare,
E-o victim-a căldurilor
Și nu-i chiar o "ciocănitoare"
Ci... doctorul pădurilor.
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspiciunea guvernanților
Iubiții mei pensionari,
N-ați fost prelați și nici egumeni
Ați fost doar simpli bugetari,
Dar vi-s obrajii, mult prea rumeni!
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modus vivendi
O clipă este o aripă,
ea nu poate da sufletului
liniștea cerului.
*
Îți trebuie o viață plină,
din clipă
să culegi lumină.
*
Cu certitudine,
clipa îți poate da strălucire,
dar nu mântuire.
*
Din clipă culegi deseori spini,
iar anii petrecuți îți sunt străini.
*
Doar în clepsidră vedem
clipa prezentă,
manifestă atât de puțin,
lunecând spre începuturi
în izvorul divin.
*
Nu uita să aduni clipele,
bunele,
doar în ele stau ascunse
tainele.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alte zări
Mă lumina cândva scânteia
S-ajung pe unde mulți s-au dus,
Dar văd c-abia la vârsta treia
Mă-ndrept, în fine, spre APUS!
epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei românești, 2007 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de soare
Și altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Și fericirea o imită.
Sămânță din esențe vii
Și ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...
Porunca de a-ți ispăși
Pedeapsa ta de flori și frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, știi,
Orice copac trăind o duse.
De astăzi, așteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ți plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În concediul "maternal-paternal"
În domeniul umanist,
Nu-s moravuri inutile:
Cauți fete infertile
Spre a nu fi onanist.
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeți-vă clipa
trosnetul se aude și-un bolovan țărâna-n frunze-ndeasă
culmea dealului prin copaci cerul apasă
inima-mi bate și mă doare, urcușul frigului mă arde-n oase
pădurea încet primește urma mea ce trece
bat clopote-n urechile mele
o Doamne!
stau și strig la soare
nu-mi mărgini privirea, nu te duce-n orizontul rece
pun palma pe copacul înalt și frunzele lui freamătă
vorbesc între ele și spre pământ se-îndreaptă
plâng zborul lor, șoptesc că nu vor să fie moarte
nu vor să uite roșul ruginiu din ochii noștri
nu vor să fie noapte
printre crengi ne caută și printr-un ultim gând ne spun
ascultați copacul vieții, dorința lui din gând
căutați în albastru stelei, în cerul nopții vara
simțiți albul zilei, scânteia de lumină, fulgul iarna
simțiți în sunet glasul trecerii, uniți-vă cărarea
fiți unu-n altul vara și dăruiți iar viața
puneți-vă împreună trupul, inima și sufletul
fiți pe lume, prin iubire, gândul
atingeți-vă clipa și nu uitați că-i toamnă!
poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhitect al lumii
A trecut timpul și noi nu ne-am putut opri din a ne cunoaște inimile
Cerul s-a deschis ca un miraculos drum spre lumină
Tu mă vezi ca pe o lumină, printre copacii bătrâni
Hai să ne prindem de mână și sa privim apa
Ce curge printre stânci și ni se vor purifica aurele,
vindecându-ne trupește și spiritual.
Universul nostru va fi în armonie cu Marele creator, Arhitect al lumii,
Să ne deschidem mințile, până vom îmbrățișa munții cu privirea
Să ascultăm cântecul păsărelelor din pădurea cunoașterii
Până vom străbate culmile, acoperite de dor și veșmânt stingher
Vino către mine, lăsând destinul să hotărască pentru tine
Uneori noi suntem doar pioni în mâna destinului.
Schimbarea să ne fie o metamorfoză spre mântuire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci alunecoase
Ești doar o frunză neajutorată
Purtată prin curenții unui râu,
Lovită, zdrențuită, resemnată,
Târâtă în al valului desfrâu.
Tânjești, privind spre mal, spre acalmie,
Să ieși întreagă din acest tumult,
Să intri-n lumea ta, să fii iar vie,
De s-ar putea, cum ai mai fost demult.
Când ai căzut, în vântul cel de toamnă,
Lovindu-te de ramurile reci,
Ai ascultat doar gândul ce te-ndeamnă
Să te salvezi cumva, chiar de-ai să treci
Din lumea ta, în alta, ce nu-nsemnă
Nimic, dar tu ai hotărât să pleci.
Te-ai dus, rostogolindu-te, în lume
Privind, întâi cu teamă, împrejur,
Ți-ai potrivit cuvintele antume
În solul nou, mai umed, mai obscur.
A fost o amânare, o himeră,
Acea alunecare pe poteci;
Tu nu erai o aventurieră,
Dar ai murit atunci. Acum doar treci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai făcut
ochi dulci pentru ochii mei albaștri
mă vânezi cu ar
doare uneori vorbele
mă răpun în locul durerii
îmi faci propuneri in
decente și fac bine bărbatului
mă sfredelești cu privirea pătimașă
pătrunzătoare la nevoie
mii de particule accelerează
sub priviri
rea și provocatoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem Lianei D
Otravă... Durere, de-a pururea arzi!
Mă soarbe tăcerea sub cumpeni de brazi...
Se-aude în cer un alai îngeresc,
Din sufletul mamei doar lacrimi țășnesc.
Un mit de lumină se sfarmă. La geam,
Cad lacrimi de soare. Iubire eram!
Dar frântă-n bucăți de lumină pornesc,
Războinic solar, neamul să-mi reclădesc.
E-n mine lumină, deși am plecat...
Pe drumuri de taină, în moarte-am aflat
Alt drum spre-nviere, spre RAI, spre zenit.
Sunt Soare-Răsare! Așa vă promit!
Mă-nalț în lumină, cobor iar în voi,
Dorm somn liniștit printre-ai noștri eroi,
Ar fi-vom din nou în cetatea divină,
La fel de uniți, un crâmpei de lumină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dipsomanii
Mafiotu-i un pirat.
Bând din apa cea sărată
Veșnic este însetat,
Nu îi trece niciodată.
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrostih Mariei Cataleya
M amă - duh și lumină, esență divină,
A rcă pe care, poposește o floare -
R oză și rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire și tihnă.
C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină și soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îți va da
E nergie, spre cer să te-nalți ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru și regină stelară, frumoasă și blândă.
.... Sălășluind în universul de ceară, în noi și-n afară.
acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)curățenie sufletească
Mulți, ajunși la DNA,
Cred că lor li se cădea
Să tot ia, că doar nu fură,
Câte-un pic din ANAF(ură).
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, sărăciei tandreții
speranța unei destăinuiri
doar un licăr încețoșat
șovăie molcom
în căușul adânc al privirii
spre colinele înalte
ale orbului dinlăuntrul firii
aud un zumzet neobișnuit
cuprind cu aceeași inspirație
poema domoală și pe cea răzvrătită
m-atinge mirosul petalelor pudice
le încrustez pe tighelul buzelor
care rostesc vorbe nenăscute încă
în ciuda vântului
cu înfățișare fioroasă
îmbrac o lumină fie și palidă
în timp ce soarele
se leagănă în cumpăna cerului
trimițându-mi bezele
din creștetul zidului din mine
dispare fără nicio urmă
sărăcia lucie a tandreții
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce-ar fi poezia?
I. Și ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumusețea?
Ce-ar fi ș-un muritor
Când n-ar simți amor;
Ce-ar fi și veselia
Când n-ar fi tinerețea;
Ce-ar fi niște comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi mărețul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moștenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simțiri.
II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca și un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Își uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracție-n simțire, -
Își pierd a lor gândire;
În tine toți trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ți simți că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.
poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!