Moartea
Ce-ar fi
să vină Moartea
ascunsă
printre șoapte
duioasă ca o curvă
cu hlamida-i de noapte
în vorbe
meșterite
să vrea să mă-nvelească
și să mă ia
pe aripi
în liniștea cerească...
Acolo nu-i tristețe
acolo nu-i ninsoare
doar fulgii
cei de îngeri ce se zburătăcesc
Acolo-i mort și Timpul
secunda nu mai doare
în ghiolul de lumină
al Tatălui ceresc...
(de nu cumva
perfidă
și maștihă
cum este
n-o cotigi spre balta
de lavă
din poveste!)
poezie de Kosta Vianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Kosta Vianu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.