Moartea
Ce-ar fi
să vină Moartea
ascunsă
printre șoapte
duioasă ca o curvă
cu hlamida-i de noapte
în vorbe
meșterite
să vrea să mă-nvelească
și să mă ia
pe aripi
în liniștea cerească...
Acolo nu-i tristețe
acolo nu-i ninsoare
doar fulgii
cei de îngeri ce se zburătăcesc
Acolo-i mort și Timpul
secunda nu mai doare
în ghiolul de lumină
al Tatălui ceresc...
(de nu cumva
perfidă
și maștihă
cum este
n-o cotigi spre balta
de lavă
din poveste!)
poezie de Kosta Vianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre secunde
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.