Tinerei fumătoare

Fată dragă, fără şagă
Eşti ca floarea din grădină,
Dar guriţa-ţi ca o fragă
Are iz de nicotnă.

epigramă de Ion Romanescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti... eşti fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
şi-acum îmi eşti iubirea toată,
nu spune nimic, e marţea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îţi ştiu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniştea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
şi-aşa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să ştie lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi eşti... eşti fragă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată dragă

Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Şi de dragoste sfinţit.

Poţi a învăţa să numeri
Cu picioarele pe umeri
Şi săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.

Apoi, sărutări vor ninge
Şi fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.

Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopţile în şagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.

Lasă degetele-n pace,
Ele ştiu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.

Şi când soarele se duce
Spre culcuşuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.

Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor îmi e de tine ...

Dor îmi e de tine, dragă,
Dor de ieri, cu dor de azi.
De noi doi ce-o să se-aleagă,
De nu vii la piept să-mi cazi?!

Dor îmi e de tine, fată,
Tu mi-eşti dragostea dintâi,
Ce-a plecat ca niciodată,
Când credeam c-ai să rămâi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Nu-s nici flori, nu-s nici fântâni,
Lângă ele-a gurii fragă
Să mi-o dai fără s-amâni.

Dor îmi e de tine, fată.
Crezul meu e că m-aştepţi,
Proaspătă şi-mbujorată,
Vechi fiori să redeştepţi.

Dor îmi e de tine, dragă,
Să te salt de subţiori.
Lumea, dacă ne reneagă,
Ne-om iubi din seară-n zori.

Dor îmi e de tine, fată,
Vreau să-ţi mângâi părul tău.
De destin mi-ai fost tu dată
Şi iubită şi călău.

Dor îmi e de tine, dragă,-
Toate-s vânt, iubirea-mi nu.
Vechi simţiri pe veci ne leagă
Şi-am să vin de vrei şi tu!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata dragă (In memoriam Mădălina Manole)

Fiind Mielul lui Isus,
Mădălină, Fată dragă,
Te-ai urcat la stele, sus.
Fanii cred că e... în şagă.

poezie de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă

Frumoasă eşti, iubita mea blajină
Şi pe cât de blajină-atât de dragă.
Tu pentru mine eşti o lume-ntreagă,
C-un strop de-azur pe straie de lumină.

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă.
Sub pleoape îmi sădeşte nehodină.
Mi-e inima un zbucium de sabină,
Rănită, ca o pasăre pribeagă.

Sfielnic de-mi era cândva cuvântul,
Se zbate-un glas neizbutind să spună,
Strivind sub neputinţă jurământul,

Că seri şi zori ne vom iubi-mpreună.
Pierite-n van, le-ntemniţează vântul
Şi-al lor ecou pierdut e în furtună.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boxerul către iubita lui

Nu te lovesc, eşti ca o fragă,
Te sărut mereu pe gură,
Dar să nu te superi, dragă,
Când te ating sub centură.

epigramă de Lucian Preda din Alandala
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, a mea mămică (poezie pentru copii)

Te iubesc, a mea mămică;
Ştiu că mă iubeşti; ţi-s dragă;
Sunt fetiţa ta cea mică,
Iar tu-mi eşti mămica-mi fragă.

Mămica mea e fată fină
Iar eu... femeie şi bunică;
Mămica mea-i... fetiţă lină
Şi eu, femeia ei pitică.

Te iubesc mămică fină
Glasul tău e glas de mamă;
Mierea ta, este albină
Şi surâsul tău, mă cheamă.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ooo, azalee

eşti tu cea care
visele-mi torceai,
eşti tu cea care
te topeai în mine,
eşti tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânţa
florilor divine?

o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
şi cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
şi nu-ţi mai aminteşti
cum a fost ieri.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

trenul şuieră
plec
tata cu mâinile ridicate
ca o rugăciune
mama a înlemnit
fără braţe
lacrimile mele lungi
înconjoară oraşul
şi continentul se-ncâlceşte
în încordarea mea
în sfârşit
plâng
ca un copil bine bătut
o băbuţa din tren
îmi întinde emoţionată
un şervet
şi moşuleţul îmi face loc
să mă aşez în locul lui
stai aici fată dragă
e mai răcoare şi mai vânt
merci mult
şi-un zâmbet plăpând
pe faţa mea
nu mai plânge
a trecut
de acu eşti om
nu mai eşti fată
Râd.

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fragă şi frunza ţi-e dragă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam: Fetei cu părul de foc

Fată dragă, fată dragă,
Ai uimit o ţară-ntreagă
Cu al tău gest necugetat,
Ai făcut mare păcat.
Ce-o fi fost în sufleţelul tău
Ştie numai Bunul Dumnezeu
De ţi-a fost bine sau rău.
Ai lăsat în urmă un sufleţel
Nu ţi-a fost milă de el?!
Doi părinţi fără putere
Şi pe noi muţi de durere.
Dumnezeu să te primească,
Îngerii să te-ocrotească,
Şi să-ţi cânte la ureche
Cântece fără pereche,
Aşa cu şi tu ai cântat
Şi dureri ne-ai alinat,
Cât pe lume-ai existat.

poezie de Mariana Simionescu (15 iulie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exacerbare

Pentru fragă
Şi frunza-i dragă.

distih de David Boia (17 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag

Cu mult îmi eşti mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ţi ochiim
Şi atunci când îi revăd, privrea mea va şti
Subtil să-şi ţină paşi, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi eşti mai dragă, atunci când îmi vorbeşti,
Atunci când îţi exprimi cuvintele trupeşti,
Atunci când îmi şopteşti, la urechi, mă iubeşti,
Cu atât imi eşti mai dragă, atunci când mă doreşti.

Cu mult îmi eşti mai dragă, cu mult îţi sunt mai drag,
Şi-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o ţin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia ideală

Gene lungi, obraji de lapte,
Gura mică ca o fragă;
La ureche-ţi murmur şoapte,
Ca să ştii cât mi-eşti de dragă.

Părul moale, ochi şăgalnici,
Ce-şi arată strălucirea,
Sânii liberi şi zburdalnici,
Îmi încântă mult privirea.

Mâna mică, delicată,
Trupul suplu, de felină,
Eşti distinsă, rafinată,
Şi-ai o voce cristalină.

Coapsa fermă, cusur n-are,
Mersul tău mă ispiteşte,
Iar în urmă laşi o boare
De parfum ce m-ameţeşte.

Dar mai ai o calitate,
Fără nicio îndoială:
Suflet plin de bunătate;
Eşti femeia ideală.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde foi şi-o fragă

Frunză verde foi şi-o fragă
Răsai lună, răsai dragă,
Să se vadă prin livadă,
Să cosim pelin şi iarbă,
Să-i dăm calului să roadă...
Calul roade şi nechează,
Mândra plânge şi oftează.
Taci mândro nu mai ofta,
Că-oi veni şi mi te-oi lua:
Când o creşte nalba-n casă
Şi-o bătea cu floarea-n masă:
Când o creştr grâu-n tindă
Şi-o bătea cu spicu-n grindă.

folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Îmi eşti ca o emoţie, ca noaptea cea mai dragă
şi timpul tău se moţăie pe cea mai sfântă treabă,
mă giugiuleşti din când în când şi îmi rosteşti o vorbă,
să nu mă uiţi prea decurând iubire ca o fragă.

Îmi eşti acum şi ieri şi azi, o Sfinte şi o Doamne,
mă numeri şi apoi mă scazi şi mă aduni cu coarne!
Şi Doamne ce să mă mai fac că bâzâie cu toane
un om pribeag şi unul vag şi unul prins de toamne.

Mă chinuieşti şi mă cuprinzi în noaptea ta de taină
şi cu ce doruri mă afunzi şi eu mă scap de haină,
eşti cea mai cea dintre pereţi şi chipul tău mi-e rană
şi nu mai vreau să mă aştepţi mai mult de încă-o toamnă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpătare la sărbătoarea vinului

Vin pelin şi vin de fragă
Îţi coboară în picioare
Şi îţi face viaţa dragă,
Dacă nu te-adăpi prea tare.

epigramă de Dumitru Spătaru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Zâmbeşte-mi, fată dragă,
Cu ochii-ţi lăcrimânzi,
Zâmbeşte-mi, fată dragă,
Cu ochii tăi cei blânzi.

Închide-ţi ochii de cleştar
Şi zâmbeşte iară...
Alungă-mi din suflet soarele-amar,
Să fie din nou vară.

Să pătrundem între copaci,
Să prindem puf de păpădii,
Să fim din nou săraci,
Să fim din nou copii.

Să ne jucăm cu florile,
Şi să stăm în ploaia argintie,
Şi să vedem cum cad zorile
Pe bolta argintie.

Să alergăm în vesela poeniţă,
Pe muşchiul cel pufos,
Şi să zărim o tânără căpriţă,
Cu iedu-i mic, morocănos.

Şi să culegem albăstrele,
Dintre copacii milenari,
S-ascultăm cum cântă păsărele
În plopii lungi şi solitari.

Cu ochii tăi cei blânzi,
Zâmbeşte, dragă fată,
Cu ochii-ţi lăcrimânzi,
Nu plânge, dragă fată.

Simte fericirea oarbă-a noastră,
Şi parfumul dulce-al iubirii...
Ascultă cum cântă pasărea măiastră,
Despre focul rece al iubirii.

Zâmbeşte-n continoare,
Să ştii, drăguţa mea.
Că viaţa-i trecătoare,
Nu plânge, fata mea!

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de Don-Juan

Păşind inegalabil cu aer de amant,
Cu gust şi cu măsură, de-a dreptul deprimant,
În urmă lasă sec, leşinuri provocate,
Femei ce, de-al său şarm, se lasă atacate.

El nu doreşte amorul ce-n aer se zăreşte,
Scoţând fiori de gheaţă din suflete măiestre.
El caută pasiunea mereu mistuitoare.
Iubeşte, fată dragă, devino admiratoare!

Iubeşte al său suflet cuprins de egoism,
Căci merită băiatul. Iubeşte fără risc!
Şi-ntr-un final, durerea se va trezi în tine,
Căci, fată dragă, el... se va iubi pe sine.

Vei deveni o fată ce pentru el a fost
Păcatul tinereţii, joc aspru, ambiţios.
Vei căuta iubirea în alt loc oprimant.
El continuând cu jocul. De-a dreptul deprimant.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi... verb

Eu... te iubesc!
Uff, tu... iubire?!

Te mai... doresc!
Ehh... fericire...!

Iubim noi... oare?
Unul... iubeşte!
Bis... că mă doare!
Eeii... dragoste, este!
Să ne... dorim!
Ce de iubire...!!!

Mai mult te... simt,
Unde-i... trăire!
"Love"... de poveşti!?
Totu-i... dorinţă.

Drag, tu... ce-mi eşti
E... peste fiinţă!

Tare mi-eşti... dragă!
Oare-i... o fragă,
Terra... întreagă???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!