Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă

Frumoasă eşti, iubita mea blajină
Şi pe cât de blajină-atât de dragă.
Tu pentru mine eşti o lume-ntreagă,
C-un strop de-azur pe straie de lumină.

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă.
Sub pleoape îmi sădeşte nehodină.
Mi-e inima un zbucium de sabină,
Rănită, ca o pasăre pribeagă.

Sfielnic de-mi era cândva cuvântul,
Se zbate-un glas neizbutind să spună,
Strivind sub neputinţă jurământul,

Că seri şi zori ne vom iubi-mpreună.
Pierite-n van, le-ntemniţează vântul
Şi-al lor ecou pierdut e în furtună.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima o primăvară ...

Mi-e inima o primăvară
Mustind de culoare şi-n seva,
Ce curge şi mă înfioară,
Ţintit fost-am de Kamadeva.

Săgeţile lui date-n floare
Străpunsu-mi-au inima-n grabă,
Trezind sentimente bizare
Ce n-au un răspuns, dar întreabă:

Pe cine iubesc şi mi-e dragă?!
Ce cale mi-e dat a străbate?!
De ce inima mi-e pribeagă
Şi tremură de voluptate?!

Răspunsul mi-l dă anotimpul
Când tot ce e viu înfloreşte.
De-atâta uimire şi timpul,
O clipă în loc se opreşte.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boxerul către iubita lui

Nu te lovesc, eşti ca o fragă,
Te sărut mereu pe gură,
Dar să nu te superi, dragă,
Când te ating sub centură.

epigramă de Lucian Preda din Alandala
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?!

Pe unde eşti când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde eşti când ceru-i plin de stele,
Când ţi-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde eşti în nopţi cu lună plină,
Când mă îmbrăţişai ca o glicină?!
Pe unde eşti când rupt de oboseală,
Mi-aş pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde eşti când mor de dor şi jale
Şi leac mi-ar fi să-ţi strâng coapsele tale?!
Pe unde eşti când gândul mi-e la tine
Şi-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde eşti când sufletul mi-e frânt
Şi-alerg ca un nebun şi mă frământ?!
Pe unde eşti când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde eşti, c-aş bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde eşti când viaţa mea-i o luptă
Şi timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti... eşti fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
şi-acum îmi eşti iubirea toată,
nu spune nimic, e marţea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îţi ştiu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniştea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
şi-aşa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să ştie lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi eşti... eşti fragă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita modernă

Iubita mi-e atât de dragă
Cu gura-i roşie de fragă
Ce mi se pare-aşa divină.
Dar vai... cu iz de nicotină.

epigramă de Gheorghe Leu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi port inima cu mine

îţi port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde mă duc eşti şi tu, draga mea; şi ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă

de destin (tu eşti destinul meu, iubito) nu vreau altă
lume (tu eşti lumea mea frumoasă, partea mea bună)
şi tu eşti ceea ce luna a încercat mereu să ne cânte
şi ceea ce soarele a vrut întotdeauna să ne spună

aici se află secretul cel mare de nimeni ştiut
(aici se află rădăcina rădăcinii şi bobocul bobocilor
şi cerul cerurilor acelui copac numit viaţă care printr-un sărut
creşte mai presus decât poate sufletul spera sau mintea cuprinde)
şi-aceasta-i minunea care păstrează distanţa-între stele
eu îţi port inima (o port în adâncul inimii mele).

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Un soare pe un cer pustiu,
O flacără-ntr-un timp târziu.
O pasăre pe cerul greu,
O lacrimă pe-obrazul meu.

Un strop de ploaie pe-o frunză ramolită,
Un greu cuţit în inima rănită.
O frunză verde pe cele putrezite,
Un gând de bine, printre cele rănite.

Un peşte albastru în oceanul îngheţat,
Un strop de bucurie în locul necurat.
O pasăre măiastră ce scaldă cerul iară
Şi lacrima curată pe faţă lin coboară.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ochii tăi umbriţi de gene,
Pe arcuitele-ţi sprâncene,
Pe gura ta cu gust de fragă,
As poposi o viaţă-ntreagă.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de dragoste

Fată frumoasă, în iarna grea,
Hai, încălzeşte-mi tu inima
Colind la geamul tău luminos –
Mi-e frig, dar să intru – mă simt sfios.

Sfiala-mi vine dintr-un trecut
Care mă doare – sau m-a durut...
Copilăria-mi, ca şi un fulg,
Topitu-s-a, parcă, pe brazdă de plug.

Fată frumoasă, în casa ta,
Nu e tristeţe – ca-n inima mea
Ci-i veselie şi-un brad frumos –
Colindu-mi devine prea dureros.

Dar îl tot cânt, cu lacrimi în glas -
Colindul meu, parcă-i, de bun rămas
Căci nu mai pot – sau n-am fost copil
Ci doar un bătrân urât şi umil.

Acum în casă de m-ai chema
Fată frumoasă, eu n-aş intra
Chiar de-mi eşti dragă şi te iubesc –
Gheaţa din suflet nu pot s-o topesc.

Fată frumoasă, acum voi pleca
Unde mă duce tristeţea mea
Te las cu căldura-ţi şi bradul frumos –
Mă cheamă lutul cel friguros...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu şi Te laud

Ştiu şi Te laud, tremură vântul
Ştiu şi Te caut, străbat pământul
Ştiu că Tu, Doamne, eşti lângă mine
Ştiu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ţii aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, eşti lângă mine,
Ştiu doar atât: că mi-e bine.

Ştiu şi Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să ştii că mi-e bine.

La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Şi veacuri de-acuma mereu
Ţi-oi spune ce mult Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pătimaş

Îmi eşti şi lacrimi şi plăcere,
îmi eşti o stare de demult
şi de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.

Te laşi furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
şi iar trăieşti într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.

Dar eşti un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
şi-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.

Îmi eşti lumina-ngândurată
şi-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiş.

Îmi eşti frumoasa mea crăiasă
din dorul meu şi e lumesc
şi mi-e rămas şi nu mă lasă
să dorm şoptindu-ţi ştrengăresc.

Ţi-aş da o floare, eşti departe
şi inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aştept.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e searbădă sub paşi cărarea

Când nu îmi eşti, mi-e tare greu, mi-e rece, frig şi mi-e urât,
Mi-i totul trist... m-apasă toate, simt că-mi lipseşte fericirea.
Simt cum m-afund şi cum mă sting... ca farul cel mai amărât,
Orbecăi cum orbecăieşte, un ins pierdut... pierzând menirea.
*
Când nu îmi eşti, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mă doare-o tristă melodie, mi-e timp nostalgic şi mă doare.
Simt că nu văd sub paşi cărarea... că drumul este mai îngust,
Orbecăi cum orbecăieşte... un ins răpus de-a ta... grandoare.
*
Când nu îmi eşti, îmi moare timpul şi-i timpul fără existenţă,
Mi-e cântecul cu note-amare, mi-e vremea gri şi-i dezolantă.
Mi-acopăr sufletul c-un giulgiu şi mă-nconjor... cu penitenţă,
Orbecăi cum orbecăieşte... pribeagu-n lumea-i... ambulantă.
*
Când nu îmi eşti, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mi-e searbădă sub paşi cărarea, e drumul searbăd şi îngust.

poezie de Ion Apostu (23 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai făcut?!

Cum ai făcut s-aprinzi iubirea-n mine,
Când nu speram ca cineva s-o facă,
În pieptul meu de tristă Andromacă,
Peste cenuşa vechilor ruine?!

Cum m-ai făcut să mă deschid ca floarea,
Când veşted era rodul meu de-o vreme
Şi sta strivit sub trainice blesteme,
Sperând să îl învii cu sărutarea?!

Cum ai făcut din mine poezie,
Când eram noapte fără stele, lună,
Cu visele-mi pierdute în furtună,
Şi-al lor ecou ce-mi spunea că nu-s vie?!

Cum ai făcut de sufletul nu-mi plânge
Când plâns-a-n van pân' la epuizare,
Iar azi, la fiecare deşteptare,
Îmi fierbe-n vene al iubirii sânge?!

Cum ai făcut ca zilele-mi povară,
Să piară pe pustiile tristeţii
Şi-al tău sărut, ca elixirul vieţii,
Cum le-a-nturnat în clipe care zboară?!

Cum ai făcut privirea mea avidă,
Să-şi afle tihna pe-ale tale buze
Şi-n ochii-ţi oglindită să recuze,
Nisipul din a timpului clepsidră?!

Cum ai facut inima mea să cânte
Chopin, Vivaldi, Debussy, de-a valma
Şi cu destinu-mi şters ai bătut palma,
Ca sufletu-mi în zbor să se avânte?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi ultimul sărut!

Dă-mi ultimul sărut de despărţire!
A fost un vis, sau tristă amăgire?!
Nu-mi amintesc dacă te-am cunoscut
Cât îmi doream şi-aşa cum aş fi vrut...

Şi-n vis şi trează simt uitat pe buze,
Zbucium gingaş de-aripi de buburuze.
Îmi e nectar, dar mi-e şi dulce chin,
Dar amintirea nu vreau să-i întin.

Rămas în colţul gurii e-o splendoare,
Timid, cu feciorelnica-i candoare.
Mă uit înspre oglinda prinsă-n cui...
Nu-l văd! Pierdut e oare, fiindcă nu-i?!

Corăbiile-mi se-necară toate,
Trăgând cu ele vise spulberate.
Aş vrea, plecând, ultim sărut s-aprinzi,
Să se răsfrângă-n felurite-oglinzi.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium şi pustie,
E uragan, taifun şi vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare şi nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neştire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-şi saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare şi speranţa, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânţată,
Din care mugurii capul să-şi scoată.
Ca grâul ce renaşte din sudoare,
După o îndelungă aşteptare.
Mi-e sufletul ca stolul de cocori,
Ca cerul dimineţilor cu nori,
Ca stelele zâmbind sub clar de lună,
Ca vânturile prevestind furtună.
Mi-e sufletul fluid şi volatil
Şi schimbător, cu toane de copil,
Tânjind după iubire şi alint,
Ce fericesc inima şi nu mint.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

cerul ochii s-au închis
fără joacă de câine
pariem opt opt opt
nimeni nu m-aude
sar după fiecare sărut
m-arunc în stele tare
mi-e dor de aripile mele
profit de inima de tâmplă
acum s-a lipit
gust un acid gastric
descărcat de pe un site
un bolid de lux labirintic
drum vibrând a parcurs
între două corzi de teamă
mi-e teamă de a nu uita
să te sărut să te sărut
ţine-mă strâns de limbă
limbă cu limbă vom lipi
ne vom uni să învăţăm
limbajul corpului sărutat de vânt
în vânt sărut trimit timid
să pot respira începutul meu
neînceput de lumină în lumea ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubita mea!...

Tu, iubita mea blajină,
Cu pornirea ta calina,
Lasă-mi ochii să se-mbete,
Să-ţi pun un sărut pecete!
Tu, cu faţa-ţi rubicondă,
Cu mişcări de anacondă,
Adorata mea zurlie,
Vers candid de poezie,
Spune-mi şoapta ta divină
Ce mă scoate la lumină!
Tu, suava mea sirenă,-
Dăruie-te fără jenă,
Să îmi torni nectar pe buze,
Vorbe de la nouă muze!
Tu, cu nurii-ţi la vedere
Mă ai în a ta putere,
Lasă-mi sfârcurile ude,
Dulci, precum mustoase dude!
Pune unduiri de coapse
Să se scurgă prin sinapse!
Ziua, fragedă căpşună,
Noaptea o întinsă strună,-
Gura ta fără pereche
Să-mi dezmierde-a mea ureche.
Draga mea cu ochi ca mura,
Fericirea mea, tortura,
Vino să fim împreună,
Tu, frumoasa mea nebună!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru o iubire tainică

Eşti cântecul ce lipseşte inimii mele
Eterna frumuseţe la care visez,
Zâmbetul ce-mi apare pe buze
Atunci când dus pe gânduri meditez.
Eşti taina pe care mi-e greu s-o păstrez
Muza ce inspiri atâtea poeme
Motivul pentru care mă amorezez.

Inima mea continuă să spere
Mă uit la florile care-nfloresc
În primăvara asta plină de mistere.
Dac-aş putea să iau aceste flori
Ţi-aş face o grădină pe colină
Şi păsări ar veni să cânte-n zori,
Iar fluturii-ar zbura către lumină.
Însă oricât de minunaţi ar fi
Tu eşti mult mai frumoasă, vreau să ştii.

Îţi rostesc numele şi zâmbesc
Mă gândesc la tine şi mă încălzesc
La tine, taina pe care mi-e greu s-o păstrez,
La tine, femeia pe care-o visez.
Eşti cântecul dorit de inima mea curată,
Femeia ce mi-a luat iubirea toată
Şi a făcut din ea o operă de artă.

poezie de Matthew Holloway, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

micuţă pasăre rănită
priveşte-mă, nu-ţi fie frică
mai fă un pas spre mine doar
ţi-am pus destinul într-un zar
dar am trişat dorind să iasă
doar cifrele cu şase-şase

ascunsă-n mărul despuiat
de flori.... cu fructe încărcat
tu eşti o pasăre măiastră
şi vocea ţi-e dumnezeiască
îmi cânţi, ascult şi mult mă doare
nu eu îţi sunt rază de soare
dar te ajut aşa cum pot
iubita mea fără noroc.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!