Inima

Eu aveam inima verde,
Ca o pasăre măiastră...
Şi-acuma-i, dar se pierde
Şi devine mai... albastră!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea - pasăre măiastră

Doamne,
rostogoleşte peste mine,
o clipă albastră,
să pot în palme ţine
fericirea - pasăre măiastră.
Dezleagă-mi iubirea
să vad cât mai departe
să trasez cu privirea
linia dintre viaţă şi moarte
Rog, acum, îngerii
să ne mai păsuiască,
vom putem culege macii verii
inima să nu ni se mai ofilească.
Ei să sculpteze în noi lumina
cu al dălţii cuvânt,
să învăţăm că-n iubire nu e vină;
ea e minunea de pe acest pământ.

rugăciune de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incompatibili

Era frumoasă ca un vis...
O roză crescută-n glastră,
Dar avea cordul închis
Şi eu inima... albastră!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre măiastră

"Este perfect adevărat..."-
Gândesc privind către fereastră
Pe unde "zborul" şi-a luat -
"Femeia-i pasăre... măiastră!"

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul să rămână verde

Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al ţării
A luat calea-înstrăinării.

Codrul îşi pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Carmen Mariana

O mare numai valuri
E Carmen Mariana
Şi flori din ikebana
Primeşte ea la baluri...

Înoată-n idealuri,
Ferindu-şi, fin, sprânceana,
Pe cap purtând coroana
Din multele-i cristaluri.

Apoi, să se alinte,
Deschide o fereastră
Şi cheamă, ca să-i cînte

O pasăre măiastră,
Privirea să-şi împlânte
În zarea cea albastră...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
şi pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
şi unicul soare ne va fi asfinţit,
ca pomii daţi în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră – unicul soare
adâncului omului fără sfârşit,
cel carele încă deodat´ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfinţit infinit,
în genunea albastră – la infinit.

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Un soare pe un cer pustiu,
O flacără-ntr-un timp târziu.
O pasăre pe cerul greu,
O lacrimă pe-obrazul meu.

Un strop de ploaie pe-o frunză ramolită,
Un greu cuţit în inima rănită.
O frunză verde pe cele putrezite,
Un gând de bine, printre cele rănite.

Un peşte albastru în oceanul îngheţat,
Un strop de bucurie în locul necurat.
O pasăre măiastră ce scaldă cerul iară
Şi lacrima curată pe faţă lin coboară.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşte, o femeie castă cu răbdare vastă, glas de pasăre măiastră şi minte limpede ca bolta albastră îl fereşte pe bărbat de năpastă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tera nu mai e albastră

Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creştină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viaţa divină.
Este haos şi-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul îşi pierde.
Plânge soarele şi luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeiţa Fortuna,
Apocalipsa a venit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri (după douăzeci de ani)

Am scris versuri de amor,
Pe atunci aveam o Muză,
Acum, însă, am o scuză:
Că nu scriu fără... decor!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce şarmant eşti în costumul cu cravată de mătase albastră care se asortează cu ochii tăi şi zambilele din glastră! Când te privesc, simt cum bate din aripi a iubirii pasăre măiastră!

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timonierul

Te-ai cocoţat în fruntea noastră
Crezând că noi suntem vaporul;
Mai greu e să conduci poporul
Când Marea Neagră nu-i albastră!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul meu

tu m-ai vazut in zbor de pasăre măiastră....
si ai crezut de dor cuprinsă că iţi voi bate in fereastră

iluzii..... nu sunt pasăre şi nici măiastră nu-s.
sunt o femeie ce zâmbeşte spre soare in apus

cu lacăt de argint secretul meu l-am incuiat
şi chiar dacă mă doare la geam eu n-am să bat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza Elenei

N-a fost deloc inspirată,
Aveam multă de stejar;
Frunza asta, deşirată,
Parcă-i de... ienibahar!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

Inima mea, pasăre călătoare,
Şi-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanţi.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniştea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă priveşti,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Îşi trăieşte clipele
De visare, fericire şi iubire...

poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

O viaţă-ntr-un oraş select,
O piesă într-un ceas defect,
O aripă pe-o pasăre măiastră,
O lacrimă-ntr-o mare lină, albastră.

Un peşte mic într-un ocean imens,
Un fluture-ntr-un mare univers,
O frunză verde între-atâtea aurii,
Un mic copac într-o pădure gri.

O mică piatră pe-un munte dezgolit,
O mică viaţă, un câine slab, rănit.

Cum aş putea
S-ajung să mă cunosc?
Să ştiu mai bine
Ce sunt şi ce am fost.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre rănită...

nu mai aveam poftă
de nimic
mă săturasem
până şi de mine
deşi un gol permanent
nu-mi da pace
mă răscolea dureros
în stomac
căutam cu disperare
singurătatea
unde mă prindea dimineaţa
cu ochii deschişi
urechile îmi ţiuiau
a pustiu şi a jale
după o aromă de floare
degeaba am fost la medic
nu era leac pentru boala mea
dar într-o zi
vrăjitoarea bătrână mi-a spus
că am nevoie urgentă urgentă
de un descântec
o pasăre rănită
ce-ţi striga numele
se cuibărise în inima mea

era iubirea

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de San Lorenzo

În nopatea cu stele căzătoare,
prezenţi să fim la eucaristie,
e noaptea de dorinţe-adăpătoare
când cerul ne acordă amnistie.

Cad lacrimile Sfântului Lorenzo
să ne-amintească că nimic nu piere,
respir de suflet, dulce intermezzo,
coboară din înalt în belvedere.

Să prinzi un colţ de stea e o minune,
primeşte-o-n gând şi-n inima albastră,
să se-oglindească-n tine şi-n genune,
dă-i şansa de-a fi pasăre măiastră.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate

Eşti sclav păcatelor lumeşti,
Dar mă înveţi să fiu cuminte;
În spirit când te poticneşti
Mă doare inima, părinte!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic, România pierde
Tot mai mult "aurul verde".
Când "aurul verde" dispare,
România noastră moare.

catren de Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!