Copil fără copilărie
- Prunc fără copilărie,
Spune tu, ce îți dorești?
Bomboane, o jucărie?
Lângă alți copii să crești?
Să te joci și să te bucuri?
Să faci năzbâtii ca ei?
Prostioare, giumbușlucuri?
Privirea-ți spune că vrei...
Spune tu, cine te pune,
Să munceșți ca un adult?
Cine-ți sunt părinți pe lume?
Tare-aș vrea să îi ascult.
Purtarea lor n-are scuză!
Te revolți, chiar de ești orb,
Iar petele de pe bluză,
Arată că le ești rob.
Încălțările sunt roase,
Cârpite par, iar și iar,
Ești numai piele și oase,
Se vede că mănânci rar.
- Sărut-mâna, mă grăbesc!
Duc plastic la reciclare,
Părinții să-mi mulțumesc,
Astăzi s-avem de mâncare.
Poate sunt un copilandru,
Abia am făcut opt ani,
Dar tăticu', deloc tandru,
Mă trimite s-aduc bani...
Trag după mine saci grei,
Foamea, setea mă apasă,
Dar fără acei cinci lei,
N-am ce căuta acasă.
Odată am îndrăznit,
Să-mi cumpăr o ciocolată,
În stradă m-au azvârlit,
N-aș mai face-o niciodată...
Și-acum simt frigul în mine,
De lacrimi, ploaie udat,
Nu-s fericit și nu mi-e bine,
Dar dacă zic asta, mă bat...
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Văduva. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.