Peisaj abstract

dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromiţătoare despre paşii noştri, despre noi.
mâinile mele îţi ating rând pe rând
şoldurile, visele, cearcănele.

zâmbeşti liniştită ţintind cu privirea ultima cupă cu şampanie,
îţi doreşti să fiu eu cel ce îţi aduce bucuria uitării,
ştiu asta.

lângă zarurile aruncate de o tinereţe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
şi cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.

poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm

Dansăm şi dansăm şi dansăm
Prin ploaia ce-aleargă cu noi
În stropi ce se-adună, şiroi,
Cerând peste ei, să călcăm.

Dansăm şi stropim şi stropim
Cu picuri ce saltă în jur,
Dând scenei un vesel contur
Iar nouă, decorul sublim.

Dansăm şi stropim şi uităm
De griji, de căldură şi chin,
De rugi terminate-n amin,
Şi-n muzica ploii, dansăm.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm

Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Şi-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici ţipenie nu-i, şi nici muzică!
Dansăm ca şi cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitaţie!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiaşi substanţe.

Dansăm ca nişte pixeli!
Dansăm ca nişte bezmetici!
Şi cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!

Nu e nimic forţat în mişcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.

Dansăm ca şi cum vântul
Unduieşte lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deşi nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!

Dansăm ca şi cum ne-am confesa prin dans
Pupila lunii se măreşte de fiecare dată când ne întrezăreşte
Sângele meu se ridică în picioare
Mijlocul tău devine un mijloc de transport către Ţara de
Nicăieri...

Tu nici măcar nu ştii că dansăm!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Dansăm de astăzi, deci, iubite!
În ritm de vals, adagio şi tango.
Dansăm cu florile pe câmpuri,
Dansăm, cu sufletele azi ne bucurăm.

Şi fluturii ne ţin din aripi ritmul,
Şi- avem ciulinii pajii iscusiţi.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Tu voievod, eu o domniţă cu suspin.

În dansul meu, am împletit cununa
Din anii tinereţii ce- au trecut.
Abia acum ne ştim spune pe nume,
Când pe la tâmple, arginţii ni s- au prins.

Mă- ncurc în rochia- mi seculară...
Picioarele- mi parcă plutesc.
Văzduhul tot ne spune legea dansului sălbatic,
Ne strigă păsările cerului domnesc.

Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Pădurile îs înverzite şi foşnesc.
Ne strigă animalele- ngrozite,
De teamă, dansul, 6 eu, să nu- l greşesc.

Mă ţii de mână stâns.
Mă doare!
Şi degetele,
Unele intr- altele ni s- au sudat.
Dansăm cu piruete, scăpaţi din închisoare,
Dansăm, pâna ce ameţiţi picăm în pat.

În patul dulce- al înserării,
Cu frunze de caşmir ne învelim.
Şi stăm uniţi ca Soarele şi Luna.
După ce dansu- l consumăm.....
Ne mai privim?

poezie de Simona Moise
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)

Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei şoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi –
Noi încă putem dansa noapte de noapte.

Muzica a amorţit de la atâta moarte –
Noi le sorbim respiraţia ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară –
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăşi,
Iar noi să putem dansa seară de seară.

Suntem muştele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând şi bâzâind îndestulate. Deşi Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate –
Lumina s-a smintit şi ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.

poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm în doi

Dansăm în doi un vals frumos.
Tu eşti îmbrăcat în alb şi eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.

Tu te uiţi în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.

Ne învârtim într-un ritm ameţitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruşi
Care călătoresc pe un val de mare.

Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta şi eşti al meu
Şi lumea îmi pare o ispită.

poezie de Vladimir Potlog (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie neagră

zmeie de hârtie colorată amestecate cu visele mele,
mâinile tale împletindu-mi şuviţe,
mâinile tale...

iarba ruginită dormind pe hainele uitate într-un decor luminos,
rugăciunile mamei aducându-mi liniştea,
rugăciunile mamei...

caii furtunii galopând peste mormintele prietenilor mei,
lacrimile Domnului udând florile credinţei,
lacrimile Domnului...

caravanele dervişilor în căutarea pământului făgăduinţei,
dragostea mea murmurând versuri mai negre decât învierea,
dragostea mea...

mâinile tale...
rugăciunile mamei..
lacrimile Domnului..

dragostea mea...

poezie de Eduard Dorneanu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 48

Vara pleacă
Alerg împreună cu mary ann nicholls
Intuiţia masculină îmi spune că trebuie să ocolesc staţiile de ecou

Nu există efect final sau exonerare
Urcăm şase sute şaizeci şi cinci de trepte murdare
Mary ann se opreşte şi îşi lipeşte sânii de iunia claudilla
Linia vieţii îmi zvâcneştete în palmă
şi simt cum o lamă de pumnal îmi mutilează amintirea primei
şi singurei iubite

duc hainele iubitei la medina segovia
prostituatele rămân lipite una de alta ca nişte noduri carnale
diavolul le şopteşte cuvintele delfinei margareta
"qu ‚ on en parle plus"

Încă un anotimp a intrat în albastru
Stai liniştită îi spun iubitei lasă visele să şoptească
Cum şoptesc visele mă întreabă ea
Ca apele rănite de maluri
Septembrie eduard
Septembrie eduard

poezie de Eduard Dorneanu din Sacra erotica (2015)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul fără nume

Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!

Am să te strâng în braţe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
aşa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.

Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărţi adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
şi-n inimă au fost abandonate.

Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după ceţuri şi fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aştepta la rând pentru iubire

Ca şi în Teoria Hawking despre găurile negre,
Iadul va intra în descompunere cândva,
Şi totul va începe ca o primăvară.
Cea mai curajoasă floare va scoate capul din foc,
Apoi se va ivi un smoc de iarbă.
Nişte păsări se vor întoarce din rai...
Căci infernul şi paradisul pot fi veşnice,
Dar pe rând.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolire spre cer

Tu
niciodată nu ştii
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de ţigară

niciodată nu vei şti
cât de mult mi-am dorit să-ţi pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă

aş fi vrut să am timp
să pun coperţi iubirii noastre
să-ţi vorbesc despre ploi
dar ştiu că versurile şi mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie

am să cobor peste ape şi undeva
aproape de liniştea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere

acum
îmi vine să râd
e ca şi cum te-aş invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să ştiu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea şi credinţa mea
n-am să ştiu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale

îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înţeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârşit
peste o mie de gânduri, o mie de ape

voi muri frumos
fără să ştiu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greşit

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină se ascunde

la polul nord într-o cupă plină
cu şampanie când gheaţa
pluteşte în derivă pe lângă ochii
albaştri în blocurile plutitoare
desprinse din asfaltul de smarald

o văd pătrată şi parţial beată
cântată în continuare de poeţi
invidiată de comete şi asteroizi

luna plină a încăput într-un surâs
trezeşte lacrimi şi regrete inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara ana

karla suarez te privesc
şi nu mai pot respira
inima se zbate cât o îm
plinire cu mii de cuvinte
mă uit la baletul tău
la ochii tăi la gura ta
o bucurie nebună mă cu
prinde în ritmul dansului
tău cubanez
bailando bailando bailando
fredonez cu vocea
legată în batista de la gură
în noaptea asta mi-aş dori
să stăm îmbrăţişaţi
să dansăm şi focul să mă ardă
din interior
te ridici pe vârfuri în pantofii tăi
cu poalele rochii ridicate decent
beau tequila cu buzele tale
sorbind chimia ta
devin gelos pe copilul
care se uită la fusta scurtă
deja nu mai pot
o să dansăm toată noaptea
soarele nu o să răsară în cartierul vechi
unde toată lumea cântă şi dansează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm în ploaie...

Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee.

Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat... N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun.

Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire...
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire.

Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte.

Un pas... şi încă unul... M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată... vie...

În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare.

Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi.

Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm în ploaie

Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee

Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun

Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire…
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire

Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte

Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată… vie…

În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare

Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi

Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta e dansul pentru mine: acest dans al simplităţii duse la maximul complexităţii. Pe undeva, esenţa acelei păsări a lui Brâncuşi, care nu mai este pasărea aceea, ci e zbor. Este o ţâşnire în sus. Nu e mai frumos zborul decât pasărea? Sigur că da! Pe undeva, dansul e acea pasăre lăuntrică pe care o simţim cu toţii în momentul în care dansăm. Ceva care nu se poate explica în cuvinte.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îmbrăţişăm...

Să îmbrăţişăm un om
Cunoscut întâmplător...
Să strângem in braţe apăsat
Orice suflet supărat.

Să îmbrăţişăm in miez de seară
Să dansăm desculţi în iarbă...
Hai să avem doar bucurii
În suflete de copii.

Să cântăm, să râdem tare,
Să ne bucurăm de-o floare...
Să valsăm prin amintiri pictate,
Să împletim flori colorate.

Să uităm de răutate
Şi de vechile păcate,
Să îmbrăţişăm cu duioşie
Oameni conturaţi în gingăşie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana iubirii

îţi scriu femeie
cu lacrima, cu trupul şi cu dorul
măiastră pasăre albastră
offf, poţi fi albă, roşie, cum vrei...
nu-mi pasă, de culoare
tu cânţi necontenit
un tril, atât de lin şi cristalin
eşti vis, eu rătăcire
un visător pe coala goală
în şoaptă, între atingeri fine şi săgalnice suspine
azi scriu pe trupul tău
povestea noastră de iubire
iubire e destinul nostru
dansăm, dansăm
plutim în zbor, în noaptea primului amor
pe scena lumii doi actori
un el şi o ea, nebuni şi puri
dezbrăcaţi de întrebări, de constrângeri inutile
dau de pereţi cu toate
eu vin la mândra mea
pierdut în tăcerea gândurilor nude
mă rătăcesc pe falsele alei
din ochii tăi se risipesc tăceri
te caut femeie în noapte
pe drumuri de dor
vibrând în clipa unui vis
de nimeni cuprins, de nimeni stins
am pus în altar un inel şi o cupă de vin
pierdut pe buzele tale, crude, flămânde, de fragă
am uitat de toate
azi nu mai sper decât
să vii, să vii în noaptea asta înstelată
apoi, fie ce o să fie
nu-mi pasă
în braţe port, a mea mândră crăiasă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta livezii

În livadă albinele construiesc corabia
care să plutească peste marea
de miere...

Ne plouă din oase
cu muzee şi pieţe
şi cu triluri de case
pe iarba clocită între stâlpi de hotar.

Miroase-a vecin ce în pâine
umblă înfometat, mucegăit şi hoinar.
În spate la o cărare de umăr
un câine se declară mulţumit şi fugar...

În livadă e alb de un verde murdar.

Ne plouă din oase
Ne plouă şi pământul mă roagă să-l ar.

În livadă nuntaşii pun cort pe noroi
Ai rochia albă cu dantela zoită de noi
E alb şi e bine să dansăm
să dansăm...
Să treacă nuntaşii
Să-i lăsăm aşadar...
Să-i lăsăm!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans atipic

atât de trist, tăcut, timid
urc scări de fum
căci vreau s-ajung
acolo unde moare ura
răspântia dintre a fi
sau nu...

în noaptea asta te invit
la dansul stelelor pe apă
fuioare albăstrii din ceruri
sărută albul florilor de lotus
şi paşii tăi, şi paşii mei...

tu strigă-mă, iubite
din capătul opus al lumii
într-un fior de nebunie să dansăm
valsul frenetic
al apelor fără de suflet...

urmează-mi paşii
aşa cum ţi-i urmez şi eu

la congruenţa dintre lumi
invaţa-mă ce-nseamnă a iubi

acolo unde moare ura

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!