Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)
Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei șoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi
Noi încă putem dansa noapte de noapte.
Muzica a amorțit de la atâta moarte
Noi le sorbim respirația ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăși,
Iar noi să putem dansa seară de seară.
Suntem muștele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând și bâzâind îndestulate. Deși Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate
Lumina s-a smintit și ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.
poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dame Edith Sitwell. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.