Turism
Plin de farmecul naturii,
Prin Carpații cei bătrâni,
Cu țigara-n colțul gurii
Tragi "Carpații" și-n plămâni...
epigramă de Ștefan Tita din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Turism
Plin de farmecul naturii,
Prin Carpații cei bătrâni,
Cu țigara-n colțul gurii,
Tragi Carpații în plămâni!
epigramă de Ștefan Tita din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima țigară
Adormind în dosul șurii
Cu țigara-n colțul gurii,
N-a gândit, fir-ar să fie!
C-o s-adoarmă pe vecie!...
epigramă de Ioan Toderașcu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenire
Când pe stradă vezi o fată
Cu țigara-n colțul gurii,
Știi că va ajunge-odată
Ca o Mumă a Pădurii.
epigramă de Mihai Cosma din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine
Pe tine te-am descoperit, în tainele amintirii
Și din grădina ce-a înflorit, ți-am dăruit toți trandafirii.
Erai o dulce copilă, aveai farmecul naturii,
Răspândeai în jur lumină, c-un zâmbet în colțul gurii.
Voioasă ca-întotdeauna, după fluturi alergai,
N-ai uitat să-mi faci cu mâna, la tine tu mă chemai.
Grăbit am venit la tine, între tufe te-ai ascuns,
Te-am strigat cu glas subțire, nu mi-ai dat niciun răspuns.
Într-un târziu te-am găsit, cu drag ne-am îmbrățișat,
Tu mi-ai zis bine-am venit, eu dulce te-am sărutat.
Ne-am luat apoi de mână, prin pădure am alergat,
Ca să prindem împreună... luna ce s-a arătat.
Când s-a așternut amurgul, am spus rămas bun pădurii,
Către sat ne-am trimis gândul, sătui de farmecul naturii.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Farmecul naturii
În natura milenară,
Cât de bine-i să trăiești!
Zău că m-aș muta la țară,
Dar cu tot... cu București.
epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Numai Eminescu
Port în suflet Bucovina
Voronețul e la mine-n ochi
n-am o casă a cui e vina
în ce taină ceru-să-l îngropi
Voronețul e la mine-n ochi
din brațe-mi cresc Carpații
luna-și agață razele în plopi
doar un bobârnac hai dați-i
Și din brațe cresc Carpații
n-am o casă a cui e vina
singurătatea-o am în rații
port în suflet Bucovina
Voronețul e la mine-n ochi
și din cer grămezi de snopi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptură a naturii
Sculptură ești, gingașă, a naturii
Cu sâni frumoși ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colțul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.
Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Și-n revărsarea-i dulce și eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.
Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii
Pe pat de flori aș vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să deslușesc privirile-ți senine
Și să te simt în mii de ipostaze.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfani de țară
Carpații ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
țara asta n-are oameni
țara asta-a fost odată
Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
țara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii
În Dobrogea urlă câinii
țara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpații ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Carpații mitici -
sub cețuri înghețate
codrii de argint
haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ni s-au furat Carpații, dar sufletele noastre pot fi un lanț nesfârșit de Carpați.
Traian Vasilcău în Atentat la Veșnicie (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă și onoare
Cu abnegație și dăruire,
Mereu în slujba țării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat și mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.
Prin foc și sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul și strămoșii,
Carpații și câmpia și copilașii voștri.
Eu am ținut cadența militară
Și am jurat să mor doar pentru țară.
Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ținut piept
Și scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun și cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.
Tot ce mai am în suflet și-n gândire,
Le-aștern cu drag pe-un petec de hârtie.
Și-n spirit pur și-n semn cavaleresc,
Prietenilor mei îl dăruiesc.
Iar pentru țară-am să rămân erou.
În numele armatei vă mulțumesc din plin,
Cu mâna-n jurământ, pe inimă, mă-nclin.
(poem dedicat colegului și prietenului de suflet, colonel Ion Răduț)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În colțul gurii strângi creionul cu iubire
Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie și-n ea lemne trosnesc...
Ți-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ți lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.
În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă așteaptă s-o-nvelești...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-și cerne opalul prin ferești.
Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ți aduci,
să-i țeși "dezabieuri" din gândul frugifer.
Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
Îi cauți sânii gingași libovnic să te-nfrupți...
Și-obrazul ei roșind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunți.
Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Visezi în lumea ta, de alții ne-nțeleasă,
cum dragostei să-i dai o sfântă veșnicire.
Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
În astă noapte albă de scris nu te apuci.
În încordatu-ți dor simțiri sunt suferinde.
Ai în odaie-o sobă și-n ea lemne trosnesc...
Înmăgurit ți-e chipul cu ochi ce-n zări privesc...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificii
descendenți ai marelui neam
de mii de ani
statornici aici
precum Carpații
penetranți prin chiuloasa de plumb
a năpastelor.
timpul ne-a cerut sacrificii
și le-am dat
așa cum dă lumina viață
și stropul de rouă bucurie.
poezie de Marin Ifrim din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cu vaporul prin desert" de Marin Ifrim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar La munte
În stațiune, la Sinaia,
Tot savurând un Kent afară,
Nostalgic, regreta tataia
Carpații de odinioară.
epigramă de Traian Conciatu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
în Carpații noștri
ciutele negre adulmecă cerul
la poale
tremură ușor
mătasea macilor
gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isaura - sclavă neagră în cerul gurii
Îmi înfig dinții în negrul tău
în colțul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îți dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm față în față
privești ochii mei albaștri
oglindiți în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ți-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puțin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimitate
Mă voi odihni
Pe pleoapele tale
La colțul gurii
Sau în gropițele
Ce le faci
În obraz
Când zâmbești
Voi rătăci
Prin liniștea noastră
Prin zgomotul tăcerilor
Arar risipite
Și-n care ne pierdem
Cuprinși de amețeală
Voi sorbi muzica
De pe buzele tale
Și mă voi ascunde
În sufletul
Ce umflă pieptul
În tine
Apoi
Îți voi spune
Încet
Te iubesc
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor turiști
Europa, câtă-i toată,
O călcară-n grup, ca frații,
Le-a rămas să mai străbată
Doar Carpații...
epigramă de Constantin Sachelaride din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Cu pieptul oțelit, fârtații
Ce-adoră aerul curat
Iubesc, ca verzi români, Carpații
... De Iași, de Râmnicu Sărat...
epigramă de Gheorghe Șchiop din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!