La o agapă, scriitorul Petre Locusteanu - căsătorit cu o talentată cântăreaţă - a ţinut un discurs interminabil

Dumnezeu este feroce
Când vrea să ne pedepsească:
De ce-l rabdă să vorbească,
Când doar dânsa are voce?

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu vrea să te piardă...

Când Dumnezeu vrea să te piardă,
Nu-ţi dă în cap cu-o halebardă,
Nu dă cu pietre, cu ciomagul,
Nu îţi ia gâtul cu briceagul;
Tu, păcătos, ia bine-aminte:
El te lipseşte doar de minte!

hexagramă de George Budoi (4 aprilie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa Domnului

Când vrea pe om să-l pedepsească,
Îl face să se-ndrăgostească,
Dar nu de-o fi'nţă preaslăvită,
De una care nu-l merítă.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia tradiţională

Când patul suferă feroce,
În scârţâitul monoton,
Se-aude, din dulap, o voce...
Că e amantul în balcon!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este Dumnezeu

când un pictor vede o culoare
cum se scurge dintr-un curcubeu,
pe-a sa pânză tot ce îi apare
e pictat de bunul Dumnezeu.

când spre tristul muzicant adie
note ce-l transformă în Orfeu,
pe a sa sublimă melodie
o compune bunul Dumnezeu.

când un sculptor scoate cu migală
dintr-o stâncă tainicul trofeu,
pe a sa iubire ideală
o sculptează bunul Dumnezeu.

când poetul scrie-o poezie
într-un dor de maxim apogeu,
tot ce se aşterne pe hârtie
este scris de bunul Dumnezeu.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gh. Ranetti

Ranetti dragă, nu mai lua la vale
Pe fostul tău prieten Cincinat.
Ce strică el că merge la Palat?
Nu eşti şi tu arbitru-n mahalale?

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion

Pentr-un scriitor, ca fierea
E amar ăst ghinion:
Să-l vorbească de rău Gherea
Şi să-l laude Caion!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebritatea vine când vrea. Şi stă cât o rabdă... timpul.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-am o altă voce

Dacă n-am o altă voce care să mă dezvăluie,
Această tăcere a ecoului altor sunete
Trebuie să vorbească, să vorbească până jupoi
Cuvintele care ascund ceea ce gândesc.

Ea este vorbirea frântă între devierile
Săgeţii care s-a otrăvit pe ea însăşi
Sau marea coagulată cu nave
Unde un braţ înecat ne îndrumă.

E vorba de-a împinge o rădăcină-n patria ei
Când piatra blochează un drum,
De-a arunca tot ce spune altcineva,
Copacul care-i mai mult trunchi, e mai singur.

Ea va spune, cu cuvintele descoperite,
Poveşti despre obişnuinţa de a trăi:
Această oră care leagă şi dezleagă,
Nevăzutul, neavutul, aproape a fi.

poezie de Jose Saramago, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătorii de droguri

Dumnezeu să-i pedepsească
Zi de zi la cer mă rog.
Răutatea omenească
Azi ia chipul unui drog!

epigramă de George Zarafu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (19 iunie 2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cugetare a lui Nea Iancu

N-aş vrea să fiu floare de nufăr:
De-aşa bucluc, Doamne mă scapă!
Ar fi îngrozitor să sufăr
Trăind o viaţă-ntreagă-n apă

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf, părintelui Ilie

Mai de mult, în cimitir,
Peste tot creştea doar ştir;
Dar de când, pentru vecie
Zace-aici popa Ilie,
E ceva nepomenit
Cât pelin a răsărit!

hexagramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craiului X...

X a fost ieri la "randevu" ;
Să nu vă prindă, deci, mirarea
Când vă voi spune că acu
Îşi pipăe mereu spinarea!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ochiul-boului"

Păcat că floarea ce cu lux se-mbracă
Are un nume cam de mahala!...
Dar ochii boilor de-ar fi aşa,
Chiar şi-o marchiză-ar vrea să fie vacă.

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este o fiinţă. Dumnezeu este o fiinţă separată de univers. Dumnzeu este o entitate separată de noi, dar ne cunoaşte toate gândurile. Nu-ţi imagina că Dumnezeu vrea să-i purtăm vreo credinţă şi că vrea să ne sacrificăm viaţa pentru el. Dumnezeu este o fiinţă avansată, nu vrea să stăm în genunchi în faţa lui. Dumnezeu nu vrea să ne simţim datori faţă de el că ne-a creat — de aceea nici nu apare şi nu ne spune nimic. Dumnezeu nu vrea să stăm să ne gândim la el şi să spunem că viaţă este un păcat în faţa lui.

Iustinian Cruceanu în Mintea condcue lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egonegare

Ne ninge-n văz, cu moartea în spinare,
Pe gură de pruncie-albind în voce...
Învăţ, de plouă sânii tăi feroce,
Cuvântului a tainei agregare.

Pe când pe-adânc era un vis atroce
De doi chemat, suiam în piscuri rare
La Dumnezeu carnal iubind mirare
În sânge păsări zborul să-l invoce.

Negându-mă-n micime-s stinsul faur,
Mai răstignesc un stih în albe cruci,
În plumb de trist chemând din soare aur.

Că iarnă iarăşi între noi aduci
Plutindu-ne pe ochi zăpezii plaur
Ce-i navigând în jos pe nori năuci...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nix
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie - observaţi în jurul dumneavoastră - are voce frumoasă când vorbeşte cu cel pe care-l iubeşte şi voce urâtă, albă, când porunceşte servitoarei să aducă apă sau să spele vasele.

citat celebru din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răchita

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată,
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână,
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină,
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume;
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat,
Apoi făr' de credinţă a rătăcit prin lume
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.

Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească,
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut;
Cât e de uitătoare inima omenească...
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut!

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ra Cinski, fiica talentatei artiste Maria Ciucurescu, s-a căsătorit cu D-l Damores

Cum e posibil să nu crezi
În fericirea astei fete,
Când soarta un bărbat îi dete
Ce poartă nume d-amorez?

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!