Ciclonul

Lunca mie drăgălaşă, de-a mea inimă cântată,
Ieri frumoasă şi-nverzită, astăzi zace inundată,

Căci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins,
În a sale braţe crunte a răpit-o şi cuprins.

Dragă luncă! iarba-ţi verde şi a florilor comoară
Dispărut-au sub potopul ce din treacăt le omoară.

Apele mereu se suie; toate paserile-n zbor
Ţipă jalnic, îngrozite pentru cuiburile lor.

Dar o şi mai cruntă spaimă, dar o cumpănă mai mare
Le aşteaptă, vai de ele! după crunta inundare.

Un ciclon din zarea neagră, plin de fulgeri trăznitori
Vine, vâjăie şi urlă, aducând troieni de nori.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunca din Mirceşti

Bate vânt de primăvară şi pe muguri îi deschide;
Vântul bate, frunza creşte, şi voioasă lunca râde.
Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rând.
Şi sub crengile umbroase mierla sare şuierând.

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare,
Ş-un nou glas de armonie completează imnul sfânt
Ce se-nalţă cătră ceruri de pe veselul pământ.

Tot ce simte şi viază, feară, pasere sau plântă
În căldura primăverii naşte, saltă, zboară, cântă.
Omul îşi îndreaptă pasul cătră desul stejăriş,
Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziş.

El se duce după visuri; inima lui creşte plină
De o sacră melodie, melanholică, divină,
De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător
Ce-i aduc în piept suspinuri şi-n ochi lacrimi de amor.

Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,
Ş-a sperărei zâmbitoare, ş-a plăcerei, ş-a iubirei,
Paserea-şi găteşte cuibul, floarea mândrele-i colori,
Câmpul via sa verdeaţă, lanul scumpele-i comori.

Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană,
Cu-al său fir de-argint subţire face-o punte-aeriană,
Iar în leagăn de matasă gangurul misterios
Cu privighitoarea dulce se îngână-armonios.

Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare,
Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare,
Şi, ca roi de pietre scumpe, gândăceii smăltuiţi
Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiţi.

O pătrunzătoare şoaptă umple lunca, se ridică.
Ascultaţi!... stejarul mare grăieşte cu iarba mică,
Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cu plânta, râul cu limpedele izvor.

Şi stejarul zice ierbei: "Mult eşti vie şi gingaşă!"
Fluturaşul zice floarei: "Mult eşti mie drăgălaşă!"
Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind;
Râu, izvoare, nouri, raze, se împreună iubind.

Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al ţării mele,
Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele!
Ca grădinele Armidei, ai un farmec răpitor,
Şi Siretul te încinge cu-al său braţ dismierdător.

Umbra ta, răcoritoare, adormindă, parfumată,
Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată.
Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi,
Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi.

Şi-i încântă, şi-i îmbată, şi-i aduce la uitare
Prin o magică plăcere de parfum şi de cântare,
Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai,
Tot şopteşte de iubire în frumoasa luna mai!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veşnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscolul

Crivăţul din meazănoapte vâjâie prin vijelie,
Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.
Valuri albe trec în zare, se aşază-n lung troian,
Ca nisipurile dese din pustiul african.
Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă,
Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă.
Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiţi de vânt,
Şi răchiţile se-ndoaie lovindu-se de pământ.
Zberăt, raget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate
Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Şi-n departe se aude un nechez răsunător...
Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal şi călător!
Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire
Stă, aude-n câmp lătrare şi zăreşte cu uimire
O căsuţă drăgălaşă cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospeţie îl întâmpină zâmbind!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a aprins zarea?!

Nori de plumb greoi, mâinile şi-au dat,
Pe fruntea de cer trist şi-ngândurat.
Fulgerele-adânc îşi înfig în lut,
Rădăcini de foc cum n-am mai văzut.
Vântul se înalţă cu-aripi de hulub,
Veştedele frunze ridicând la cub
Şi zadarnic ramuri i se-mpotrivesc,
După straiul verde şi pierdut tânjesc.
Tunete pribege răcnesc speriate-
Răguşite glasuri îşi dreg, asudate.
Doar umbre de arbori îndreaptă spinarea,
Încercând să afle cine-a aprins zarea?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi cânt Isus mereu

Isus Domnul meu îţi mulţumesc
Pentru pacea Ta Divină
Azi Isuse îţi cinstesc
A Ta Fiinţă şi-o iubesc
Căci îmi dai a Ta lumină
Şi mă faci fără de vină

Pentru toate ce îmi dai
Ţi-aduc Doamne mulţumire
Mulţumesc Isus că vreai
Să mă duci la Tine-n Rai
Şi prin veşnica-ţi iubire
Tu mă-mbraci în fericire

Mulţumesc Isus — mă-nchin
Înaintea Feţei Tale
Şi o iată astăzi vin
Ţi-aduc sufletu-mi senin
Să-mi fii Doamne veşnic cale
Prin cântări de osanale

Vreau să fiu un rob al Tău
Pentru veci de veci Isus
Tu să-mi fii dar Dumnezeu
Eu să-ţi cânt Isus mereu
Dându-ţi sufletul supus
Căci iertare mi-ai adus

Glorie Isuse Ţie
Iată-ţi cânt şi te slăvesc
A Ta cinstea de acum fie
Şi onoarea-n veşnicie
Numele eu ţi-l măresc
Căci Isuse te iubesc

Cum Doamne să-ţi dau mai mult
Astăzi din a mea fiinţă
De Tine doar să ascult
Nu cu sufletul pierdut
Ci eu plin de-a Ta credinţă
Să îţi cânt în biruinţă

Fă-mă Tu tot mai aproape
O Isus să fiu de Tine
Căci şi inima-mi încape
La a Tale sfinte ape
Să-ţi cânt slava care vine
Domn al slăvilor Divine

Vreau Isus a Ta Fiinţă
Mai aproape să îmi fie
Tu să îmi fii năzuinţă
Pururi scop şi năzuinţă
Mire să-mi fii pe vecie
Să îţi cânt iubirea vie
11 noiemb. 2021 M.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă comoară ...

Stau tristă, lâng-un ochi de geam;
Tăcerea mă-npresoară.
Până mai ieri, un dor aveam,
În inimă comoară.
Iar ploaia bate-n geamul meu
Cu degetele ude,
Scăldând la mine-n heleşteu
Cârceii viţei crude.
Privindu-mi chipu-n ape reci
Rămân nepăsătoare,
Pe la fereastră-mi nu mai treci,
Decât din întâmplare.
Mă plimb prin ploaie fără rost,
Picurii mă-nfioară.
Fără să-mi caut adăpost,
Mai rătăcesc pe-afară.
Potirul florilor de câmp
E plin cu bob de rouă.
Eu stau, privesc cu chipul tâmp
Şi-aud, din cer, cum plouă.
Natura m-a chemat la ea
Splendoarea să-şi arate.
În zbor, pe cer, o rândunea,
Prin picuri greu răzbate.
E sufletu-mi fără popas
Ce în înalt se zbate,
Făr-a avea tărie-n glas
Pe căi însingurate.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii tăceau în jur şi priveau cum vine, năvalnic şi plin din mal în mal, Siretul cu ape gălbui. Şăicile săltau întruna, şi podul gemea necontenit din încheieturi. În josul râului lunca era înecată. Sălciile cele bătrâne pluteau pe apă ca nişte căpiţe, şi soarele lucea în oglinda bălţii ca un cuibar de foc

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de Don-Juan

Păşind inegalabil cu aer de amant,
Cu gust şi cu măsură, de-a dreptul deprimant,
În urmă lasă sec, leşinuri provocate,
Femei ce, de-al său şarm, se lasă atacate.

El nu doreşte amorul ce-n aer se zăreşte,
Scoţând fiori de gheaţă din suflete măiestre.
El caută pasiunea mereu mistuitoare.
Iubeşte, fată dragă, devino admiratoare!

Iubeşte al său suflet cuprins de egoism,
Căci merită băiatul. Iubeşte fără risc!
Şi-ntr-un final, durerea se va trezi în tine,
Căci, fată dragă, el... se va iubi pe sine.

Vei deveni o fată ce pentru el a fost
Păcatul tinereţii, joc aspru, ambiţios.
Vei căuta iubirea în alt loc oprimant.
El continuând cu jocul. De-a dreptul deprimant.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi furaţi de fericire

N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viaţă pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrăţişare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin şi eu lângă tine, m-aşteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
şi furaţi de fericire, îmbrăţişaţi am adormit.

poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aducem azi onoare

Când pe aripa iubirii
Tu Isuse ne primeşti
Înfloresc toţi trandafirii
Şi puterile iubirii
Toate ni le dăruieşti

În cununa Ta de stele
Pe toţi Tu ne-ai împletit
Să fim Doamne ca şi ele
Mii şi mii de floricele
Căci pe braţe ne-ai primit

Îţi cântăm Isus iubirea
Şi cu drag te lăudăm
Căci ne-ai dat neprihănirea
Să se piardă toată firea
Mire Sfânt să te avem

Ţie Doamne-ţi dăm menirea
Şi viaţa şi fiinţa
Căci ne-ai dăruit iubirea
Să-ţi cântăm pe veci trăirea
Sorbind harul şi credinţa

Îşi aducem azi onoare
Numele noi ţi-l slăvim
Căci prin har şi îndurare
Ne-ai luat pe-a Ta cărare
Ai Tăi noi pe veci să fim

Dă-ne Tu Isus măsura
Viaţa nouă s-o trăim
Să-mplinim pe veci Scriptura
Să-ţi dăm viaţa şi făptura
Căci Isuse te iubim

Mire Sfânt o astăzi ia-ne
Chiar pe braţele-ţi Divine
Şi-ne-mbracă-n albe haine
Dă-ne a vieţii sfinte taine
Să trăim doar pentru Tine

Vrem să ne fii Dumnezeu
Pentru veci al nostru Mire
Umple-ne de Duhul Tău
Să fugim de tot ce-i rău
Trăind în neprihănire

Şi ne-nvaţă să păşim
O Isuse în lumină
Ai Tăi pururea să fim
Numele să-ţi proslăvim
Mire scump — fără de vină

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine!

Astăzi eşti cea mai frumoasă
şi ai un motiv să fii,
te-ai gătit să ieşi din casă
la lumina ăstei zii!

Ţi-ai prins la reverul hainei
multe care te-au vrăjit
şi-ţi atârnă felurite
mărtişoare ce-ai primit!

Astăzi eşti cea mai frumoasă
şi eu te zăresc aşa,
nu-mi dau seama ce te face
mai minune, mai ceva!

Arătai şi ieri tot bine
dar astăzi nu ştiu ce ai,
ai în tine primăvara
şi mai ai un colţ din rai!

Mă înnebuneşti cu ochii,
mă înnebuneşti cum eşti,
astăzi eşti cea mai frumoasă
doamnă dragă, mă uimeşti!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un felinar în noapte

Ca un felinar în noapte, stau la ţărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescăruşii ţipă-n larg, soarele meu nu mai vine...

Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Şi pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în braţe, eu te strig iubire acuma.

Mă ascund după un val, paşii să-ţi aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... ţipă, în valuri se aruncă
Şi o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.

Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Paşi-ţi drumu-au rătăcit, drumul vieţii e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Şi în sân, la inimioară eu tăcută mi-l aşez.

Cerul este plin cu stele, fă-ţi cărare printre ele
Raze de argint în palme, bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur, mângâie-mi fruntea uşor
Şi o clipă azi eternă, s-o păstrezi în al meu somn.

Departe, la ţărm de vise, ascunsă astăzi, eu plâng
Vântul îmi poartă în neştire rândurile ce le scriu.
Târziu... pâlpâie lumina, când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte, inima-mi bate-n pustiu.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

catren de Vasile Alecsandri din Sfârşit de toamnă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătălina

Caldă la inimă eşti mereu
Ambiţioasă mereu şi vioaie
TATA mereu te lăuda
Acum eşti mai mare decât mine
Leoaică, atentă, protectoare
Iubirea ne iese în cale
Nestemată comoară
Aprinsă mereu în inima mea.

acrostih de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângerea ţării

Frunză verde de negară,
Vai! sărmană biata ţară,
Cum te-ajunge focul iară!
Ruşii vin, te calicesc,
Nemţii te batjocoresc
Şi ciocoii te hulesc!
Nu mi-e ciudă de străini,
Cât de pământeni haini,
Că tu dragă le-ai fost mumă
Şi ei singuri te sugrumă!
Nu mi-e ciudă de muscali,
Nici de nemţii bocăncari1
Cât mi-e ciudă de ciocoi
Că te lasă la nevoi
De ţipă sufletu-n noi.
(...)

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor nebun de dragoste

Un dor nebun de-un vis şi-o amintire
Trecutul din uitata zare,
Amplifică o panică simţită-n diafragmă.
Şi simt iubirea cum îmi curge-n vene
Şi inima cum bate-n tâmplele-mi.
Mi-e dor de noi, de-a ta privire
De glasul dulce ca o mângâiere
Şi nu ştiu ce aştept de nu pornesc spre tine
Căci sufletu-mi tânjeşte de-al tău dor...
De un sărut, de-o îmbrăţişare.
Mi-e dor de un gest
De-un semn ce îl aştept
Ce tu mă laşi doar ă-l ghicesc...
Mi-e dor de dragoste, de tine
Şi poate de-un sărut în plus...
De toate câte nu am spus...
Căci încă sunt nebunul ce mereu iubeşte
Ce n-a ştiut până mai ieri
Că-n mine zace o poveste de iubire.
Te-am strâns în braţe tremurânde
Simţindu-ţi pielea şi mirosul
Ce a trezit în mine sentimente,
Crezute moarte, gânduri bune şi sentimente profunde.
Un sentiment sublim de dragoste şi amintiri...
Vreau să te re întâlnesc, iubire!
Şi de o lacrimă îmi va scăpa,
Va fi de fericire.
Acum, decât, un visător nebun,
Ce- aşteaptă vocea destinului spre a iubi,
Trăind, visând scriind, iubirea,
Prin litere rugându-te, te-mbie să îi dai voie
Să îţti ofere dragostea lui pe vecie!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Am o păpuşică
Tare frumuşică
Pentru cer o stea
De n-ar fi a mea.

Ochii ei ca marea
Se-nvrăjbesc cu zarea
Când privesc alene
Printre-nchise gene.

Gura-i ca o fragă
Cât îmi e de dragă
Buze dulci de dat
Pentru sărutat.

Păr de Cosânzeană
Corp de Sânziană
Braţe moi, ştrengare
Pentru-mbrăţişare.

Sufletul de sfântă
Furtuni nu-l frământă
Buna-i inimioară
Este o comoară.

Gesturi măsurate
Şi gânduri curate
Dorinţele-i toate
Sunt realitate.

Când pe înserat
În mers legănat
Vine pe cărare
Seamăn ea nu are.

Locu-i de păstrare
Nu-i în galantare
Ci-n suflet şi-n minte
Iubită fierbinte.

Vezi de fii cuminte
Şi de-acum-nainte
Că... păpuşă vie
Mi-ai fost dată mie.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia soldatului beat

mergea pe trei cărări dorind
să descopere drumul
pe care vine soţul soldat beat
s-au căsătorit înainte de-a pleca
în misiunea aia periculos
de secretă că nici nu s-a mai întors
treaz şi teafăr şi plin de onoruri
după ce-a descoperit gustul ţuicii
de pere acum bea orice
distanţa dintre ei o doare
aşteaptă ieşirea primilor eroi
turtiţi priveau în zare şi se întrebau
cât mai au până acasă
vor afla dacă vor ajunge
soţul ei soldat zace într-un bar
ascuns strategic sub o masă
aşteaptă venirea infanteriei
blindatele vin la urmă cu nota de plată
se va întoarce curând acasă
acum aşteaptă cuminte
să găsească cele trei drumuri
care duc spre casa lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!